Tuturor prietenelor mele li s-a recomandat avortul…

Sursa:  Komarovskiy.net

Publicam aici raspunsul unui medic pediatru, E.O. Komarovsky, poate unul dintre cei mai cunoscuti si iubiti medici din Ucraina, dat unei doamne preocupate de faptul ca tuturor prietenelor sale, cand au devenit insarcinate, li s-a propus sa faca avort. Precizam faptul ca E.O. Komarovsky este pentru vaccinarea copiilor.

Buna ziua, stimate doctor,

Poate ca sunteti singurul doctor in care pot avea incredere sa-i vorbesc despre suferintele mele si sa-l intreb cauzele acestei situatii. Pentru ce s-a intamplat acest lucru si se intampla in continuare? In urma cu 13 ani am ramas insarcinata. A fost o veste un pic neasteptata, dar fericita pentru familia mea. La ecografie, mi s-a dat o dovada scrisa: 2 saptamani, 5 zile, si un semn de intrebare. Au refuzat sa ma ia in evidenta pana la trei luni, dar deja in a treia saptamana mi s-a declansat o toxicoza ingrozitoare, dureri abdominale si secretii hemoragice. Pe scurt, am realizat ca trebuie sa insist sa fiu luata in evidenta si spitalizata. Am fost trimisa la spital. Acolo, medicul meu (era sefa sectiei) umbla dupa mine zi si noapte si insista sa fac avort. Ea imi spunea cam asa: „Natura singura alege, copilul poate sa se nasca bolnav, asta daca se va naste viu. Ai nevoie doar de 60 grivne. Si in general, poate ca nici nu esti insarcinata”.

Am refuzat, dar ea insista. Dupa cateva zile a incetat cu insistentele, dar a inceput, dupa cum am avut impresia, o bataie de joc. In fiecare zi, au inceput sa ma examineze, si, uneori, de mai multe ori pe zi, cand veneau studentii la cursuri. Imi era rusine, simteam ca nu trebuia sa fie asa, dar eram tanara, proasta si speriata. Aveam dureri abdominale tot mai mari si secretiile hemoragice nu se opreau. Mi se facea cate o injectie pe zi nu stiu cu ce. M-am decis sa-i spun sotului si atunci el m-a luat imediat acasa, nemaivoind sa auda de nici un medic.

Dupa aceea am refuzat categoric spitalizarea. Sarcina nu a fost usoara. Aveam un conflict de factor Rh si am fost avertizata: doar trei sarcini si a treia sarcina cu risc. Am vrut sa nasc singura, dar nu am reusit. Am avut 12 ore de travaliu si cezariana. Totul a decurs minunat, baiatul este deja mare.

Am uitat pentru o vreme aceasta poveste, pana cand prietena meu a venit la mine in lacrimi. Fusese la un medic ginecolog si i s-a spus sa faca avort, deoarece avea o boala cu transmitere sexuala si tratamentul nu va fi posibil, iar daca naste, copilul va fi deformat de la medicamentele pe care le va lua. Ea era pe cale sa se casatoreasca. I-au facut imediat avort, mai ales fara s-o intrebe prea multe, spunandu-i ca nu are nici o alternativa. I-am dat un pic de ragaz si am intrebat-o daca ea si-a facut analize (cum sa identifici atat de rapid o boala venerica?). Ea a izbucnit in plans – viitorul  mire era negativ. A adus dovada ca este sanatos. S-au casatorit, pana la urma, multumesc lui Dumnezeu, au facut si doi copii. Dar si pentru aceste doua sarcini, i se propunea sa faca avort, pentru ca ceva nu era in regula.

Sora sotului meu a ramas insarcinata, iar medicul i-a spus: „Ai chlamydia, nu poti naste”. Ea a venit in stare de isterie la mine: ce sa fac? I-am spus: „Mergi la alti trei medici, si dupa aceea vorbim”. Unul (!) din cei trei  i-a spus: „Si soacra-mea, si nevasta-mea si fiica, si nepoata si catelusa mea, toate au chlamydia. Si toate au nascut. Tine minte, draga mea, cu chlamydia e putin probabil sa ramai gravida”.  Cumnata mea a nascut o fetita sanatoasa.

Dupa prima sarcina, ne-am decis sa avem un al doilea copil, dar mult timp nu am ramas gravida. Cand familia a inceput sa o ia pe o panta gresita, mi-am dat seama ca mai asteptam un copil. Sotul meu pana nu demult iubitor, bland si bun, dintr-o data s-a burzuluit: mie nu-mi trebuie un alt copil. Nu-i nevoie sa nasti. Intotdeauna incercam sa-l conving, sa-i  explic ca sunt impotriva avortului, nu pot trece prin asta. Dar sotul meu tot nu voia un copil.

Am hotarat sa-l conving cu ajutorul unui medic. Am fost la Ohmatdet/„Ocrotirea mamei si copilului” (un institut de stat pentru mame si copii din Ucraina). Am vorbit cu doctorita singura, am strigat, am implorat-o, i-am cerut ajutorul ca sa-i explice ea sotului ca s-ar putea sa nu mai putem avea copii (din cauza conflictului de factor Rh). Ea a fost de acord. Cand am plecat impreuna din biroul ei la sotul meu, ea ne-a spus: „La avort sa veniti la data de..”. Atat.

Nu stiu cate zile au trecut, nu-mi amintesc ce mancam si daca mancam, unde era fiul meu. Imi amintesc cum urlam in bucatarie, pe pervazul ferestrei. M-am apucat de fumat. Imi amintesc ca, in spital, mi s-a spus ca embrionul era negru, cel mai probabil era o sarcina oprita in evolutie. Poate voiau sa-mi calmeze astfel constiinta. Nu stiu. O luna mai tarziu, am plecat din Kiev. Incepusem sa ma simt rau, m-am dus la doctor si acesta m-a trimis de urgenta la ecografie: avortul mi s-a facut in asa fel incat aproape totul a ramas in interior.

Am avut o luna de sangerari si am crezut ca asa ar trebui sa fie, dar s-a dovedit ca am fost pe mana unor macelari si ajunsesem in pragul septicemiei. Interventie chirurgicala de urgenta. Din nou! Aproape ca m-am sinucis. Sotul m-a salvat. De ziua mea a trebuit sa fac a doua oara acelasi avort, dupa care am jurat ca nu voi mai face niciodata in viata mea… Iar mie medicii mi-au spus atunci: copii nu vei mai putea face.

Am plecat in Italia. Medicii au gresit. Sase ani mai tarziu, s-a nascut fetita mea.

Recent, nasa unui copil de-al meu a dat nastere la cel de-al doilea copil. Povestea ei este aceeasi la prima si la cea de-a doua sarcina. La a doua sarcina nu putea fi luata in evidenta si spitalizata, caci medicii refuzau categoric, spunand ca are deja peste 30 de ani si avea o incompatibilitate a grupei de sange cu a sotului ei. Mergea pentru transfuzii de sange din satul unde locuia, in oras, la medici privati, a facut o gramada de alte proceduri si, la 9 luni, au fost de acord sa o ia in evidenta la o policlinica.

Toate prietenele mele, dar absolut pe toate, au fost sfatuite sa faca avort sub un pretext sau altul.

Doctore, ce inseamna asta??? E un fel de genocid al copiilor? Daca, atunci, cineva mi-ar fi spus: „Nu fa avort!”, l-as fi ascultat.

Au trecut aproape 7 ani de atunci, si eu  tot visez acest copil. Am cosmaruri, sunt suparata pe mine si pe toata lumea. Dar cat de multe femei nu sunt in situatia mea? Si cati copii ar fi putut sa se nasca?

Pe dvs. lumea va asculta, va citeste si va crede. Ajutati femeile sa nu faca prostiile pe care le-am facut eu.

Aliona

publicat la 25.09.2014 15:10

Raspunsul dr. E.O. Komarovski:

Pentru a nu face aceleasi prostii este necesar sa intelegem lucruri foarte evidente.

Sa ne dam seama de ele este dificil, dar necesar. Nu exista alta cale. Dvs. (eu, tu, el, ea, ei, ele, noi) locuiti/locuim pe un teritoriu ocupat de stat. Un stat creat, teoretic, pentru a satisface nevoile vitale ale populatiei, dar care, in practica, a devenit o structura mafiota, format din functionari si personal care ii deserveste.

Pentru ocupanti sunt interesanti doar acei membri ai cetatenilor inrobiti care sunt capabili sa lucreze si sa plateasca pentru dreptul lor de a munci. Toti ceilalti cetateni – copii, bolnavi, persoane cu handicap, persoane in varsta – nu sunt interesanti pentru ei. Persoanelor in varsta, uneori, li se acorda o mica atentie (ii hranesc cu hrisca si lapte condensat), pentru ca participa ocazional la alegerea administratiei de ocupatie (schimbarea unor ocupanti cu altii). Copiii nu intereseaza pe nimeni, in principiu, iar copiii cu dizabilitati, acestia sunt in general partea populatiei cea mai nedorita si cea mai enervanta pentru ocupanti.

In cadrul ideologiei de ocupatie, s-au creat anumite modele de functionari publici:

  • deputatii, care cumpara voturi;
  • ministrii, care taie bugetele;
  • judecatori/procurori, care trateaza legea fie in folosul statului, fie in favoarea unui participant in alegeri mai sigur financiar;
  • politistii care incalca legea si incurajeaza incalcarea legii;
  • medicii pediatri care recomanda insistent sa nu se faca vaccinurile;
  • obstetricieni care conving oamenii sa faca avort …

In cadrul ideologiei de ocupatie ai foarte putine sanse sa intalnesti pe cineva care sa-si ia asupra sa responsabilitatea sanatatii DVS., a sarcinii DVS., a copilului DVS.

Va trebui sa decideti singura! Si pentru aceasta trebuie sa invatati, sa va interesati, sa intelegeti ca dvs., anume dvs. si numai dvs. sunteti inaintea lui Dumnezeu si a constiintei dvs. responsabila de starea de sanatate a copiilor dumneavoastra nascuti si nenascuti.

E nevoie sa cititi un pic si va va fi clar ca medicul, care a spus „Chlamydia – nu poti sa nasti” nu este un medic, este un reprezentant al ocupantilor. Incepeti sa va opuneti si incetati sa mai fiti tacuta ca un miel. Tineti minte ca medicul care v-a ucis copilul dumneavoastra, din cauza  propriului dvs. consimtamant tacit, va ucide sute de alti copii doar pentru ca sute de femei fie din prostie, fie din naivitate vor astepta adevar, moralitate si profesionalism de la sistemul de ingrijire a sanatatii, evident, imoral si anticonstitutional.

Cu toate acestea, regimul de ocupatie este construit intr-un mod foarte sofisticat: ocupantii nu sunt de vina niciodata. Totul este organizat astfel incat sa puteti alege guvernul  dvs. de ocupanti, dvs. dati bani politistilor si judecatorilor, dvs. insiva solicitati avort, si dvs. refuzati in scris vaccinurile. Dvs. insiva suferiti. Suferiti, indurati, si mergeti din nou la urne pentru a alege un jug mai moale, mai confortabil …

Credeti ca nu exista documente (protocoale), care reglementeaza strict indicatiile medicale pentru avort? Sunt! Dar, urmarirea medicala a unei sarcini complexe inseamna cateva luni de nervi, neintelegeri si nerecunostinta, iar pentru un avort – poftiti banii, chiar acum!

Exista decizii medicale responsabile. Decizii pentru care se afla un anumit risc atat pentru medic, cat si pentru pacient. Medicul poate sa ia astfel de decizii doar atunci cand are intelegerea pacientului sau are asigurare pentru risc medical.

Asigurarea nu exista. Iar intelegere nu exista de cele mai multe ori. Medicii incep sa se indoiasca de faptul ca sarcina e ceva normal. Puteti face un avort si uita de el, dar puteti astepta, si apoi cand se naste un copil cu probleme sau nasterea nu e asa cum trebuie, va trebui sa asculte insulte – de ce nu ati recomandat imediat avortul etc.

Puteti explica, invata, recomanda si sa tineti copilul acasa, dar daca i se face mai rau – vor veni imediat cu intrebari – de ce nu l-ati trimis la spital? Puteti urmari noaptea un pacient cu dureri abdominale, cand diagnosticul nu este clar. Daca dimineata are diaree, va vor spune ce bravo sunteti, iar daca dimineata va trebui, totusi, operat de apendicita, vi se vor scrie o gramada de plangeri, ca nu l-ati operat la timp.

Lipsa unui suport legal pentru relatia medic-pacient provoaca adoptarea de decizii evident iresponsabile, dar nepericuloase, pentru lucratorii din medicina:

  • sa nu trateze la domiciliu;
  • injectii in loc de tablete;
  • gips in locul infasarii lejere a copilului;
  • picuratoare in loc de bautul simplu;
  • antibiotice in loc de o batista de nas;
  • operatie in loc de o clisma;
  • teorie in loc de vaccinare;
  • 10 comprimate in loc de 5;
  • inca o examinare;
  • inca un consultant;
  • la gradinita nu se poate;
  • educatia fizica este contraindicata …

Ei bine si concluzia logica a acestei liste este: avort in loc de nastere. Avortul cu care nu numai ca dvs. nu sunteti de acord, ci mai si platiti din buzunarul dvs.

Explicati-mi, cum ar putea fi altfel in regimul de stat existent si in cadrul actualului model de ingrijire a sanatatii?

Altfel, poate nu e sistemic. Dar sunt foarte posibile (si nu rare) cazurile speciale de intelegere reciproca, comunicare de incredere, responsabilitate comuna, cautarea de solutii, nu de vinovati. Exista, la urma urmei, medici pentru care cuvintele „stiinta medicala” nu sunt cuvinte goale, ci un ghid de actiune.

Daca ati intalnit un doctor dispus sa lucreze cu dvs., sa-si faca griji pentru dvs., plin de compasiune, empatic, care va explica ceea ce face – sunteti norocos! Aveti grija de el, multumiti-i, nu crutati nimic.

Si, in orice caz, nu dati mai departe numarul lui de telefon!

 

Consiliere pre- si post-avort © Asociatia Provita Media

 

Varia

Leave a Reply