După trei decenii, Ministerul Sănătății din Marea Britanie recunoaște durerea fetală

Autor: James Evans, profesor de biologie cu specializare în genetică

Sursa: CMFBlog.org.uk, 20 februarie 2019

Filozoful britanic, Jeremy Bentham,  care a trăit în secolul al XVIII-lea, scria cu privire la animale: „Întrebarea nu este, pot ele să raționeze?, pot ele vorbi ?, ci, suferă ele?” Profesorii Glover și Fisk, în lucrarea lor din 2005 Fetal Pain: Implications for research and practice („Durerea fetală: implicații pentru cercetare și practică”), spun că acest lucru a provocat o schimbare de atitudine față de animale și felul în care le tratăm, care continuă și până astăzi. Astfel încât, chiar și broaștele și peștii din ​​Marea Britanie, potrivit unei legi, votate de Parlament, trebuie protejate de posibile suferințe din procedurile invazive, prin anestezie. Și atunci de ce să nu fie protejate și ființele umane?

Dintotdeauna, studenții în medicină sunt învățați că bebelușii nenăscuți nu simt durere.

La mijlocul anilor 1980, profesorul „Sunny” Anand a pus problema durerii fetale. Parlamentarul de atunci, David Alton, a ridicat problema în Parlament, în 1988, și, ulterior, a înființat o Comisie de anchetă cu ajutorul CARE cu privire la sensibilitatea umană înainte de naștere. A fost necesară o perioadă de timp, până în 1997,, când a avut loc prima investigație oficială realizată de RCOG (Colegiul Regal al Obstetricienilor și Ginecologilor), ce a recomandat ca cei care efectuează proceduri diagnostice sau terapeutice asupra fătului in utero, la sau după 24 de săptămâni, să ia în considerare necesitatea analgeziei fetale – în special specificând procedurile de diagnostic și terapeutice și omițând întreruperile de sarcină. După documentul Comitetului pentru Știință și Tehnologie privind avortul din 2007, Ministerul Sănătății a dispus o revizuire care să fie făcută de Colegiul Regal, revizuire ce a fost publicată în 2010.

Acest raport al RCOG rămâne în vigoare ca poziție oficială privind percepția durerii de către făt.

Cu toate acestea, raportul a atras imediat atât critici naționale, cât și internaționale, inclusiv cea a lui Peter Saunders, CEO de atunci al Colegiului Medicilor și Farmaciștilor [aici, aici și aici], printre altele, pentru afirmația că un făt rămâne într-o stare inconștientă permanent și nu ajunge la conștiință până la naștere. Această concluzie continuă să contrazică înțelegerea consacrată a literaturii științifice și medicale despre viața in utero (a se vedea aici, paragraful 4).

Afirmația potrivit căreia fătul nu are conștiință se bazează, în cuvintele raportului RCOG 2010, pe dovezi „bune” și „în creștere”. Cu toate acestea, trimiterea la astfel de dovezi se face la o lucrare din 1986, care a fost un experiment asupra fetușilor de oaie expuși la un nivel scăzut de oxigen. Acest lucru, inutil să spunem, nu se apropie nicăieri de trauma țesutului într-o procedură chirurgicală in utero. Pe baza acestor dovezi din 1986, mamele au primit asigurări că nu este nevoie de analgezie fetală în timpul unui avort sau intervenții chirurgicale fetale, la orice vârstă gestațională.

Cu toate acestea, se pare că Ministerul Sănătății s-a întors acum la 180 de grade, în ciuda faptului că a negat durerea fetală, chiar până în ianuarie 2019.

În urma anunțului că chirurgia fetală în spina bifida in utero va fi pusă la dispoziție, ca operație de rutină, de către Serviciul Național de Asigurări de Sănătate (NHS), Guvernul a fost întrebat despre ameliorarea durerii fetale, în astfel de cazuri. Drept reacție, într-un răspuns în scris, venit din partea Parlamentului, în 14 februarie 2019, se afirmă că: „Copilului nenăscut i se vor administra medicamente pentru ameliorarea durerii, în cadrul operației. Acestea se administrează înainte de operația fetală, după deschiderea uterului… Operația are loc între 20 și 26 de săptămâni de gestație”.

La aceeași vârstă gestațională, în Anglia și Țara Galilor, anul trecut, 3.564 de prunci nenăscuți au fost avortați fără ameliorarea durerii, în mare parte prin dilatare și evacuare (D&E), ceea ce înseamnă avort prin «dezmembrare», când, în cuvintele RCOG, „fătul este eliminat în fragmente” sau prin injectarea în inima copilului nenăscut de clorură de potasiu. Potrivit BPAS, procesul poate „dura mai multe ore, astfel încât inima și mișcarea fetală să se oprească”.

Fără îndoială, în săptămânile următoare, Guvernului i se va solicita să-și extindă utilizarea de analgezice fetale în toate procedurile invazive in utero, inclusiv în avorturi. Dar ce vârstă gestațională vor lua ei în considerare, ca să aleagă soluția cea mai bună? Anumite studii aduc dovezi privind posibilitatea durerii fetale de la 15 săptămâni de gestație.

Există încă suficient timp ca raportul de consultare NICE privind avorturile, ce urmează să fie publicat la sfârșitul acestui an, să modifice recomandările actuale astfel încât analgezicele fetale, cum ar fi fentanilul, să fie administrat, înainte de un avort tardiv. Departamentul (Ministerul) pentru Dezvoltare Internațională, care se bazează pe îndrumările RCOG privind avortul, ar trebui să ia în considerare și finanțarea analgezicelor fetale pentru avorturile tardive, pe care Marea Britanie le finanțează peste mări.

Există încă timp pentru modificarea ghidurilor clinice în Republica Irlanda pentru avorturile tardive. În urmă cu doar câteva luni, spre rușinea lor, membrii Dáil din Parlamentul irlandez au râs la sugestia de ameliorare a durerii fetale, iar amendamentul a fost respins, aparent, fără să se verifice vreo dovadă.

În plus, trebuie să existe un sprijin suplimentar pentru mamele și rudele acestora, care au avut încredere și au urmat sfaturile Guvernului, precum că bebelușii lor nenăscuți nu simt nimic. Chiar și fără un răspuns oficial, în Marea Britanie există organizații de caritate excelente, care sunt specializate în consiliere post-avort, precum We Are Open, Rachel’s Vineyard și ARCH.

Așadar, după trei decenii de lobby de către medici, mame, politicieni și grupuri pro-viață, Ministerul Sănătății din Marea Britanie recunoaște acum durerea fetală și recomandă utilizarea analgeziei fetale de la cel puțin 20 de săptămâni de gestație. Este o victorie atât pentru femei, cât și pentru copiii lor nenăscuți. Prin aceasta, totuși, ne este pus în față un adevăr pe care RCOG, timp de treizeci de ani, l-a negat, acoperind și îngropând datele.

Cu siguranță, pentru a obține cele mai bune îngrijiri pentru pacienți și pentru a restabili încrederea, de acum încolo, este posibilă o revizuire completă și total transparentă cu privire la percepția durerii de către făt, ce trebuie făcută de către o echipă multidisciplinară, incluzând specialiști în pediatrie, chirurgie fetală, neurologie și anestezie. După ce au fost stabilite dovezile științifice, acești specialiști ar trebui să le utilizeze ca să creeze o abordare clinică plină de compasiune și să recomande un punct de plecare pentru analgezia fetală în scopul alegerii soluției celei mai bune.

Varia