ONU dorește să redefinească dreptul la viață și 106 de avocați francezi reacționează

Sursa: Gènéthique.org, 28 noiembrie 2017
Confruntându-se cu o nouă definiție a „dreptului la viață”, elaborată de către Comitetul ONU pentru Drepturile Omului [1], definiție ce include avortul și eutanasia, 106 juriști francezi cer „statelor, conducătorilor lor, opiniei publice internaționale și altor organizații pentru drepturile omului să condamne în mod clar acest proiect”. Ei solicită, de asemenea, Comitetului ONU pentru Drepturile Omului să renunțe la textul său pentru a rămâne fidel spiritului Declarației Universale a Drepturilor Omului din 1948 și Pactului Internațional din 1966.

În demersul lor, acești avocați amintesc că munca de interpretare a Pactului Internațional de către Comitetul pentru Drepturile Omului al ONU „este utilă în măsura în care această interpretare rămâne universală, consensuală, sigură și riguroasă și nu se transformă în interpretare minoritară, militantă și riscantă”. Căci proiectul actual „ia poziție în favoarea pretinsului drept la avort și a pseudo dreptului la eutanasie”, care nu reflectă „starea de consens juridic din întreaga lume, în 2017, și nu corespunde cu ceea ce așteaptă comunitatea internațională de la prestigioase organisme ale ONU, cum ar fi Comitetul pentru Drepturile Omului”.

[1] A se vedea: ONU : Vers la fin de la Déclaration universelle des droits de l’homme?,  ONU : le „droit à la vie” sur la sellette ; ONU : le retour de la culture de mort
Sursa: Causeur, 27 noiembrie 2017

Medicamentul de avort Misoprostol urmează să fie retras de pe piața franceză

Autor: Marie Smith, Sursa: PNCI, noiembrie 2017

O lovitură majoră pentru activiștii pro-avort va însemna retragerea de către Compania Pfizer a Misoprostolului de pe piața franceză, la 1 martie anul viitor. Misoprostol este un  medicament care provoacă avortul și e vândut sub marca „Cytotec” în Franța. El aparține unui grup de medicamente numite prostaglandine, care induc contracțiile colului uterin și, apoi, avortul, care expulzează forțat copilul în dezvoltare din uterul matern. Utilizarea Misoprostolului se face în afara indicațiilor originare (off-label). Inițial dezvoltat și înregistrat pentru a trata ulcerele, medicamentul este promovat în întreaga lume pentru avort în situații ilegale.

Revista medicală recenzată The  Lancet a relatat despre acest lucru și explică faptul că acțiunea „urmează unei serii de rapoarte privind efectele secundare grave din utilizarea offlabel (în afara indicațiilor originare) a medicamentului pentru a induce nașterea și avorturi medicale”. În articol se arată că producătorul farmaceutic american Pfizer „nu a explicat de ce scoate medicamentul de pe piața din Franța sau dacă intenționează să facă același lucru în alte țări. Compania ia „deciziile de la caz la caz” și „a luat [această] decizie pentru Franța, în deplină concordanță cu ANSM [Agenția Națională Franceză a pentru Siguranța Medicamentelor și a Produselor de Sănătate].” Misoprostolul este vândut în 79 de țări.

De asemenea, revista britanică relatează că Alain-Michel Ceretti, președintele  Assos Santé Franța, o organizație umbrelă pentru 75 de asociații franceze de pacienți, a declarat că 94% din prescripțiile Cytotec din Franța sunt în afara indicațiilor originare, iar în ceea ce privește avortul, Cytotec costă mai puțin decât medicamentele alternative.

Președintele Agenției Naționale franceze pentru Siguranța Medicamentelor și Produselor de Sănătate (ANSM), directorul general Dominique Martin, si-a exprimat îngrijorarea că divizarea tabletelor Cytotec pentru a obține doza recomandată pentru avort duce la „un risc de supradoză” și că „prescripțiile în afara indicațiilor originare măresc riscul de efecte secundare cu 50%, dar că, în conformitate cu legislația franceză, agenția «nu poate să controleze practicile […] nu putem interzice ceea ce nu este permis»”.

Ceretti cere guvernului ca „prescripțiile în afara indicațiilor originare să devină o infracțiune, dacă ANSM stabilește în mod clar că un medicament este periculos atunci când este folosit în alt scop decât cel pentru care a fost autorizat. El a cerut, de asemenea, ministrului Sănătății Agnès Buzyn să solicite Inspectoratului General pentru Afaceri Sociale să investigheze cazul Cytotec”.

Această știre confirmă îngrijorările de lungă durată a zonei pro-life în legătură cu pericolul misoprostolului și acțiunile organizațiilor pro-avort, care sfătuiesc femeile să utilizeze medicamentul pentru avort ilegal datorită disponibilității sale, în ciuda cunoașterii efectelor sale secundare periculoase.

Organizația Femei pe valuri [un ONG ce oferă avorturi femeilor din țările în care avortul este ilegal] recunoaște pe site-ul ei că Misoprostol poate provoca pierderi masive de sânge și recomandă ca „Misoprostolul să fie utilizat numai atunci când este posibilă transportul în câteva ore la spital”.

Coaliția Internațională pentru Sănătatea Femeilor (IWHC) explică de ce misoprostolul este medicamentul de avort la alegere: „Deoarece mifepristonul [RU486] este medicamentul înregistrat pentru avort, vânzarea și utilizarea lui nu sunt permise în majoritatea țărilor cu legi restrictive privind avortul. Dimpotrivă, Misoprostolul  este un medicament anti-ulcer, înregistrat sub diferite denumiri comerciale, în peste 85 de țări”.

PNCI speră că Pzifer își va extinde acțiunile în Franța, la fel își va extinde și îngrijorarea față de sănătatea și viața femeilor din alte țări în care Cytotec este promovat și folosit în afara indicațiilor originare, pentru avort.

Ziua internațională a inegalității fetelor începe înainte de naștere

Sursa: PNCI, noiembrie 2017

Recunoașterea faptului că discriminarea față de fete începe înainte de naștere, prin avortul cu selecție a sexului, nu este întotdeauna împărtășită de indivizi și organizații care se declară pentru „drepturile femeilor”. Publicația The Guardian, din Marea Britanie, relatează de multe ori din punct de vedere pro-avort, dar pe 11 octombrie, de Ziua Internațională a Fetelor, a postat un videoclip intitulat Ziua Internațională a Fetelor: cum începe inegalitatea înainte de naștere.

În videoclip se afirmă că „De Ziua internațională a fetelor, ne uităm la provocările lumii noastre inegale, fetele confruntându-se cu discriminarea din momentul conceperii până la educație, sănătate, căsătorie și angajare. Liderii lumii au promis să atingă o egalitate de gen până în 2030, dar, având în vedere ritmul progresului actual, acest lucru va dura peste 100 de ani”.

PNCI este de părere că recunoașterea de către publicația The Guardian a faptului că copiii nenăscuți se confruntă cu discriminarea reprezintă un pas important în asigurarea unui tratament egal pentru fete pe tot parcursul vieții.

Parlamentul Pan African și Ipas sunt de acord să promoveze avortul

Sursa: PNCI, noiembrie 2017

Parlamentul Pan African (PPA) al Uniunii Africane relatează că în cursul reuniunii sale recente din Midland, Africa de Sud, PPA „a dat un impuls pentru promovarea avorturilor în condiții de siguranță și legale, dedicând o serie de dezbateri pe subiect, și semnarea unui Memorandum de Înțelegere cu Grupul activist de reproducere, Alianța Ipas Africa”.

Ca grup de activiști pentru avort, Ipas efectuează avorturi, promovează avortul și instruiește lucrătorii din domeniul sănătății în tehnicile de avort. Grupul are un angajament de mai mult timp cu oficialii din Uniunea Africană și Comisia Africană pentru a promova accesul la avort, precum și o colaborare cu diferite ministere naționale de sănătate. Comunicatul de presă al PPA detaliază că anume cu ajutorul Ipas PPA s-a angajat pentru prima dată în promovarea avortului, în iulie 2015, „când membrii Comisiilor de sănătate, de muncă și de afaceri sociale au discutat în comun mortalitatea și morbiditatea maternă din cauza avorturilor nesigure din Africa cu Comisia de gen, familie, tineri și persoane cu dizabilități, în parteneriat cu Ipas”.

În cursul reuniunii parlamentarilor, Hon Zalikatou Diallo din Guineea-Conakry, un participant frecvent la adunările parlamentarilor sponsorizate de IPPF, a prezentat utilizarea unui set de instrumente de advocacy pentru avort si a cerut parlamentarilor să urmeze o „abordare bazată pe drepturile omului” pentru a schimba legile privind avortul. Setul de instrumente de advocacy „subliniază provocările și lacunele în cadrul juridic existent și abordează rolul membrilor PPA în promovarea avorturilor sigure și legale pe plan intern” și „oferă recomandări practice cu privire la modul de a implica părțile interesate în procesul de dezincriminare a avortului și de a oferi strategii de advocacy pentru reforma sănătății reproducerii la nivel național”.

Nu toți parlamentarii au fost de acord cu agenda pro-avort. Parlamentarii ugandezi Anifa Kawooya și Jacquiline Amongin s-au opus și au apărat poziția pro-life a Ugandei.

Kawooya a informat legiuitorii PPA despre poziția Ugandei privind avortul, spunând că, în contextul african, în condiții de siguranță sau legale, practica este dezaprobată. „Sunt un avocat hotărât al drepturilor femeilor, dar când vine vorba de avort, am rezerve foarte mari. Acesta este un domeniu în care avem nevoie de o gândire profundă și vreau să mă dezasociez de acest instrument de advocacy, atât eu, cât și țara mea”, a spus ea.

Reflecții la 50 de ani de la legalizarea avortului în Marea Britanie

Autor: Marie Smith, PNCIUS.org, 27 octormbrie 2017

Astăzi în Marea Britanie, la 27 octombrie 2017, se împlinesc 50 de ani de la adoptarea Legii care a legalizat avortul în Anglia, Scoția și Țara Galilor. În acel moment, legea a fost prezentată doar ca fiind extremă și aplicată în circumstanțe rare, totuși, timpul în curând a demonstrat că panta alunecoasă a legalității avortului era mult mai mare și în curând avortul s-a transformat într-o industrie lucrativă. Se estimează că 20 de avorturi sunt efectuate în fiecare oră în Marea Britanie, aproximativ unul la trei minute.

În Marea Britanie, pe tot cuprinsul țării, susținătorii pro-life au evocat faptul că peste 8,8 milioane de vieți omenești au fost nimicite din cauza Legii avortului. Iar în Parlamentul britanic, parlamentarii s-au reunit, împreună cu membri ai mișcării pentru viață, pentru un  moment de reculegere.

Lordul David Alton, membru al Casei Lorzilor, a ținut un discurs întitulat, „Adevărul trebuie să vorbească Puterii”, reamintind momentul în care a fost legalizat avortul: „În urmă cu 50 de ani,  în dimineața zilei de vineri, 27 octombrie 1967, la ora 11:05, președintele Camerei Comunelor a declarat că s-a dat acordul regal de la Majestatea Sa Regina  pentru proiectul de lege a avortului al lui David Steel. Legea avortului 1967 intră în vigoare șase luni mai târziu, la 27 aprilie 1968. De atunci, 8.894.355 avorturi au fost făcute și cel puțin acest număr de copii nenăscuți și-au pierdut viața. Spun cel puțin, pentru că unele avorturi puteau însemna sarcini de gemeni, tripleți sau alte sarcini multiple.

Dacă privim din perspectivă istorică cele 8.894,355 avorturi, remarcă Lordul Alton, cel de-al Doilea Război mondial, cel mai rău și cel mai sângeros conflict care a existat vreodată în această țară, a luat 450.290 vieți britanice. Avortul a cauzat mai multe morți în Marea Britanie decât Germania nazistă și decât toate conflictele și tragediile din istoria noastră. Doar ciuma neagră a nimicit o proporție mai mare a națiunii noastre. Numărul înseamnă de trei ori populația Țării Galilor – ceea ce înseamnă o viață pierdută la fiecare 3 minute și 20 de vieți omorâte în fiecare oră. Și împotriva cui este îndreptată această violență, în fiecare zi? Împotriva nimănui altcuiva decât împotriva celor mai nevinovați și mai vulnerabili membri ai societății noastre: copiii din uter. Și aceasta se face prin cele mai barbare mijloace. Fie că sunt tăiați și scoși afară, bucată cu bucată, cu instrumente puternice de tip clești, cum se face prin metoda „dilatare și evacuare”,  fie că se face cu ajutorul unei aparat puternic de aspirație, prin „aspirație cu vacuum“, fie că sunt pur și simplu înfometați până la moarte prin avort spontan, provocat chimic, avortul este cel mai crud act de distrugere.

Această sălbăticie are loc, de fapt, în Marea Britanie în 2017. Într-un moment în care ne mândrim cu liberalismul nostru, cu umanitatea noastră, cu civilizația noastră, cu compasiunea noastră. Într-o epocă în care confortul uman al fiecărui britanic nu a fost nicicând mai facil, iar bunăstarea aproape a fiecărui individ a fost susținută cel puțin de existența unui stat al bunăstării și de o economie modernă, oricât de imperfecte în practică ar putea fi acestea.

Ceea ce marcăm astăzi, deci, nu este nimic altceva decât cea mai mare rușine a națiunii noastre. Faptul că neutralizăm protecția în legile noastre pentru cei mai mici dintre compatrioții noștri este o oroare și o rușine la scară mare”.

Lordul Alton a încheiat mesajul în felul următor: „Sunt în această luptă de decenii și e posibil să nu mai văd ziua când se va produce abolirea avortului. Dar știu că acea zi va veni, iar tinerei generații îi spun: nu vreau să deplângeți moartea a alte 8 milioane de vieți pierdute prin avort peste încă alte 50 de ani. Torța compasiunii și a progresului uman trece acum la voi. Trebuie să lucrăm să punem capăt acestei ucideri în timpul vieții voastre și putem face acest lucru numai dacă fiecare persoană își va lua în serios rolul pe care trebuie să-l joace ca să fie sigur că asta se va întâmpla. Cu curaj și cu integritate, cu pasiune pentru cele mai bune principii ale civilizației noastre, să ne dedicăm ca în momentul comemorării centenarului Legii Avortului, societatea noastră să fie una în care egalitatea și demnitatea umană sunt atât  respectate și protejate, încât violența avortului să fie acolo unde merită să fie orice abuz și cruzime împotriva omului: la coșul de gunoi al istoriei. Înaintașii noștri care au luptat contre sclaviei, contra muncii copiilor, precum și pentru abolirea refuzului drepturilor civile și politice minorităților vulnerabile, nu au cedat adversarilor uneori copleșitori și puternici. Nici noi nu vom ceda. De aceea suntem aici azi ca să arătăm  că nu vom tăcea atunci când nedreptatea apare și nu ne vom opri din muncă și educație, din campanii și din luptă, până când nu vom trăi într-o societate în care umanitatea, demnitatea și drepturile fiecărui membru al națiunii noastre sunt toate recunoscute”.

Numărul tragic de avorturi din Marea Britanie pălește, în comparație cu cel din Statele Unite, unde, într-o perioadă mai scurtă de timp, 44 de ani, peste 60 de milioane de avorturi au pus capăt vieții copiilor si au provocat traume fizice, emoționale, psihice și spirituale mamelor lor.

Citiți aici un interviu cu Lodrul Alton, realizat de Provita Media în anul 2004.

Impactul avortului asupra sănătății mintale și fizice a femeii – studii, constatări la 50 de ani de la adoptarea Legea avortului în Marea Britanie

Surse: SPUC, 27 octombrie 2017

Un studiu nou a dezvăluit impactul „dureros și oribil” al avortului asupra sănătății femeii.

Astăzi, la a 50-a aniversare a Legii avortului din 1967, din Marea Britanie, SPUC a lansat Raportul „Avortul și sănătatea femeilor” (Citiți raportul complet ), o cercetare bazată pe date pentru medicii profesioniști, care se referă la impactul avortului asupra femeilor.

Cercetarea, care conține referințe complete, se bazează pe cercetarea globală și enumeră un șir de probleme de sănătate fizică și psihică, legate de avorturi. Studiul a fost condus de dr. Gregory Pike, cercetător medical și director fondator al Centrului de Bioetică și Cultură din Adelaide, Australia, și va fi trimis medicilor generaliști de pe tot cuprinsul Marii Britanii.

Principalele constatări ale cercetării includ:

  • femeile sunt mai susceptibile să moară din orice cauză, după avort, comparativ cu nașterea;
  • sinuciderea este de șase ori mai mare după avort decât după naștere;
  • avortul este asociat cu rate semnificativ mai mari de deces comparativ cu femeile care au dat naștere;
  • femeile au descris că au avut o tristețe semnificativă la trei ani după avort;
  • există un risc crescut cu 30% de depresie și cu 25% risc crescut de anxietate după avort;
  • femeile care au avut avorturi au prezentat tulburări de sănătate mintală cu 30% mai des comparativ cu femeile care nu avuseseră un avort;
  • depresia, anxietatea și tulburarea de stres post-traumatic sunt, de asemenea, asociate cu sarcini ulterioare la femeile care au avut un avort;
  • femeile care au avut un avort au un risc mai mare de a fi spitalizate la psihiatrie, în comparație cu femeile care își păstrează copiii;
  • femeile care au avorturi medicale pot experimenta: transfuzii de sânge, tratament de urgență, administrarea de antibiotice IV și infecții.

La lansarea raportului, Antonia Tully a declarat: „Lobby-ul pentru avort și industria avortului, care fac milioane de lire sterline de la contribuabili pentru efectuarea avorturilor finanțate de stat, nu pare să le pese de impactul avortului asupra femeilor. Realitatea este că impactul este atât sfâșietor, cât și îngrozitor pentru atâtea femei.

Suntem îngrijorați că femeile care au o experiență de avort au probleme de sănătate mintală cu 30% mai des decât femeile care nasc. Pentru noi contează că riscul de sinucidere este de șase ori mai mare după un avort decât după nașterea copilului”.

Difuzarea acestui raport coincide, de asemenea, cu lobby-ul în circumscripții al SPUC. Membrii SPUC din întreaga Mare Britanie s-au întâlnit cu parlamentarii lor, îndemnându-i să se opună oricărei acțiuni de dezincriminare a avortului.

 

Ministerul Sănătății din SUA recunoaște că „viața începe la concepție”

Sursa: Aleteia, John Burger,14 octombrie 2017

Și copiii nenăscuți sunt oameni, se spune într-un proiect nou elaborat al planului strategic  al Ministerului Sănătății și Serviciilor Umane (HHS) din SUA pentru 2018-2022.

„Scopul nostru final este de a îmbunătăți rezultatele asistenței medicale pentru toți oamenii, inclusiv a nenăscuților, în întreaga asistență medicală”, se afirmă în planul HHS.

Pe lângă aceasta, Ministerul pare să recunoască faptul că viața umană începe la concepție, fapt care a fost contestat sau ignorat, în special de cei care încearcă să justifice întreruperea deliberată a vieții nenăscute prin avortul legal.

In timp ce planul strategic actual al HHS, scris sub administrația Obama,  sublinia că „prin programe și inițiative, ce acoperă un spectru larg de activități, servind americanilor în fiecare etapă a vieții, se îndeplinește misiunea”, noul proiect adaugă cuvintele „începând de la concepție”, la sfârșitul documentului.

Noul document recunoaște ceea ce ne învață știința, a declarat Dawn Eskew, fondator al Personhood Education New York, organizație ce urmărește să protejeze toate ființele umane de la concepție la moarte naturală. Într-un interviu, Eskew a respins ideea că Ministerul Sănătății și Serviciilor Umane îmbrățișează limbajul „dreptului religios”.

„Nu, Ministerul în sfârșit se uită la știință și recunoaște știința, ceea ce se întâmplă a fi ceea ce au spus oamenii de la Personhood de la începutul procesului Roe v. Wade”.

Eskew a subliniat că geneticianul Jerome Lejeune, care a descoperit cauza cromozomială a sindromului Down, a spus: „Din momentul fertilizării, adică din primul moment al existenței biologice, ființa umană trăiește și se deosebește complet de mama, care îi oferă hrană și protecție”.

Așa cum a declarat târziu Nellie Gray (fondatoarea Marșului pentru viață): „Dacă nu avem legi, care să protejeze oamenii de momentul conceperii, nimeni nu este protejat”.

Cei care luptă împotriva sinuciderii asistate și a eutanasiei sunt prinși, de asemenea, în noul proiect, în special prin adăugarea cuvintelor „moartea naturală”, care se referă la sfârșitul vieții, sugerând că sfârșitul vieții nu ar trebui să fie grăbit de intervenția umană.

„O componentă esențială a misiunii HHS este să oferim tuturor americanilor  servicii umane eficiente, de la concepție pana la moartea naturală, dar mai ales oamenilor și populațiilor, care se confruntă cu un risc ridicat sau prezintă un risc ridicat în fața provocărilor economice și sociale”, sună în încheierea proiectului de plan strategic.

LiveAction, blogul activistei pro-life Lila Rose, a subliniat cel puțin doua influente numiri pro-life la HHS: „În timp ce fostul ministru al  Sănătății și Serviciilor Umane Tom Price a demisionat recent din funcție, dna Teresa Manning, cu atitudini pro-viață este ministru adjunct al afacerilor populației, care supraveghează finanțarea federală a programelor de planificare familială. Iar Charmaine Yoest, fostă președinte de la Americans United for Life, este ministru adjunct al afacerilor publice”.

De asemenea, publicația Vox a remarcat prezența unor avocaților promițători în Ministerul Sănătății,  în noua administrație, inclusiv Matthew Bowman, avocat care a lucrat anterior în cadrul grupului de avocați creștini Alliance Defending Freedom.

Proiectul de document este deschis publicului până pe 27 octombrie. Dacă va fi aprobat, acesta va înlocui planul precedent de cinci ani al administrației Obama.

Parlamentul European clasifică legile împotriva avortului drept „violență împotriva femeilor și fetelor”

Autor: Marie Smith, sursa: http://www.pncius.org , 18 septembrie 2017

Săptămâna trecută, Parlamentul European a adoptat, in mod șocant și îngrijorător, un raport parlamentar ce prevede că „refuzarea serviciilor și drepturilor de sănătate sexuală și reproductivă, inclusiv avortul legal și sigur, este o formă de violență împotriva femeilor și fetelor”. Pentru raport au votat 489 de parlamentari, 114 au fost împotrivă și 69 s-au abtinut. Votul șocant al unui organism legislativ ce trebuie să respecte suveranitatea în privința avortului, organism care include legiuitori din țări cu politici de protecție a vieții, s-a dat în timpul aprobării aderării Uniunii Europene la Convenția de la Istanbul – tratatul Consiliului Europei de prevenire și combatere a violenței împotriva femeilor și fetelor.

Textul actual al Convenției se opune afirmației „efectuării unui avort asupra unei femei fără consimțământul său prealabil și informat” – singura mențiune despre avort în tratat. Cu toate acestea, acest lucru nu a împiedicat două comisii din Parlamentul European – Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (LIBE) și Comisia pentru drepturile femeii și egalitate de gen (FEMM) să emită o condamnare  revoltătoare a legilor împotriva avortului, echivalând lipsa accesului legal la avort cu violența împotriva femeilor și fetelor. Raportul a lăsat pe dinafară orice recunoaștere sau condamnare a avortului cu selecție a sexului – primul act de violență de la începutul ciclului de viață, ce vizează eliminarea fetelor nenăscute pur și simplu pentru că sunt femei.

RAPORTUL INTERIM cu privire la propunerea de decizie a Consiliului privind incheierea de către Uniunea Europeana a Convenției Consiliului Europei despre prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, emis de raportorii Christine Revault D’Allonnes Bonnefoy și Anna Maria Corazza Bildt, ignoră legile naționale împotriva avortului. Textul extrem pro-avort prevede:

„4. Afirmă cu fermitate că refuzarea serviciilor și drepturilor de sănătate sexuală și reproductivă, inclusiv avortul sigur și legal, reprezintă o formă de violență împotriva femeilor și fetelor; reiterează că femeile și fetele trebuie să aibă control asupra trupurilor și a sexualității lor; cere ca toate statele membre să garanteze educația sexuală cuprinzătoare, accesul ușor al femeii la planificarea familială și întreaga gamă de servicii de sănătate reproductivă și sexuală, inclusiv metodele moderne de contracepție și avortul sigur și legal.”

Textul și pretenția emisă de acest text, potrivit căreia „refuzarea avortului sigur și legal” este o formă de violență, l-a făcut pe eurodeputatul Steven Woolfe din Marea Britanie, să se ridice în picioare în timpul discuțiilor și să solicite echipei juridice din spatele raportului să revadă textul, căci există îngrijorarea că această secțiune a raportului „ar putea să aibă consecințele unei infracțiuni pentru oricine crede în reducerea avortului” și ar putea stabili că „milioane de oameni din Uniunea Europeană, ca urmare a acestui fapt, să poată fi considerați imediat criminali, în baza acestui vot”.

Dl Woolfe a adus chestiunea pe Facebook, exprimandu-si în continuare șocul si postând un videoclip cu următorul mesaj: „Imaginați-vă o lume în care a te opune avortului, din orice motiv, nu e doar o chestiune de opinie pe care alții o pot detesta sau aplauda, ​​ci constituie o infracțiune penală. Imaginați-vă că pur și simplu, exprimându-vă acest sentiment, ați deveni pe loc un criminal, vinovat de săvârșirea violenței împotriva femeilor și fetelor… Acum, indiferent din ce punct de vedere v-ați referit la avort, imaginați-vă ce precedent creează acest lucru pentru alte idei, care nu sunt pe placul celor de la putere. În curând, nu va mai trebui să vă imaginați această lume, pentru că exact asta este ceea ce Uniunea Europeană încearcă să facă…”

În continuare, Woolfe încheie, exprimându-și îngrijorarea că UE a ajuns într-un punct periculos, care trebuie să fie ferm contestat și că este recunoscător că Marea Britanie pleacă din UE.

Partidele politice din Parlamentul European au dat declarații înainte și după votul cu social-democrații, lăudând secțiunea privind avortul: „Convenția este cel mai amplu tratat internațional și primul instrument obligatoriu din punct de vedere juridic pentru combaterea violenței împotriva femeilor și angajează semnatarii să pună în aplicare măsuri de protecție a victimelor, de a urmări infractorii și de a preveni aceste infracțiuni. Parlamentul European, prin textul adoptat astăzi, susține ferm sanatatea sexuala și reproductiva și drepturile femeilor și fetelor, inclusiv accesul la avorturi sigure și legale”.

Mișcarea politică creștină europeană a avertizat înainte de vot: „În prezent, instituțiile Uniunii Europene intenționează să se alăture Convenției de la Istanbul, obligatorie din punct de vedere juridic. Acest instrument al Consiliului Europei este conceput pentru combaterea violenței domestice și a violenței împotriva femeilor, însă, în ciuda unor obiective lăudabile, este un instrument greșit și defectuos, ce conține multe agende nedorite ce dăunează fundamentului Uniunii Europene. Se speră că deputații în Parlamentul European se vor opune acestui raport nu din cauza subiectului general de combatere a violenței domestice, ci mai degrabă din cauza faptului că este un instrument juridic defect, prin care puterile fiecărui stat membru al UE trec în mâinile Consiliul Europei. Deși ECPM sprijină combaterea violenței în familie, nu susținem acest instrument particular”.

Partidul Popular European (PPE) a citat-o pe  Anna Maria Corazza Bildt din Suedia, membră a PPE, care a supravegheat raportul și a spus: „Aderarea UE la acest text va consolida cadrul legal pentru a preveni violența, a combate nepedepsirea infractorului și a proteja femeile și fetele… Trebuie să ne unim forțele pentru a combate stereotipurile și sexismul împotriva femeilor și fetelor. Religia, tradiția sau cultura nu pot justifica violența bărbaților împotriva femeilor”.

Într-o declarație anterioară, Corazza Bildt a vorbit împotriva politicii externe pro-life a președintelui Trump, care refuză finanțarea organizațiilor internaționale ce desfășoară activitati de avort sau promovează avortul, declarând: „Am condamnat cu fermitate noua regulă globală ce limitează libertatea… Noi nu vorbim despre a fi pentru avort sau împotriva avortului, vorbim despre dreptul umanitar. Sănătate. Siguranță. Protecția copilului. Și drepturile femeii sunt drepturile omului. Europa ar trebui să intervină și să dea dovadă de inițiativă, a adăugat ea, pentru a contracara sexismul lui Trump”.

Comunicatul de presă al comisiei FEMM, difuzat de Parlamentul European, a inclus, de asemenea, textul privind avortul: „Refuzarea serviciilor și drepturilor de sănătate sexuală și reproductivă, inclusiv avortul sigur și legal, este o formă de violență împotriva femeilor și fetelor”. Deputații europeni reiterează faptul că „femeile și fetele trebuie să aibă control asupra corpului lor… Convenția de la Istanbul asigură că  obiceiurile, cultura, religia, tradiția sau așa-numita „onoare” nu pot fi o justificare a oricăror acte de violență împotriva femeilor”, se afirmă în text.

Raportul îndeamnă statele membre să accelereze negocierile privind ratificarea și punerea în aplicare a Convenției de la Istanbul. În prezent, toate statele membre ale UE au semnat Convenția de la Istanbul, însă doar 14 au ratificat-o.

Aderarea UE la Convenție este prezentată ca oferind „un cadru juridic european coerent pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și va aduce o mai bună monitorizare, interpretare și implementare a legilor, programelor, fondurilor și o colectare mai buna a datelor”. Comisia Europeană este însărcinată să „inițieze, fără întârziere sau amânare, un dialog constructiv cu Consiliul și statele membre, în cooperare cu Consiliul Europei, pentru a aborda rezervele, obiecțiile și preocupările exprimate de statele membre”.

Directorul PNCI Marie Smith s-a exprimat asupra raportului și votului: „Sper că statele membre vor rezista cu tărie. Această denaturare îngrozitoare a legilor, care urmăresc să protejeze copiii nenăscuți și pe mamele lor de actul violent al avortului, ca o formă reală de violență, este șocantă, mai ales pentru un organism legislativ care pretinde că nu are „competența” cu privire la legile avortului și se presupune că le permite statelor membre să decidă pentru ele însele legile privind avortul.

Parlamentul European (PE) a avut ocazia să condamne violența oribilă a avortului cu selecție a sexului, care duce la un act de violență extremă – moartea – a sute de milioane de fetițe din lume, pur și simplu pentru că sunt femei și totuși PE rămâne mut la această grozăvie.

În condițiile în care mai multe țări din Europa caută noi legi pentru a proteja copiii nenăscuți de violența avortului, acest raport apare blocat într-o mentalitate pro-avort veche, care nu recunoaște că viața femeilor și a fetelor trebuie să fie protejată chiar din primele clipe și nu doar după naștere”.

Detalii complete privind Convenția de la Istanbul și procesul de ratificare se găsesc pe site-ul Consiliului Europei.

Trauma avortului și suicidul masculin: „Un ocean de suferință și durere”

Sursa: SPUC, 5 iunie 2017

Un studiu din 2011 a constatat că tinerii bărbați ai căror partenere au avortat aveau un risc de două ori mai mare de a folosi droguri și de a suferi de depresie în comparație cu bărbații care nu aveau această experiență.

O ziaristă de la ziarul australian „Daily Telegraph” a scris recent despre legătura dintre trauma avortului și sinuciderea masculină.

Corrine Barraclough a scris articolul, după ce a vorbit cu Julie Cook, directorul național al „Abortion Grief Australia” (AGA), și a concluzionat că ceea ce a aflat despre efectul avortului asupra bărbaților este „un ocean nesfârșit de durere despre care nu a avut idee că există”.

Depășirea crizei cu durere

Pentru unii bărbați, durerea de a-și pierde fiul sau fiica nenăscută prin avort este atât de extremă, încât ei sfârșesc prin a se sinucide. Despre un asemenea caz a povestit Julie Cook: „O femeie ne-a sunat recent, plângând isteric. Trebuia să urmeze ziua nunții lor și ea era de neconsolat”, spune Cook. „Logodnicul ei și-a luat viața cu câteva săptămâni înainte. Ea era însărcinată și a crezut că este prea devreme să aducă un copil în relația lor, așa că a făcut avort și nu a spus nici un cuvânt. Când logodnicul ei a aflat, a simțit o mare durere și și-a luat viața. Nu este ceva neobișnuit, trebuie să recunoaștem și să discutăm mai deschis despre asta, ca societate”.

O altă poveste a implicat un băiat de 16 ani, care a fost salvat de la sinucidere „înainte cu două secunde”. „Mergea bine la școală, dar după avortul prietenei și despărțirea lor ulterioară, notele sale au scăzut, a renunțat la școală și a umbla hoinar, fără adăpost. Din păcate, el a povestit consilierului psihologic despre sinuciderea unui prieten, tot din cauza avortului”, a spus Cook.

Nu doar femeile sunt rănite prin avort

O parte a problemei este că există o foarte mică recunoaștere a unei legături dintre avort, depresia masculină și sinucidere. „Majoritatea consilierilor în problemele ce implică sinuciderea nu sunt instruiți ca să identifice traumele de avort”, a spus doamna Cook. „De fapt, marea majoritate nici măcar nu știu că avortul poate fi o problema pentru bărbați. Majoritatea femeilor nu au idee că avortul poate răni bărbații”.
„Sinuciderile masculine pot fi legate atât direct, cât și indirect de avort”
, a continuat ea. „Unul dintre cei mai mari factori ce prezic sinuciderea masculină este ruperea relațiilor. Dacă nu se lucrează la rezolvarea crizei, trauma avortului deseori distruge relațiile”.

De două ori mai susceptibili de a suferi de depresie

Nu doar grupurile care tratează traumele post-avort sunt cele care fac legătura dintre avort și depresia masculină. În 2011, dr. Kaeleen Dingle, de la Universitatea din Queensland, a prezentat un studiu la Congresul Mondial de Psihiatrie din Asia, ținut la Melbourne, arătând legătura dintre tineri și depresie. Ea a descoperit că bărbații tineri ale căror partenere au avortat aveau de două ori mai multe șanse de a folosi substanțe și de a suferi depresii, în comparație cu bărbații care nu aveau această experiență.

Doamna Barraclough scrie că „sunt nenumărate astfel de cazuri care fac să-ți înghețe sângele în vene”. Deși susține în mod clar avortul, ea spune: „Ca femeie, mă întreb dacă nu cumva m-am gândit la avort doar din punctul meu de vedere?”  Sperăm că auzul acestor povești o va conduce să se gândească la efectul avortului nu numai asupra bărbatului, ci și asupra copilului.

Dacă cunoașteți că cineva (bărbat sau femeie) a fost afectat de o experiență de avort, ii puteti sugera sa ia legatura cu unul dintre consilierii / prietenii de la Abortion Recovery Care și Helpline.

Comentariu Provita Media: În România, există de asemenea, grupul de sprijin „Rupe tăcerea”, unde se pot adresa, pentru consiliere psihologică, cei afectați de avort, bărbați sau femei.

O noua legislatie ar putea ajuta femeile care au suferit o detresa psihica dupa avort

Sursa: Afterabortion.org, 21 februarie 2017

Noua lege introdusa in statele americane Florida si Iowa ar face mai usor pentru femeile care au suferit o detresa psihologica dupa avort sa-l traga la raspundere pe medicul care a facut avortul.

De obicei, dreptul delictual (tort law) nu permite recuperarea de daune-interese pentru suferinta emotionala, cu exceptia cazului in care suferinta este rezultatul unei raniri fizice. Acest lucru inseamna ca o femeie, care se confrunta cu probleme de ordin psihic dupa un avort, nu poate da in judecata medicul care a facut avortul, chiar daca el sau ea stie ca femeia e foarte susceptibila de a avea probleme post-avort.

Noile acte legislative ar face sa dispara aceasta lacuna. De exemplu, asa cum a fost descris in Globe Gazette din Iowa, proiectul de lege al senatorului Mark Chelgren: „… Urmareste sa stabileasca recurs legal pentru o femeie, care sufera orice detresa emotionala, independent de leziunea fizica, si care pretinde ca suferinta ei a fost rezultatul neglijentei sau esecului medicului de a obtine consimtamantul in cunostinta de cauza, inainte de efectuarea avortului”. Prevederile proiectului de lege nu se aplica in situatiile in care un avort a fost efectuat din cauza unei urgente medicale.

Conform propunerii, actiunea in justitie pentru recuperarea daunelor ar putea fi introdusa impotriva unui medic, in orice moment in timpul vietii femeii, si indica faptul ca semnarea unui formular de consimtamant ce detaliaza riscurile procedurii nu ar nega cauza civila, dar ar putea reduce recuperarea daunelor.

Proiectul de lege  din Iowa a fost aprobat de subcomisia Senatului, iar acum merge la o comisie judiciara a Senatului pentru a fi votat. Chelgren a declarat reporterilor ca proiectul de lege urmeaza prevederile stabilite in procesul Roe v Wade, care permite statelor sa adopte o legislatie ce protejeaza sanatatea fizica si psihica a femeilor care fac avorturi: „Vreau sa fim siguri ca ne protejam mamele si femeile implicate in toata ecuatia. Este o intrebare daca nu cumva, unei femei, aflate in stare buna, total sanatoasa, ii este vandut un bun care nu e ceea ce se spune ca e. Atunci cand o persoana are un mare stres si ia decizii in acel moment, e nevoie de personal medical care se ingrijeste de starea ei si nu de cati bani poate face de pe urma sa”.

In plus, un proiect de lege din
Florida, aprobat de catre o Comisie a Camerei, la inceputul acestei luni, extinde fereastra pentru intentarea unui proces de malpraxis pentru femeile care sufera o vatamare fizica sau emotionala dupa avort. Legea actuala acorda femeilor o perioada de doi ani pentru a da in judecata medicul, iar noul proiect de lege, 10 ani.

Rep. Erin Grall a spus ca femeile au nevoie de o lunga perioada de timp, deoarece ar putea sa nu recunoasca faptul ca au fost ranite decat cativa ani mai tarziu. „Acest lucru este valabil mai ales in cazul problemelor psihice, care se pot dezvolta in timp, sau pot fi accentuate si declansate de un eveniment mai tarziu in viata lor”, a spus ea.

Intr-adevar, cercetarile au aratat ca exista adesea o lunga perioada de timp, uneori ani, inainte ca femeile sa recunoasca detresa psihica sau sa solicite asistenta psihiatrica dupa avort. De exemplu, intr-un studiu pe femeile aflate in grupuri de consiliere post-avort s-a constatat ca de la avortul femeilor trecusera, in medie, 10,6 ani. Mai mult, aceste emotii reprimate pot provoca boli psihosomatice si alte tulburari. Unii consilieri raporteaza ca detresa post-avort neconfirmata poate fi un factor care sta la baza altor probleme, si ca, de multe ori, pacientele vin la tratament pentru probleme aparent fara legatura cu avortul.[1]

In prezent, Nebraska este singurul stat care are o lege stabilita, ce elimina cerinta ca o femeie trebuie sa dovedeasca faptul ca leziunile psihice de la un anumit avort au derivat dintr-o vatamare fizica.

Lacuna legislativa ce pune femeile in pericol

Directorul Institutului „Elliot” dr. David Reardon a subliniat faptul ca cerinta ca femeile trebuie sa sufere si leziuni fizice, ca sa poata intenta un proces „inseamna ca medicii de avort se simt liberi sa efectueze avorturi, indiferent de pericolul pentru sanatatea psihica a femeii, deoarece ei stiu ca nu vor sa fie considerati responsabili pentru nici o vatamare ce ar putea-o provoca. Din cauza acestei lacune in lege, avortionistii nu examineaza pacientele pentru factorii de risc cunoscuti, care cresc sansele suferintelor psihice dupa avort”, a spus el.

Intr-adevar, cercetarile au aratat in mod constant ca exista anumite grupuri de femei, care sunt cele mai vulnerabile la reactii negative la avort. Reardon indica Raportul din 2008 al Comisiei Speciale a Asociatiei psihologice americane  privind sanatatea mintala si avortul, emis de un grup de psihologi care sustin avortul. Raportul a enumerat 15 factori de risc ce pot fi folositi pentru a identifica femeile care sunt expuse unui risc mai mare de probleme psihice dupa un avort:

– avortarea unei sarcini, care este dorita sau importanta;
– presiunea perceputa din partea altora de a avorta o sarcina;
– opozitia la avort perceputa din partea partenerilor, a familiei si / sau a prieteni;
– lipsa sprijinului social din partea altora;
– stima scazuta fata de sine;
– o perspectiva pesimista;
– control redus;
– un istoric cu probleme de sanatate mintala inainte de sarcina;
– sentimente de stigmatizare;
– nevoia perceputa de pastrare a secretului;
– expunere la pichetarea antiavort;
– utilizarea strategiilor de evitare si negare a adaptarii;
– sentimente de angajament fata de sarcina;
– ambivalenta in ceea ce priveste decizia privind avortul;
– capacitate redusa de a face fata avortului, inainte de avort.”

Reardon a afirmat ca „marea majoritate” a femeilor care au suferit avorturi manifesta unul sau mai multi dintre acesti factori de risc. De exemplu, aproximativ 64 la suta dintre femeile cu antecedente de avort, raporteaza ca s-au simtit presate de catre unul sau mai multi oameni sa faca acest lucru. In plus, aproximativ jumatate din toate femeile care avorteaza in orice zi au antecedente de avort. [2] In afara de aceasta, aproximativ 15 la suta din avorturi sunt facute de adolescente, si aproximativ 8 la suta din avorturi sunt dupa primul trimestru de sarcina. [3]

„Adaugati aici nevoia de pastrare a secretului, ambivalenta, sau oricare dintre ceilalti 15 factori de risc recunoscuti de Asociatia Psihologilor din America, si este clar ca majoritatea femeilor care au avorturi au doi sau mai multi dintre acesti factori de risc”, a spus Reardon.

Nevoia de examinare

Reardon, de asemenea, a afirmat ca acest lucru subliniaza nevoia femeilor care au suferit avorturi de a fi examinate pentru factorii de risc.

„Peste tot in medicina, medicii examineaza pentru factorii de risc, tocmai pentru a identifica acele subgrupe de pacienti pentru care o posibila optiune de tratament ce poate fi contraindicat sau putin probabil sa produca beneficiile dorite”, a spus el. „De exemplu, screening-ul pre-chirurgical al pacientilor pentru tratamentul Lasik rezulta in respingerea a aproximativ 25 la suta dintre ei de la procedura din cauza hotararii medicului ca acest tratament nu le va aduce nici un beneficiu. Cu toate acestea, avortionistii efectueaza in mod curent avorturi la femeile cu factori de risc multipli pentru viitoare complicatii.

De fapt, avortionistii vor nega in mod tipic orice raspundere pentru a determina daca avortul este mai probabil sa favorizeze sau sa faca rau starii unei femei. Ei insista ca nu sunt lucratori sociali. Alegerea este a femeii singure si ei sunt acolo sa faca doar ce le cere ea. Dar un astfel de serviciu medical de tip caveat emptor (lat., „pe raspunderea cumparatorului”, n.t.) este o inversare a eticii medicale normale”.

El a adaugat ca
„pur si simplu facand ceea ce cere o pacienta, fara nici o evaluare a riscurilor sau optiunilor, nu este practica medicala. Este malpraxis medical”.


Pentru a combate acest lucru,
legea Nebraska, de asemenea, a pus in aplicare un standard specific de ingrijire pentru screening-ul pre-avort adecvat. Avortionistii pot fi dati in judecata pentru neglijenta daca nu reusesc sa o intrebe pe o femeie daca este presata, constransa sau fortata sa faca un avort. Ei pot fi, de asemenea, trasi la raspundere daca nu reusesc sa examineze femeile pentru alti factori de risc semnificativi din punct de vedere statistic, ce le-ar putea pune intr-un pericol mai mare de complicatii psihice sau fizice, ca urmare a unui avort.

Legea Nebraska a incorporat parti ale legislatiei de screening dupa modelul de lege elaborat de Institutul Elliot, care face clinicile de avorturi responsabile pentru faptul ca nu examineaza femeile cu privire la constrangere si la alti factori care le expun riscului de a avea probleme psihice dupa avort.

Paula Talley, care a avut un avort, in 1980, si a depus eforturi ca o astfel de reglementare sa treaca, a spus ca o lege ca aceasta ar fi impiedicat-o sa fie constransa sa faca avort.

„Consiliera meu de avort nu m-a intrebat niciodata daca am fost presata”, a spus ea. „Nici nu m-a intrebat despre istoricul psihic. Daca ar fi facut-o, ar fi trebuit sa stie ca am avut un risc mai mare de a ma confrunta cu trauma post-avort, deoarece am avut un istoric de depresie. In plus, aveam convingeri morale impotriva avortului, dar am fost grabita sa iau o decizie prost gandita pentru ca eram atat de cuprinsa de frica si panica. Daca consiliera de avort s-ar fi deranjat sa puna intrebarile corect, ar fi vazut ca mai degraba eram ranita decat ajutata prin avort, dar niciodata nu m-a avertizat. Doar mi-au luat banii si pe copilul meu, fara intrebari”.

Citate:

1. Kent, et al., “Bereavement in Post-Abortive Women: A Clinical Report”, World Journal of Psychosynthesis (autumn-winter 1981), vol. 13, nr. 3-4.
2. Cohen, Susan A. Repeat abortion, repeat unintended pregnancy, repeated and misguided government policies.
Guttmacher Policy Review 2007 10(2):8-12.

3. Centers for Disease Control and Prevention. (29 noiembrie 2013). Abortion Surveillance–United States, 2010 (vezi Tabelele 3 si 5).