Trauma avortului și suicidul masculin: „Un ocean de suferință și durere”

Sursa: SPUC, 5 iunie 2017

Un studiu din 2011 a constatat că tinerii bărbați ai căror partenere au avortat aveau un risc de două ori mai mare de a folosi droguri și de a suferi de depresie în comparație cu bărbații care nu aveau această experiență.

O ziaristă de la ziarul australian „Daily Telegraph” a scris recent despre legătura dintre trauma avortului și sinuciderea masculină.

Corrine Barraclough a scris articolul, după ce a vorbit cu Julie Cook, directorul național al „Abortion Grief Australia” (AGA), și a concluzionat că ceea ce a aflat despre efectul avortului asupra bărbaților este „un ocean nesfârșit de durere despre care nu a avut idee că există”.

Depășirea crizei cu durere

Pentru unii bărbați, durerea de a-și pierde fiul sau fiica nenăscută prin avort este atât de extremă, încât ei sfârșesc prin a se sinucide. Despre un asemenea caz a povestit Julie Cook: „O femeie ne-a sunat recent, plângând isteric. Trebuia să urmeze ziua nunții lor și ea era de neconsolat”, spune Cook. „Logodnicul ei și-a luat viața cu câteva săptămâni înainte. Ea era însărcinată și a crezut că este prea devreme să aducă un copil în relația lor, așa că a făcut avort și nu a spus nici un cuvânt. Când logodnicul ei a aflat, a simțit o mare durere și și-a luat viața. Nu este ceva neobișnuit, trebuie să recunoaștem și să discutăm mai deschis despre asta, ca societate”.

O altă poveste a implicat un băiat de 16 ani, care a fost salvat de la sinucidere „înainte cu două secunde”. „Mergea bine la școală, dar după avortul prietenei și despărțirea lor ulterioară, notele sale au scăzut, a renunțat la școală și a umbla hoinar, fără adăpost. Din păcate, el a povestit consilierului psihologic despre sinuciderea unui prieten, tot din cauza avortului”, a spus Cook.

Nu doar femeile sunt rănite prin avort

O parte a problemei este că există o foarte mică recunoaștere a unei legături dintre avort, depresia masculină și sinucidere. „Majoritatea consilierilor în problemele ce implică sinuciderea nu sunt instruiți ca să identifice traumele de avort”, a spus doamna Cook. „De fapt, marea majoritate nici măcar nu știu că avortul poate fi o problema pentru bărbați. Majoritatea femeilor nu au idee că avortul poate răni bărbații”.
„Sinuciderile masculine pot fi legate atât direct, cât și indirect de avort”
, a continuat ea. „Unul dintre cei mai mari factori ce prezic sinuciderea masculină este ruperea relațiilor. Dacă nu se lucrează la rezolvarea crizei, trauma avortului deseori distruge relațiile”.

De două ori mai susceptibili de a suferi de depresie

Nu doar grupurile care tratează traumele post-avort sunt cele care fac legătura dintre avort și depresia masculină. În 2011, dr. Kaeleen Dingle, de la Universitatea din Queensland, a prezentat un studiu la Congresul Mondial de Psihiatrie din Asia, ținut la Melbourne, arătând legătura dintre tineri și depresie. Ea a descoperit că bărbații tineri ale căror partenere au avortat aveau de două ori mai multe șanse de a folosi substanțe și de a suferi depresii, în comparație cu bărbații care nu aveau această experiență.

Doamna Barraclough scrie că „sunt nenumărate astfel de cazuri care fac să-ți înghețe sângele în vene”. Deși susține în mod clar avortul, ea spune: „Ca femeie, mă întreb dacă nu cumva m-am gândit la avort doar din punctul meu de vedere?”  Sperăm că auzul acestor povești o va conduce să se gândească la efectul avortului nu numai asupra bărbatului, ci și asupra copilului.

Dacă cunoașteți că cineva (bărbat sau femeie) a fost afectat de o experiență de avort, ii puteti sugera sa ia legatura cu unul dintre consilierii / prietenii de la Abortion Recovery Care și Helpline.

Comentariu Provita Media: În România, există de asemenea, grupul de sprijin „Rupe tăcerea”, unde se pot adresa, pentru consiliere psihologică, cei afectați de avort, bărbați sau femei.

O noua legislatie ar putea ajuta femeile care au suferit o detresa psihica dupa avort

Sursa: Afterabortion.org, 21 februarie 2017

Noua lege introdusa in statele americane Florida si Iowa ar face mai usor pentru femeile care au suferit o detresa psihologica dupa avort sa-l traga la raspundere pe medicul care a facut avortul.

De obicei, dreptul delictual (tort law) nu permite recuperarea de daune-interese pentru suferinta emotionala, cu exceptia cazului in care suferinta este rezultatul unei raniri fizice. Acest lucru inseamna ca o femeie, care se confrunta cu probleme de ordin psihic dupa un avort, nu poate da in judecata medicul care a facut avortul, chiar daca el sau ea stie ca femeia e foarte susceptibila de a avea probleme post-avort.

Noile acte legislative ar face sa dispara aceasta lacuna. De exemplu, asa cum a fost descris in Globe Gazette din Iowa, proiectul de lege al senatorului Mark Chelgren: „… Urmareste sa stabileasca recurs legal pentru o femeie, care sufera orice detresa emotionala, independent de leziunea fizica, si care pretinde ca suferinta ei a fost rezultatul neglijentei sau esecului medicului de a obtine consimtamantul in cunostinta de cauza, inainte de efectuarea avortului”. Prevederile proiectului de lege nu se aplica in situatiile in care un avort a fost efectuat din cauza unei urgente medicale.

Conform propunerii, actiunea in justitie pentru recuperarea daunelor ar putea fi introdusa impotriva unui medic, in orice moment in timpul vietii femeii, si indica faptul ca semnarea unui formular de consimtamant ce detaliaza riscurile procedurii nu ar nega cauza civila, dar ar putea reduce recuperarea daunelor.

Proiectul de lege  din Iowa a fost aprobat de subcomisia Senatului, iar acum merge la o comisie judiciara a Senatului pentru a fi votat. Chelgren a declarat reporterilor ca proiectul de lege urmeaza prevederile stabilite in procesul Roe v Wade, care permite statelor sa adopte o legislatie ce protejeaza sanatatea fizica si psihica a femeilor care fac avorturi: „Vreau sa fim siguri ca ne protejam mamele si femeile implicate in toata ecuatia. Este o intrebare daca nu cumva, unei femei, aflate in stare buna, total sanatoasa, ii este vandut un bun care nu e ceea ce se spune ca e. Atunci cand o persoana are un mare stres si ia decizii in acel moment, e nevoie de personal medical care se ingrijeste de starea ei si nu de cati bani poate face de pe urma sa”.

In plus, un proiect de lege din
Florida, aprobat de catre o Comisie a Camerei, la inceputul acestei luni, extinde fereastra pentru intentarea unui proces de malpraxis pentru femeile care sufera o vatamare fizica sau emotionala dupa avort. Legea actuala acorda femeilor o perioada de doi ani pentru a da in judecata medicul, iar noul proiect de lege, 10 ani.

Rep. Erin Grall a spus ca femeile au nevoie de o lunga perioada de timp, deoarece ar putea sa nu recunoasca faptul ca au fost ranite decat cativa ani mai tarziu. „Acest lucru este valabil mai ales in cazul problemelor psihice, care se pot dezvolta in timp, sau pot fi accentuate si declansate de un eveniment mai tarziu in viata lor”, a spus ea.

Intr-adevar, cercetarile au aratat ca exista adesea o lunga perioada de timp, uneori ani, inainte ca femeile sa recunoasca detresa psihica sau sa solicite asistenta psihiatrica dupa avort. De exemplu, intr-un studiu pe femeile aflate in grupuri de consiliere post-avort s-a constatat ca de la avortul femeilor trecusera, in medie, 10,6 ani. Mai mult, aceste emotii reprimate pot provoca boli psihosomatice si alte tulburari. Unii consilieri raporteaza ca detresa post-avort neconfirmata poate fi un factor care sta la baza altor probleme, si ca, de multe ori, pacientele vin la tratament pentru probleme aparent fara legatura cu avortul.[1]

In prezent, Nebraska este singurul stat care are o lege stabilita, ce elimina cerinta ca o femeie trebuie sa dovedeasca faptul ca leziunile psihice de la un anumit avort au derivat dintr-o vatamare fizica.

Lacuna legislativa ce pune femeile in pericol

Directorul Institutului „Elliot” dr. David Reardon a subliniat faptul ca cerinta ca femeile trebuie sa sufere si leziuni fizice, ca sa poata intenta un proces „inseamna ca medicii de avort se simt liberi sa efectueze avorturi, indiferent de pericolul pentru sanatatea psihica a femeii, deoarece ei stiu ca nu vor sa fie considerati responsabili pentru nici o vatamare ce ar putea-o provoca. Din cauza acestei lacune in lege, avortionistii nu examineaza pacientele pentru factorii de risc cunoscuti, care cresc sansele suferintelor psihice dupa avort”, a spus el.

Intr-adevar, cercetarile au aratat in mod constant ca exista anumite grupuri de femei, care sunt cele mai vulnerabile la reactii negative la avort. Reardon indica Raportul din 2008 al Comisiei Speciale a Asociatiei psihologice americane  privind sanatatea mintala si avortul, emis de un grup de psihologi care sustin avortul. Raportul a enumerat 15 factori de risc ce pot fi folositi pentru a identifica femeile care sunt expuse unui risc mai mare de probleme psihice dupa un avort:

– avortarea unei sarcini, care este dorita sau importanta;
– presiunea perceputa din partea altora de a avorta o sarcina;
– opozitia la avort perceputa din partea partenerilor, a familiei si / sau a prieteni;
– lipsa sprijinului social din partea altora;
– stima scazuta fata de sine;
– o perspectiva pesimista;
– control redus;
– un istoric cu probleme de sanatate mintala inainte de sarcina;
– sentimente de stigmatizare;
– nevoia perceputa de pastrare a secretului;
– expunere la pichetarea antiavort;
– utilizarea strategiilor de evitare si negare a adaptarii;
– sentimente de angajament fata de sarcina;
– ambivalenta in ceea ce priveste decizia privind avortul;
– capacitate redusa de a face fata avortului, inainte de avort.”

Reardon a afirmat ca „marea majoritate” a femeilor care au suferit avorturi manifesta unul sau mai multi dintre acesti factori de risc. De exemplu, aproximativ 64 la suta dintre femeile cu antecedente de avort, raporteaza ca s-au simtit presate de catre unul sau mai multi oameni sa faca acest lucru. In plus, aproximativ jumatate din toate femeile care avorteaza in orice zi au antecedente de avort. [2] In afara de aceasta, aproximativ 15 la suta din avorturi sunt facute de adolescente, si aproximativ 8 la suta din avorturi sunt dupa primul trimestru de sarcina. [3]

„Adaugati aici nevoia de pastrare a secretului, ambivalenta, sau oricare dintre ceilalti 15 factori de risc recunoscuti de Asociatia Psihologilor din America, si este clar ca majoritatea femeilor care au avorturi au doi sau mai multi dintre acesti factori de risc”, a spus Reardon.

Nevoia de examinare

Reardon, de asemenea, a afirmat ca acest lucru subliniaza nevoia femeilor care au suferit avorturi de a fi examinate pentru factorii de risc.

„Peste tot in medicina, medicii examineaza pentru factorii de risc, tocmai pentru a identifica acele subgrupe de pacienti pentru care o posibila optiune de tratament ce poate fi contraindicat sau putin probabil sa produca beneficiile dorite”, a spus el. „De exemplu, screening-ul pre-chirurgical al pacientilor pentru tratamentul Lasik rezulta in respingerea a aproximativ 25 la suta dintre ei de la procedura din cauza hotararii medicului ca acest tratament nu le va aduce nici un beneficiu. Cu toate acestea, avortionistii efectueaza in mod curent avorturi la femeile cu factori de risc multipli pentru viitoare complicatii.

De fapt, avortionistii vor nega in mod tipic orice raspundere pentru a determina daca avortul este mai probabil sa favorizeze sau sa faca rau starii unei femei. Ei insista ca nu sunt lucratori sociali. Alegerea este a femeii singure si ei sunt acolo sa faca doar ce le cere ea. Dar un astfel de serviciu medical de tip caveat emptor (lat., „pe raspunderea cumparatorului”, n.t.) este o inversare a eticii medicale normale”.

El a adaugat ca
„pur si simplu facand ceea ce cere o pacienta, fara nici o evaluare a riscurilor sau optiunilor, nu este practica medicala. Este malpraxis medical”.


Pentru a combate acest lucru,
legea Nebraska, de asemenea, a pus in aplicare un standard specific de ingrijire pentru screening-ul pre-avort adecvat. Avortionistii pot fi dati in judecata pentru neglijenta daca nu reusesc sa o intrebe pe o femeie daca este presata, constransa sau fortata sa faca un avort. Ei pot fi, de asemenea, trasi la raspundere daca nu reusesc sa examineze femeile pentru alti factori de risc semnificativi din punct de vedere statistic, ce le-ar putea pune intr-un pericol mai mare de complicatii psihice sau fizice, ca urmare a unui avort.

Legea Nebraska a incorporat parti ale legislatiei de screening dupa modelul de lege elaborat de Institutul Elliot, care face clinicile de avorturi responsabile pentru faptul ca nu examineaza femeile cu privire la constrangere si la alti factori care le expun riscului de a avea probleme psihice dupa avort.

Paula Talley, care a avut un avort, in 1980, si a depus eforturi ca o astfel de reglementare sa treaca, a spus ca o lege ca aceasta ar fi impiedicat-o sa fie constransa sa faca avort.

„Consiliera meu de avort nu m-a intrebat niciodata daca am fost presata”, a spus ea. „Nici nu m-a intrebat despre istoricul psihic. Daca ar fi facut-o, ar fi trebuit sa stie ca am avut un risc mai mare de a ma confrunta cu trauma post-avort, deoarece am avut un istoric de depresie. In plus, aveam convingeri morale impotriva avortului, dar am fost grabita sa iau o decizie prost gandita pentru ca eram atat de cuprinsa de frica si panica. Daca consiliera de avort s-ar fi deranjat sa puna intrebarile corect, ar fi vazut ca mai degraba eram ranita decat ajutata prin avort, dar niciodata nu m-a avertizat. Doar mi-au luat banii si pe copilul meu, fara intrebari”.

Citate:

1. Kent, et al., “Bereavement in Post-Abortive Women: A Clinical Report”, World Journal of Psychosynthesis (autumn-winter 1981), vol. 13, nr. 3-4.
2. Cohen, Susan A. Repeat abortion, repeat unintended pregnancy, repeated and misguided government policies.
Guttmacher Policy Review 2007 10(2):8-12.

3. Centers for Disease Control and Prevention. (29 noiembrie 2013). Abortion Surveillance–United States, 2010 (vezi Tabelele 3 si 5).

 

 

 

V-ați donat copilul științei?

Autor: Theresa Bonapartis, Sursa: Aleteia.org, 24 iulie 2015

Theresa Bonopartis este directoarea programului de vindecare post-avort Lumina și co-dezvoltator al grupului de vindecare post-avort „Entering Canaan”.

A fost o saptamana dificila pentru multe femei care au avortat … și care iși pun intrebari.

Intr-un show recent pe canalul MSNBC, dr. Anne Davis, de la „Physicians for Reproductive Health” („Medici pentru sanatate reproductiva”), a descris donarea copiilor avortați ca fiind un „gest de compasiune”, „foarte generos și foarte altruist”.

Cuvintele ei m-au urmarit in ultimele zile, pe masura ce ma gandeam la retorica prea familiara a agendei extreme pro-avort, care suna atat de bine, dar nu se așaza tot atat de bine in intestin. Se pare ca cei care promoveaza avortul au devenit maeștri in rasucirea raului in bine pentru a face femeile sa simta ca ceea ce fac nu este doar acceptabil, ci și drept și nobil. (Cum ar fi ca toți copiii ar trebui sa fie „doriți”, prin urmare, daca nu sunt doriti, e milostiv sa-i ucizi).

Eu insami sunt intr-o situație post-avort și am lucrat cu femeile care au avortat timp de peste 20 de ani. Nu este o surpriza faptul ca spusele dnei dr. și realitatea a ceea ce eu știu ca e adevarat, pur și simplu nu se leaga, și sincer, multe dintre noi, femeile, s-au saturat sa danseze dupa cum li se canta.

„Altruist” inseamna o preocupare dezinteresata și abnegație pentru bunastarea altora, neegoist. Sinonimele acestui cuvant – care sunt:  generos, dezinteresat, plin de compasiune, bun, cu spirit civic – cumva nu merg impreuna cu omorarea deliberata a unui copil nenascut.

Oricine a avut un avort și este cinstita cu ea insași (și este nevoie de un anumit nivel de vindecare pentru acest lucru) ar recunoaște ca avortul lor a fost orice altceva, dar numai altruism nu. Pentru majoritatea dintre noi a fost o auto-conservare. Adevarat, se poate sa fi fost constransa, se poate ca am fost abandonate, am putea fi crezut ca era altruist sa nu aducem un copil „nedorit” sau unul care a primit un diagnostic negativ și ne-am gandit ca ar suferi in lume, dar in cele din urma decizia a fost a noastra. Poate am facut avort sa salvam o relație, poate ni s-a spus ca nu era „momentul potrivit” sau am facut avort din cauza unui loc de munca, sau a școlii, sau din cauza grijilor financiare, dar in cele din urma, de cele mai multe ori este vorba despre servirea și conservarea „sinelui”.

In nici un fel nu vreau sa dau toata vina pe femei sau pe altcineva pentru aceasta chestiune, ci mai degraba o fac pentru a ințelege starea psihica in care se afla o femeie de cele mai multe ori, atunci cand se gandește la un avort.

Pe langa toate, indiferent de ceea ce spun femeile, ele știu ce fac. Ele aleg sa creada minciunile industriei avortului, deoarece simt ca trebuie sa faca aceasta alegere, care de multe ori nu e o alegere deloc. Ele aleg sa creada minciunile industriei avortului, deoarece aceste minciuni fac ca ceea ce sunt pe cale sa comita sa fie mai tolerabil, il raționalizeaza și il justifica pentru ele. Ele au nevoie de acest lucru pentru ca adevarul este prea dureros pentru ele și cele mai multe femei care avorteaza nu doresc sa-și avorteze copilul.

Deci, iat-o, se indreapta spre clinica: trista, conflictuala, fricoasa, poate furioasa, poate se simte abandonata, vinovata și plina de tulburare. Ea este pe cale sa ia viața copilului ei. Credeți-ma, ea  nu ocolește Planned Parenthood, ea face acest lucru din orice motiv simte ca trebuie sa-l faca.

Acum, dr. Davis de la Physicians for Reproductive Health, și mulți alții, inclusiv Planned Parenthood insași, avand in vedere situația, ar dori ca noi sa credem ca aceste femei, de buna voie, cred ca e grozav sa doneze parți ale corpului copilului lor pentru cercetare.

Nu cred ca e așa! Cel puțin nu fara o mulțime sondari și incurajari din partea clinicii. Am putea auzi acum: iata o femeie cu totul vulnerabila, confuza și fara indoiala toata numai frica și durere. Chiar credem cu adevarat ca are in minte vreo donație fetala?

Sa nu ma ințelegeți greșit, exista circumstanțe, in special in avorturi care rezulta dintr-un diagnostic negativ, in cazul in care parinții pot simți ca daca doneaza copilul lor cercetarii poate altcineva nu va mai trece prin ceea ce trec ei. De fapt, dr. Davis folosește chiar acest exemplu in interviu: „Desigur, este o experiența comuna a tuturor celor care sunt furnizori de avort, inclusiv a mea, ca, atunci cand o pacienta este intr-o situație foarte dificila, iar acest lucru mai ales se va transforma intr-un caz in care exista o condiție fetala rara și [parinții] au decis sa puna capat sarcinii, care e un gest foarte generos și foarte altruist, ei vor dona voluntar țesut fetal pentru a ajuta oamenii sa ințeleaga cum s-a dezvoltat boala, daca exista vreo cale de fi putut fi prevenita, pentru a ajuta știința sa se miște inainte, dat fiind aceasta situație speciala. Deci, este un gest de compasiune, este un moment foarte privat, in care oamenii se ofera voluntar sa faca acest lucru și cu siguranța așa fac și colegii mei din toata țara și eu, suntem primii care primesc acest gest de la ei, in acel moment cu oamenii și este foarte autentic. Deci, exista cu siguranța servicii cand oamenii pot ajuta femeile sa faca acel lucru generos pe care l-ar dori sa-l faca in acel moment”.

Ceea ce nu menționeaza dr. Davis este presiunea extrema pusa pe acești parinți sa avorteze, implicațiile precum ca ar deveni niște parinți oribili, daca chiar ar lua in considerare sa duca sarcina la termen, nici nu le sunt oferite alternative sanatoase, cum ar fi organizații de tipul Be Not Afraid („Nu va temeți”) sau Prenatal Partners for Life („Parteneri prenatali pentru viața”), care ar sprijini acești parinți in starea de durere și devastare in care se afla. De mai multe ori, am avut un impuls de a-i suna pe medicii care fac presiuni asupra acestor parinți sa avorteze, care ii umplu pe acești parinți de vinovație in situația lor deja extrem de dificila. Una dintre femeile cu care am lucrat mi-a spus recent ca nimic din toate astea nu o surprinde: „Un copil nenascut nu este dorit. Se face un avort. Se elimina la coșul de gunoi. Sunt depuse eforturi pentru reciclare. Este pur și simplu o progresie logica odata ce un copil este redus la o marfa. Am intrebat in mod special daca ramașițele lui Tommy pot fi donate cercetarii pentru medicamente. Eram suparata ca era mai ușor pentru medici sa arunce acești copii, decat sa urmareasca activ scopuri curative pentru ei. Daca copilul meu a trebuit sa moara din cauza „condiției” lui, am vrut ca din aceasta sa iasa ceva bun. Deci, la un anume nivel pot ințelege perfect ca o mama ar gasi un sentiment de confort silit cumva in donarea copilului ei nedorit, ca sa aduca un bine mai mare. L-aș numi raționalizare. Raul pur, in mintea mea, este atunci cand știința creeaza piața pentru avort ca sa profite de ea”.

In timp ce generozitatea unui astfel de act este aplaudat de industria avortului, și, probabil, de anumite segmente ale societații, adevarul este ca binele nu vine din ceva rau și uciderea unui om pentru a ajuta pe altul nu este generos sau plin de compasiune. Din pacate, aceste femei invața acest lucru post factum, cum s-a intamplat in cazul citat mai sus. Sentimentul de a nu avea nici o alegere și ideea sucita de a folosi corpul copilului tau spre folosul altora, intr-un fel, incearca sa atenueze vina a ceea ce se intampla („Nu te mai gandi atata. Asculta-i pe acești specialiști  ai clinicii”), și fa avortul in sine nu numai acceptabil, dar ceva care aduce folos pentru alții. Desigur, daca copilul dvs. moare prin avort spontan sau a murit in mod natural e o situație  diferita pentru ca nu sunteți responsabila direct de moartea lui.

Saptamana trecuta a fost dificil pentru femeile care au trecut prin avort și, existand mai multe videoclipuri in curs de difuzare, durerea poate continua pentru multe altele. Celor care și-au donat copiii avortați, le-aș spune: „Ca și in cazul avortului, recunoașteți ca nu sunteți in totalitate vinovata, dar ați fost indusa in eroare de cei care fac profit din uciderea copiilor noștri”.

Celor care au suferit din cauza unui diagnostic negativ, este atat de ușor de ințeles ca v-ați dorit ca viața copilului vostru sa foloseasca altora, in aceeași situație dificila și sfașietoare, astfel incat ei sa nu trebuiasca sa treaca prin durerea voastra. Va ințeleg starea de spirit la momentul respectiv. Și Dumnezeu o ințelege.

Pentru acelea dintre voi care nu ați semnat un formular de consimțamant, dar va intrebați daca a fost folosit copilul vostru, și pentru noi toți, puneți-va copilul in brațele lui Dumnezeu, care ințelege ceea ce s-a intamplat și ne iubește necondiționat in slabiciunile noastre umane. Copilul vostru și-a gasit pacea in Domnul, și dorința inimii lui este ca voi sa o gasiți.

Da, lucrurile pur și simplu nu se leaga, sentimentele voastre sunt normale, dar nu trebuie sa mai dansați niciodata dupa cum vi se canta.

Consiliere pre- si post-avort © Asociatia Provita Media

 

Tuturor prietenelor mele li s-a recomandat avortul…

Sursa:  Komarovskiy.net

Publicam aici raspunsul unui medic pediatru, E.O. Komarovsky, poate unul dintre cei mai cunoscuti si iubiti medici din Ucraina, dat unei doamne preocupate de faptul ca tuturor prietenelor sale, cand au devenit insarcinate, li s-a propus sa faca avort. Precizam faptul ca E.O. Komarovsky este pentru vaccinarea copiilor.

Buna ziua, stimate doctor,

Poate ca sunteti singurul doctor in care pot avea incredere sa-i vorbesc despre suferintele mele si sa-l intreb cauzele acestei situatii. Pentru ce s-a intamplat acest lucru si se intampla in continuare? In urma cu 13 ani am ramas insarcinata. A fost o veste un pic neasteptata, dar fericita pentru familia mea. La ecografie, mi s-a dat o dovada scrisa: 2 saptamani, 5 zile, si un semn de intrebare. Au refuzat sa ma ia in evidenta pana la trei luni, dar deja in a treia saptamana mi s-a declansat o toxicoza ingrozitoare, dureri abdominale si secretii hemoragice. Pe scurt, am realizat ca trebuie sa insist sa fiu luata in evidenta si spitalizata. Am fost trimisa la spital. Acolo, medicul meu (era sefa sectiei) umbla dupa mine zi si noapte si insista sa fac avort. Ea imi spunea cam asa: „Natura singura alege, copilul poate sa se nasca bolnav, asta daca se va naste viu. Ai nevoie doar de 60 grivne. Si in general, poate ca nici nu esti insarcinata”.

Am refuzat, dar ea insista. Dupa cateva zile a incetat cu insistentele, dar a inceput, dupa cum am avut impresia, o bataie de joc. In fiecare zi, au inceput sa ma examineze, si, uneori, de mai multe ori pe zi, cand veneau studentii la cursuri. Imi era rusine, simteam ca nu trebuia sa fie asa, dar eram tanara, proasta si speriata. Aveam dureri abdominale tot mai mari si secretiile hemoragice nu se opreau. Mi se facea cate o injectie pe zi nu stiu cu ce. M-am decis sa-i spun sotului si atunci el m-a luat imediat acasa, nemaivoind sa auda de nici un medic.

Dupa aceea am refuzat categoric spitalizarea. Sarcina nu a fost usoara. Aveam un conflict de factor Rh si am fost avertizata: doar trei sarcini si a treia sarcina cu risc. Am vrut sa nasc singura, dar nu am reusit. Am avut 12 ore de travaliu si cezariana. Totul a decurs minunat, baiatul este deja mare.

Am uitat pentru o vreme aceasta poveste, pana cand prietena meu a venit la mine in lacrimi. Fusese la un medic ginecolog si i s-a spus sa faca avort, deoarece avea o boala cu transmitere sexuala si tratamentul nu va fi posibil, iar daca naste, copilul va fi deformat de la medicamentele pe care le va lua. Ea era pe cale sa se casatoreasca. I-au facut imediat avort, mai ales fara s-o intrebe prea multe, spunandu-i ca nu are nici o alternativa. I-am dat un pic de ragaz si am intrebat-o daca ea si-a facut analize (cum sa identifici atat de rapid o boala venerica?). Ea a izbucnit in plans – viitorul  mire era negativ. A adus dovada ca este sanatos. S-au casatorit, pana la urma, multumesc lui Dumnezeu, au facut si doi copii. Dar si pentru aceste doua sarcini, i se propunea sa faca avort, pentru ca ceva nu era in regula.

Sora sotului meu a ramas insarcinata, iar medicul i-a spus: „Ai chlamydia, nu poti naste”. Ea a venit in stare de isterie la mine: ce sa fac? I-am spus: „Mergi la alti trei medici, si dupa aceea vorbim”. Unul (!) din cei trei  i-a spus: „Si soacra-mea, si nevasta-mea si fiica, si nepoata si catelusa mea, toate au chlamydia. Si toate au nascut. Tine minte, draga mea, cu chlamydia e putin probabil sa ramai gravida”.  Cumnata mea a nascut o fetita sanatoasa.

Dupa prima sarcina, ne-am decis sa avem un al doilea copil, dar mult timp nu am ramas gravida. Cand familia a inceput sa o ia pe o panta gresita, mi-am dat seama ca mai asteptam un copil. Sotul meu pana nu demult iubitor, bland si bun, dintr-o data s-a burzuluit: mie nu-mi trebuie un alt copil. Nu-i nevoie sa nasti. Intotdeauna incercam sa-l conving, sa-i  explic ca sunt impotriva avortului, nu pot trece prin asta. Dar sotul meu tot nu voia un copil.

Am hotarat sa-l conving cu ajutorul unui medic. Am fost la Ohmatdet/„Ocrotirea mamei si copilului” (un institut de stat pentru mame si copii din Ucraina). Am vorbit cu doctorita singura, am strigat, am implorat-o, i-am cerut ajutorul ca sa-i explice ea sotului ca s-ar putea sa nu mai putem avea copii (din cauza conflictului de factor Rh). Ea a fost de acord. Cand am plecat impreuna din biroul ei la sotul meu, ea ne-a spus: „La avort sa veniti la data de..”. Atat.

Nu stiu cate zile au trecut, nu-mi amintesc ce mancam si daca mancam, unde era fiul meu. Imi amintesc cum urlam in bucatarie, pe pervazul ferestrei. M-am apucat de fumat. Imi amintesc ca, in spital, mi s-a spus ca embrionul era negru, cel mai probabil era o sarcina oprita in evolutie. Poate voiau sa-mi calmeze astfel constiinta. Nu stiu. O luna mai tarziu, am plecat din Kiev. Incepusem sa ma simt rau, m-am dus la doctor si acesta m-a trimis de urgenta la ecografie: avortul mi s-a facut in asa fel incat aproape totul a ramas in interior.

Am avut o luna de sangerari si am crezut ca asa ar trebui sa fie, dar s-a dovedit ca am fost pe mana unor macelari si ajunsesem in pragul septicemiei. Interventie chirurgicala de urgenta. Din nou! Aproape ca m-am sinucis. Sotul m-a salvat. De ziua mea a trebuit sa fac a doua oara acelasi avort, dupa care am jurat ca nu voi mai face niciodata in viata mea… Iar mie medicii mi-au spus atunci: copii nu vei mai putea face.

Am plecat in Italia. Medicii au gresit. Sase ani mai tarziu, s-a nascut fetita mea.

Recent, nasa unui copil de-al meu a dat nastere la cel de-al doilea copil. Povestea ei este aceeasi la prima si la cea de-a doua sarcina. La a doua sarcina nu putea fi luata in evidenta si spitalizata, caci medicii refuzau categoric, spunand ca are deja peste 30 de ani si avea o incompatibilitate a grupei de sange cu a sotului ei. Mergea pentru transfuzii de sange din satul unde locuia, in oras, la medici privati, a facut o gramada de alte proceduri si, la 9 luni, au fost de acord sa o ia in evidenta la o policlinica.

Toate prietenele mele, dar absolut pe toate, au fost sfatuite sa faca avort sub un pretext sau altul.

Doctore, ce inseamna asta??? E un fel de genocid al copiilor? Daca, atunci, cineva mi-ar fi spus: „Nu fa avort!”, l-as fi ascultat.

Au trecut aproape 7 ani de atunci, si eu  tot visez acest copil. Am cosmaruri, sunt suparata pe mine si pe toata lumea. Dar cat de multe femei nu sunt in situatia mea? Si cati copii ar fi putut sa se nasca?

Pe dvs. lumea va asculta, va citeste si va crede. Ajutati femeile sa nu faca prostiile pe care le-am facut eu.

Aliona

publicat la 25.09.2014 15:10

Raspunsul dr. E.O. Komarovski:

Pentru a nu face aceleasi prostii este necesar sa intelegem lucruri foarte evidente.

Sa ne dam seama de ele este dificil, dar necesar. Nu exista alta cale. Dvs. (eu, tu, el, ea, ei, ele, noi) locuiti/locuim pe un teritoriu ocupat de stat. Un stat creat, teoretic, pentru a satisface nevoile vitale ale populatiei, dar care, in practica, a devenit o structura mafiota, format din functionari si personal care ii deserveste.

Pentru ocupanti sunt interesanti doar acei membri ai cetatenilor inrobiti care sunt capabili sa lucreze si sa plateasca pentru dreptul lor de a munci. Toti ceilalti cetateni – copii, bolnavi, persoane cu handicap, persoane in varsta – nu sunt interesanti pentru ei. Persoanelor in varsta, uneori, li se acorda o mica atentie (ii hranesc cu hrisca si lapte condensat), pentru ca participa ocazional la alegerea administratiei de ocupatie (schimbarea unor ocupanti cu altii). Copiii nu intereseaza pe nimeni, in principiu, iar copiii cu dizabilitati, acestia sunt in general partea populatiei cea mai nedorita si cea mai enervanta pentru ocupanti.

In cadrul ideologiei de ocupatie, s-au creat anumite modele de functionari publici:

  • deputatii, care cumpara voturi;
  • ministrii, care taie bugetele;
  • judecatori/procurori, care trateaza legea fie in folosul statului, fie in favoarea unui participant in alegeri mai sigur financiar;
  • politistii care incalca legea si incurajeaza incalcarea legii;
  • medicii pediatri care recomanda insistent sa nu se faca vaccinurile;
  • obstetricieni care conving oamenii sa faca avort …

In cadrul ideologiei de ocupatie ai foarte putine sanse sa intalnesti pe cineva care sa-si ia asupra sa responsabilitatea sanatatii DVS., a sarcinii DVS., a copilului DVS.

Va trebui sa decideti singura! Si pentru aceasta trebuie sa invatati, sa va interesati, sa intelegeti ca dvs., anume dvs. si numai dvs. sunteti inaintea lui Dumnezeu si a constiintei dvs. responsabila de starea de sanatate a copiilor dumneavoastra nascuti si nenascuti.

E nevoie sa cititi un pic si va va fi clar ca medicul, care a spus „Chlamydia – nu poti sa nasti” nu este un medic, este un reprezentant al ocupantilor. Incepeti sa va opuneti si incetati sa mai fiti tacuta ca un miel. Tineti minte ca medicul care v-a ucis copilul dumneavoastra, din cauza  propriului dvs. consimtamant tacit, va ucide sute de alti copii doar pentru ca sute de femei fie din prostie, fie din naivitate vor astepta adevar, moralitate si profesionalism de la sistemul de ingrijire a sanatatii, evident, imoral si anticonstitutional.

Cu toate acestea, regimul de ocupatie este construit intr-un mod foarte sofisticat: ocupantii nu sunt de vina niciodata. Totul este organizat astfel incat sa puteti alege guvernul  dvs. de ocupanti, dvs. dati bani politistilor si judecatorilor, dvs. insiva solicitati avort, si dvs. refuzati in scris vaccinurile. Dvs. insiva suferiti. Suferiti, indurati, si mergeti din nou la urne pentru a alege un jug mai moale, mai confortabil …

Credeti ca nu exista documente (protocoale), care reglementeaza strict indicatiile medicale pentru avort? Sunt! Dar, urmarirea medicala a unei sarcini complexe inseamna cateva luni de nervi, neintelegeri si nerecunostinta, iar pentru un avort – poftiti banii, chiar acum!

Exista decizii medicale responsabile. Decizii pentru care se afla un anumit risc atat pentru medic, cat si pentru pacient. Medicul poate sa ia astfel de decizii doar atunci cand are intelegerea pacientului sau are asigurare pentru risc medical.

Asigurarea nu exista. Iar intelegere nu exista de cele mai multe ori. Medicii incep sa se indoiasca de faptul ca sarcina e ceva normal. Puteti face un avort si uita de el, dar puteti astepta, si apoi cand se naste un copil cu probleme sau nasterea nu e asa cum trebuie, va trebui sa asculte insulte – de ce nu ati recomandat imediat avortul etc.

Puteti explica, invata, recomanda si sa tineti copilul acasa, dar daca i se face mai rau – vor veni imediat cu intrebari – de ce nu l-ati trimis la spital? Puteti urmari noaptea un pacient cu dureri abdominale, cand diagnosticul nu este clar. Daca dimineata are diaree, va vor spune ce bravo sunteti, iar daca dimineata va trebui, totusi, operat de apendicita, vi se vor scrie o gramada de plangeri, ca nu l-ati operat la timp.

Lipsa unui suport legal pentru relatia medic-pacient provoaca adoptarea de decizii evident iresponsabile, dar nepericuloase, pentru lucratorii din medicina:

  • sa nu trateze la domiciliu;
  • injectii in loc de tablete;
  • gips in locul infasarii lejere a copilului;
  • picuratoare in loc de bautul simplu;
  • antibiotice in loc de o batista de nas;
  • operatie in loc de o clisma;
  • teorie in loc de vaccinare;
  • 10 comprimate in loc de 5;
  • inca o examinare;
  • inca un consultant;
  • la gradinita nu se poate;
  • educatia fizica este contraindicata …

Ei bine si concluzia logica a acestei liste este: avort in loc de nastere. Avortul cu care nu numai ca dvs. nu sunteti de acord, ci mai si platiti din buzunarul dvs.

Explicati-mi, cum ar putea fi altfel in regimul de stat existent si in cadrul actualului model de ingrijire a sanatatii?

Altfel, poate nu e sistemic. Dar sunt foarte posibile (si nu rare) cazurile speciale de intelegere reciproca, comunicare de incredere, responsabilitate comuna, cautarea de solutii, nu de vinovati. Exista, la urma urmei, medici pentru care cuvintele „stiinta medicala” nu sunt cuvinte goale, ci un ghid de actiune.

Daca ati intalnit un doctor dispus sa lucreze cu dvs., sa-si faca griji pentru dvs., plin de compasiune, empatic, care va explica ceea ce face – sunteti norocos! Aveti grija de el, multumiti-i, nu crutati nimic.

Si, in orice caz, nu dati mai departe numarul lui de telefon!

 

Consiliere pre- si post-avort © Asociatia Provita Media

 

Asociatia Medicala Britanica aproba consilierea pre-avort de catre consilierii independenti

Sursa: The Independent, Christian Concern, 27 iunie 2012

Asociatia Medicala Britanica a votat, la ultima sa adunare generala anuala, in sprijinul consilierii independente  pentru femeile care vor sa faca avort, independent de clinicile de avort. Votul pentru consilierea femeilor inainte de avort de catre consilieri independenti este un vot important, inaintea dezbaterilor pe aceasta tema din Parlamentul britanic. Pe langa acest vot important,  AMB s-a exprimat ferm impotriva suicidului asistat, refuzand o pozitie „neutra”.

Dr. Mark Pickering a declarat in cadrul dezbaterii ca oferirea de consiliere femeilor care vor sa avorteze, independent de furnizorii de avort insisi, ar extinde optiunile disponibile pentru femeile care se confrunta cu o criza de sarcina. BMA a votat, in acord cu opinia dr. Pickering, sustinand, in felul acesta consilierea independenta.

„Sprijinul BMA fata de consilierea independenta pentru femeile care iau in considerare un avort este o veste excelenta inainte de consultarea Guvernului pe aceasta problema”, a declarat Andrea Minichiello Williams, CEO de la Christian Concern.

„In prezent, femeile care se confrunta cu o criza de sarcina, de obicei,  primesc consiliere  la clinica, platita [de la buget] sa efectueze avortul. Acest lucru creeaza un conflict de interese, care pune sanatatea mentala si fizica a femeilor in pericol. Femeile care se confrunta cu sarcini nedorite trebuie sa primeasca sfaturi de la consilieri impartiali, care nu au nici un interes financiar in realizarea avortului.

Consiliere pre- si post-avort © Asociatia Provita Media

 

“Rupe tacerea”. Avortul raneste

Trauma, marturie, vindecare

Asociatia Pro-vita – filiala Bucuresti a lansat primul proiect romanesc care cuprinde atat marturii directe ale persoanelor afectate de trauma avortului, cat si un program coerent de terapie si vindecare post-avort.

Avortul raneste femeia in cele mai intime si delicate aspecte ale vietii, iar amintirea acestuia poate declansa reactii emotionale puternice si complexe, chiar la mult timp dupa momentul procedurii. Aceasta intrucat graviditatea determina modificari hormonale si functionale in organismul femeii, iar un avort perturba acest proces fiziologic firesc, fapt care favorizeaza aparitia unor dereglari in functionarea organelor precum si in cea a psihicului. Totalitatea simptomelor psihice care apar dupa intreruperea sarcinii, fie imediat, fie ulterior, sunt cunoscute sub denumirea de sindromul post-avort sau suferinta post-avort.

Aceasta suferinta se caracterizeaza printr-o gama larga de sentimente concretizate, frecvent, prin comportamente anti-sociale, uneori extreme, in timp ce momentul si factorii declansarii variaza de la persoana la persoana. Sunt femei care isi schimba viata imediat dupa avort, femei care se intorc la viata lor ca si cad nu s-ar fi inamplat nimic, urmad, multe dintre ele, sa-si regrete decizia peste ani, atunci cad varsta indeamna la introspectie.

Daca pana acum trauma avortului a fost un subiect tabu, Asociatia Pro-vita filiala Bucuresti isi propune, prin proiectul „Rupe tacerea”, sa aduca la lumina aceasta problema majora care marcheaza viata femeilor si familiilor din Romaia, prin culegerea si difuzarea de marturii nemijlocite ale celor afectate. Pentru inceput, am publicat pe website-ul www.rupetacerea.ro trei marturii, oferite de Ana Maria, Roxana si Gabriela. Confesiunile sunt inregistrate video, pentru autenticitate si o relatie mai directa cu publicul.

„Rupe tacerea” este parte a campaniei internationale „Silent no More Awareness”, initiata in SUA si Marea Britanie acum 10 ani si care a stras paa azi peste 10.000 de marturii din 67 de tari.

“Calatoria” de zece pasi spre vindecarea dupa avort

Abordarea sindromului post-se poate face din perspective diferite. Fidela principiilor si identitatii sale, Asociatia Pro-Vita pentru nascuti si nenascuti – filiala Bucuresti ofera, tot prin proiectul „Rupe tacerea”, si un program de consiliere si terapie, al carui scop este vindecarea de trauma avortului. Particularitatea acestui program consta in abordarea specifica psihoterapiei ortodoxe.

„Programul se numeste Calatoria, dureaza in medie 3-4 luni si cuprinde inalniri saptamaale individuale cu personal format si specializat pe psihoterapia sindromului post-avort. In fapt, pacientul trece prin 10 ‘pasi’, dintre care unul il reprezinta participarea la Taina Spovedaniei”, a declarat d-na Roxana Puiu, psihoterapeut si initiatoarea acestui proiect. „Daca preotul usureaza si mijloceste relatia femeii cu Dumnezeu, psihoterapeutul se ocupa de modalitatea in care femeia se poate adapta mai bine la viata ei prezenta, invatad sa traiasca cu experienta avortului. Spovedania completeaza psihoterapia, iar amadoua se impletesc, servind aceluiasi scop: vindecarea.”

Programul „Calatoria” este derulat in parteneriat cu asociatia britanica „Care Confidential”.

Mai multe detalii despre acest program si modul in care puteti depune propria marturie si apela la serviciile noastre specializate, pe site-ul Rupe tacerea.

Consiliere  pre- si post-avort © Asociatia Provita Media

 

Suferinta post-avort si tamaduirea acesteia prin iertare. Ghid pastoral

Ghid pastoral oferit de Monahia Onufria Matei, de la Manastirea „Sfantul Ioan Botezatorul” de la Lipnita, pentru alinarea suferinței post-avort

Sursa: Manastirea Lipnita

  1. Introducere

In mod constant Biserica condamna actul avortului, dar nu condamna si persoana. Cu toate acestea sentimentul rusinii si teama de judecata celorlalti le face pe persoanele implicate in astfel de fapte sa pastreze tacerea in legatura cu nevoia de a primi ajutor pentru depasirea suferintei provocate de avort. Daca nu putem face nimic pentru copiii care au fost ucisi prin avort, putem insa sa facem multe pentru cei care au fost devastati spiritual de avort.[1] Consider ca atat femeile, cat si barbatii care sufera in urma consecintelor devastatoare ale avortului au nevoie urgenta de cat mai multa ingrijire pastorala.[2]

Cum poate Biserica sa descopere cu finete ranile barbatilor si femeilor care au fost implicati in avort si care au fost invaluite cu furie, rusine, mandrie, vinovatie si disperare?Cum poate biserica sa ajunga la ele, cu mainile pline de rani ale lui Hristos si cu a Sa rugaciune de mantuire: „Tata, iarta-le lor, pentru ca nu stiu ce fac.”? Daca dorim sa ajungem la aceste persoane cu adevarul si mila credintei, trebuie mai intai sa intelegem puterea de negare, precum si adancimea durerii, depresiei si alienarii spirituale pe care provoaca avortul. Adesea furia sau indiferenta afisata fac parte din armura de aparare care le protejeaza pe aceste persoane de realitatile crude ale avortului.[3]

Citiți continuarea:  http://blog.manastirealipnita.ro/invataturi/75-suferina-post-avort-i-tmduirea-acesteia-prin-iertare-ghid-pastoral-

 

Consiliere pre- si post-avort © Asociatia Provita Media

 

Exista speranta si vindecare

Exista speranta si vindecare, acolo unde exista pocainta. Un mic ajutor pentru femeile care cauta mila si indurare de la Dumnezeu, dupa avort.   Urmatoarele versete din Sfanta Scriptura pot fi de ajutor spiritual:

  • Ioan 7:53, 8:11
  • Ieremia 31:15-17
  • Luca 15:1-7
  • Luca 15:11-32
  • Psalmul 32
  • Psalmul 34: 5-7, 15-19
  • Matei 5:1-12
  • Psalmul 51:3-19
  • Psalmul 103:1-17

Alte resurse:

  • Acatist de pocainta pentru pruncii avortati
  • Canon de pocainta catre Domnul nostru Iisus Hristos pentru pruncii avortati, insotit de cuvinte de folos ale unor cunoscuti duhovnici romani de astazi

Consiliere pre- post-avort © Asociatia Provita Media

 

Germania impune prin lege un timp de gandire inainte de avort

Deputatii nemti au decis introducerea unui timp de reflectie obligatorie de 3 zile in caz de avort, in sarcinile de peste 12 saptamani. In Germania, avortul este autorizat pana la 12 saptamani de sarcina, cu conditia ca femeia, care vrea sa recurga la avort, sa treaca printr-un centru de consiliere privind sarcina. Dupa 12 saptamani, avortul este ilegal cu exceptia cazului in care „sanatatea  fizica sau morala a mamei este in pericol”. Asteptarea unui copil cu handicap nu constituie un motiv suficient de a avorta  dincolo de aceasta intarziere, insa chiar si in aceste caz, de cele mai multe ori, in Germania, o asemenea sarcina se sfarseste prin avort.

Deputatii au decis introducerea acestei legi si, de acum incolo, femeile care afla ca asteapta un copil vor trebui sa se gandeasca 3 zile inainte de a putea sa solicite un avort, dupa 12 saptamani. Medicii de specialitate se vor asigura ca femeia a primit sprijin psihologic si sfaturi adecvate, iar cei care nu vor face acest lucru vor fi pasibili de o amenda, care se poate ridica pana la 5000 de euro. (Romandie News, 14 mai 2009; Jurist, 14 mai 2009)

Episcopia Aradului a initiat un proiect de consiliere pre-avort

Sursa: Adevarul, 18 februarie 2009

Sectorul Social filantropic al Episcopiei Aradului a initiat un program de consiliere pre- si post-avort in Spitalul de Obstetrica si Ginecologie Dr. Salvator Vuia (Spitalul Matern). Aceasta initiativa vine ca raspuns la cresterea alarmanta a numarului de avorturi.