Copiii, printre anticonceptionale si oameni fara Dumnezeu

Cufundat intr-o cercetare foarte serioasa, unul din bunii mei prieteni a ajuns intr-un moment de mare ratacire. A ajuns ca un calator singuratic si tenace la capatul unui drum care deodata se bifurca. Cele doua drumuri duc mai departe, sub zari, preluand cate ceva anume din albia unei cai, cum se spune, regale.

Omul despre care vorbesc face o investigatie despre problemele familiei din Romania. Cufundandu-se in noianul chestiunilor care nu prea au fost aerisite demult, a inteles, pana la urma, ca trebuie sa opteze: accepta punctul de vedere al traditiei, care este identic cu cel al Bisericii, sau intelege si face mai departe munca de explicare a modernismelor. Optiunea poate fi mentinuta in aer, dar, pe anumite portiuni ale cercetarii, trebuie sa se decida daca este alba sau neagra. O asemenea decizie trebuie sa ia cand ajunge la problema conceptiei. Daca accepta punctul de vedere al Bisericii, creatia umana trebuie inteleasa ca o actiune dumnezeiasca, straina lui. Copiii sunt daruri ale lui Dumnezeu; un noroc divin ni-i aduce in casa. De cealalta parte, stiinta, prin noua medicina, ne impartaseste un punct de vedere, care-l elibereaza pe om de povara unei responsabilitati mari. Poate omul relaxat al zilelor noastre sa utilizeze metode moderne, oferite de serviciile de planning familial, astfel incat sa hotarasca singur daca vrea sa aiba langa el un copil sau mai multi? in felul acesta, poate sa faca fata mai usor greutatilor pe care, nu el, sa zicem, si le provoaca, ci timpul sau, societatea. Iar calculele de tip sociologic arata ca saracia lucie, care a atins aproape 4 milioane de familii nu ofera deloc un mediu adecvat gandului bun de a intretine mai multi copii.

Biserica, mai voalat sau mai pe fata, isi face datoria. La noi, mai putin. in Polonia, tara cu o situatie economica similara Romaniei, Biserica Catolica reactioneaza chiar violent, nu accepta ideea de avort, iar metodele de contraceptie sunt obstructionate pe cat posibil. Renuntandu-se la un decret, dat in 1966, care interzicea avortul, situatia a explodat inspaimantator in Romania. Alaturi de Rusia, am fost tara cu cel mai mare numar de avorturi din lume, in anii ”90.

Cine nu cunoaste consecintele pe termen scurt si lung ale acestei operatii, poate trece usor peste ea. Dar va pot spune ca efectele nocive nu se vor stinge usor. E vorba de tone de sange varsat, de maltratari trupesti, de ordinul miilor, si, la fel de important, de o cohorta de fantasme, care subrezesc psihicul milioanelor de femei si barbati.

Argumentele sociologilor sunt mai convingatoare, la prima vedere. Omul isi administreaza cum doreste propria sa libertate. Saracia, in acest context, cantareste mult. Iar schimbarile societatii, specifice tranzitiei – de la dictatura, la democratie -, il coplesesc. increderea minima in viitor impune si o speranta de viata de aceeasi marime. Adica aproape inexistenta la noi. Importanta familiei a scazut nu numai in Romania. in lumea occidentala, care are un standard de viata de zeci de ori mai ridicat, se intalneste aceeasi stare de lucruri la acest capitol. Ultimul studiu, facut in 2000, arata ca romanii vor sa aiba, in mare majoritate, un copil.

Punctul de vedere al Bisericii, in asemenea conditii, pare idealist, adica lipsit de realism. Iar aceasta a starnit chiar o anumita violenta in tabara cealalta, care accepta contraceptivele, ca pe obisnuitele aspirine. Cele doua tabere – cea traditionala fiind intr-o minoritate evidenta – se infrunta surd.

Dilemele scoase in evidenta de aceasta disputa sunt mari. Prietenul meu are mari batai de cap. incercati sa reformulati aceasta problema, pornind de la o ipoteza, simpla in aparenta. Poate trai omul fara ideea de Dumnezeu? in nici un fel. Fara un asemenea gand, orice manifestare umana ar suferi o degradare insuportabila.