Daunele cauzate de hormoni – pericolele pilulei și ale terapiei de substituție hormonală (TSH), partea II

INFORMATII SUPLIMENTARE
Prejudiciile cauzate femeilor, copiilor și familiilor de către hormonii contraceptivi sunt tolerate din cauza cercetărilor defectuoase, a reclamei și a preocupărilor legate de suprapopularea planetei.

Medicii au prescris femeilor acești hormoni timp de decenii pentru bolile cauzate de administrarea pilulei, în primul rând. Majoritatea medicilor cred că prevenirea sarcinii depășește riscurile administrării de hormoni. Cu toate acestea, sarcinile la adolescente au continuat să crească din cauza vârstei mai timpurii a debutului sexual și a mai multor parteneri sexuali – astfel încât pilula hormonală a ajuns să fie prescrisă azi de către asistenții școlari și de farmaciști. De asemenea, sunt recomandate contraceptive foarte puternice, cu acțiune îndelungată (progestogen), atunci când pilulele nu sunt luate cu regularitate sau au fost oprite de la administrare pentru efecte secundare. Dar efectele secundare ale medicamentelor cu acțiune lungă nu poate fi inversat cu ușurință.

CREȘTEREA ADMINISTRĂRII HORMONILOR CREȘTE CANCERELE 

Acestea includ: cancerele de sân, carcinomul in situ (frotiuri pozitive), cancerul de col uterin, ovarian, de plămân și de ficat, melanoamele cutanate și tumorile cerebrale, în decurs de un an sau doi. Utilizarea scăzută a hormonilor reduce rapid noi incidențe ale cancerului.

Ce face pilula hormonală atât de periculoasă? Hormonii pilulelor (progesteronii și estrogenii) sunt mesageri steroizi și afectează puternic TOATE SISTEMELE CORPULUI. Steroizii pot suprima unele simptome de avertizare, cum ar fi durerile de ciclu sau bufeurile, dar anomaliile biochimice care stau la bază pot crește și pot provoca boala.

Progestogenii / progestativele acționează la fel ca și hormonul natural progesteron. Nivelurile ridicate de hormoni blochează ovulația și, astfel, împiedică sarcina. Toate pilulele contraceptive, implanturile cu absorbție lentă, injecțiile sau steriletul/dispozitivul intrauterin, plasturii sau cremele cu progesteron acționează la fel ca progesteronul.

Atât progesteronii (progestogenii) sintetici CÂT ȘI CEI naturali  activează mii de gene (mult mai multe decât estrogenii), schimbând răspunsurile imune și crescând rapid vasele de sânge.

Descoperirile fundamentale din anii 1960 au arătat că efectele dăunătoare ale pilulelor contraceptive se datorează faptului că acțiunile biologice normale ale progesteronului și estrogenului sunt exagerate și prelungite. Pilulele ce conțin un progesteron puternic și o doză mică de estrogen conduc la o căptușeală subțire a uterului și la cicluri scurte, dar vasele de sânge cresc exagerat în special la femeile cu migrene. Simptomele premenstruale durau săptămâni în loc de zile, în ceea ce privește depresia, scăderea libidoului și violența, în legătură cu creșterile prelungite ale enzimelor monoamin-oxidazei (MAO). (Medicamentele inhibitorilor MAO sunt antidepresive.)

Venele dilatate în uter și modificările de coagulare a sângelui au semnalat un risc crescut de tromboză. (Grant, ECG. British Medical Journal, The Lancet, British Journal of Obstetrics and Gynaecology).

Alte efecte secundare dovedite sunt: ruperea căsătoriei (s-a dublat), hipertensiunea arterială, infarctul miocardic, sâni inflamați, sâni bolovănoși, dureri de picioare, crampe la picioare, embolii pulmonare, sângerările neregulate sau lipsa ciclului (uneori extinderea la o menopauză prematură). De asemenea, infertilitatea după pilulă (uneori creșterea utilizării FIV pentru sarcină) sau avorturile spontane. Schimbările metabolice măresc riscul creșterii în greutate și al diabetului zaharat.

La multe femei care iau hormoni, deficiențele minerale reduc secreția enzimelor digestive din pancreas, ceea ce afectează absorbția substanțelor nutritive esențiale din intestin.

Pilula combinată conține atât hormoni progestogen cât și estrogen. Doze mari de progestogeni împiedică ovulația și sarcina. Dozele de estrogen au fost reduse deoarece estrogenul produce cancerul uterin și cheagurile de sânge. Ulterior, progestogenii mai noi au fost mai puternici în doze mai mici. Astfel de pilule mai noi, numite pilule de-a doua și a treia generație, au provocat mai multe accidente vasculare cerebrale și tromboze decât pilulele de generație mai veche.

Contraceptivele doar cu progesteron, fără estrogen, sunt contraceptive ce sunt promovate acum pentru a diminua trombozele, dar pot apărea: migrene, accidente vasculare cerebrale, depresie, iritabilitate, pierderea libidoului, sângerare, creșterea în greutate (poate fi uriașă), osteoporoza și cancerul.

Contraceptivele de urgență (pilula de-a doua zi) conțin dozele cele mai mari de progestogeni. Implanturile / injectabilele cu progestogen cu acțiune pe termen lung prezintă risc de tromboză, care este similar cu cel al unelor pilule combinate ce conțin estrogeni. (Van Hylckama A și colab., Arterioscler Thromb Vasc Biol 2010: 30: 2297-2300)

Hormonii steroizi din pilulă modifică imunitatea, conducând la creșterea dovedită a infecțiilor: virale, bacteriene și fungice, cum ar fi afte, boli cu transmitere sexuală, ca HPV (asociat cu cancer de col uterin), HIV, si BIP (boala inflamatorie pelvină). De asemenea, cresc următoarele boli: endometrioza, fibroamele și chisturile ovariene. Aceste condiții conduc adesea la histerectomii și la îndepărtarea ovarelor, înainte de menopauză.

Numeroasele condiții care erau rare sau nemaîntâlnite în anii 1950, înaintea apariției pilulei, când eram studentă la medicină, afectează azi mult mai multe femei tinere, decât bărbați tineri. De exemplu, ME (myalgic encephalomyelitis /sindromul oboselii cronice) și tulburări de alimentație (anorexie, bulimie). De asemenea, boli autoimune cum ar fi MS (scleroza multiplă), SLE (lupus eritematos sistemic) și APS (sindrom antifosfolipid). La femeile care dezvoltă APS, riscul crescut de tromboză indusă de hormonul contraceptiv continuă și după perioada de administrare a pilulei. Acest lucru are ca rezultat tromboza recurentă și avorturile spontane recurente datorate „sângelui lipicios”.

La copii, alergiile, dislexia, autismul și tulburările de comportament, inclusiv ADHD (tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție), au crescut toate în același timp cu vârsta fragedă la care se ia pilula și utilizarea mai îndelungată a pilulei, înainte de sarcină. Acest lucru, probabil, trebuie legat de deficiențele de zinc și magneziu și metalele toxice. Vedeți detalii în paragraful următor.

În timpul sarcinii, efectele nivelurilor ridicate de progesteron și estrogen sunt controlate de mecanismele de reacție automată a organismului. Totuși, hormonii contraceptivi perturbă controlul automat de siguranță al organismului. Deficiențele de minerale (de exemplu, zincul și magneziul) și de vitamine cresc prin utilizarea hormonilor, iar metalele toxice (din bijuteriile de nichel sau din aparatele dentare, din plombele cu mercur sau cadmiul din țigări) se acumulează și afectează funcțiile celulare*. Femeile care iau hormoni au mai multe șanse de a avea metale toxice sau substanțe chimice de oxidare lipite sau blocate în ADN-ul lor, provocând schimbări de gene și cromozomi, ce pot fi transmise la alte generații. De asemenea, ele au tendința de a avea depreciată curățarea hepatică de alte produse chimice de mediu, inclusiv de pesticide care au activitate estrogenică. Testele de sânge pentru aceste anomalii sunt disponibile pentru medici și pacientele lor în unele laboratoare. (Review Lecture 2) Faceți clic aici.

Hormonii de fertilitate (FIV) prezintă riscuri similare și există mari creșteri ale riscurilor de tromboembolism în primele trei luni de sarcină, ce urmează după FIV (Hendriksson P. et al, BMJ, 2013: 346 e8632).

Luarea de progesteroni în timpul sarcinii riscă să ducă la anomalii sexuale (inclusiv homosexualitate) și la alte anomalii de dezvoltare la copii. Pierderile recurente „inexplicabile” de sarcină sau travaliul prematur se datorează, de obicei, deficiențelor de minerale și vitamine, tratabile, metalelor toxice și infecțiilor. Cu atât mai mult în cazul administrării de pilule în trecut. O grijă bună față de preconcepție nu necesită, de obicei, după aceea, administrarea de hormoni.

Studiile contraceptive au dus la o confuzie a problemelor. Peste 60 de afecțiuni medicale au crescut la femeile care au luat pilula hormonală în primii câțiva ani ai celui mai mare studiu asupra pilulei hormonale din lume (Royal College of General Practitioners). Surprinzător, au fost revendicate beneficii pentru sănătatea femeilor (chiar dacă una din trei femei a părăsit studiul și multe dintre cele mai tinere, care nu luaseră pilula niciodată, au fost transferate ca să înlocuiască acele pierderi). Femeile care luaseră deja pilula aveau un risc de trei ori mai mare de a muri, înainte de vârsta de 30 de ani. Decesele violente au continuat să crească și la femeile de 40 de ani. S-a pretins că, la femeile care au luat pilula timp de 44 de luni, pilula împiedică decesul prematur, dar asta din cauza unei greșeli esențiale de a nu înregistra utilizarea recentă a hormonilor, în ultimii 10 ani de studiu, când au apărut 75% din decese. Jumătate din femeile în perioada de menopauză ar putea să ia din nou pilula hormonală, de această dată, ca terapie de substituție hormonală. S-a dovedit că terapia de substituție hormonală combinată crește mortalitatea.

Studiile au subestimat riscurile deoarece majoritatea femeilor au luat hormoni la un moment dat în viața lor, și puține femei din grupul de control nu luaseră cu adevărat niciodată pilula. Cu toate acestea, studiul american  WHI randomizat a demonstrat că terapia de substituție hormonală combinată cu estrogeni/progestini (TSH) nu trebuie utilizată, din cauza creșterii rapide a celui mai comun tip de cancer (de sân) și a celei mai frecvente cauze a deceselor provocate de cancer (la plămâni). În ianuarie 2010, pe pagina de pornire a site-ului revistei The Lancet exista un citat din corespondența cu dr. Ellen Grant, care declara că „nu există niciun motiv valabil pentru administrarea terapiei de substituție hormonală, care acum este o chestiune moartă și ar trebui îngropată”.

DAR terapia de substituție hormonală combinată are aceleași acțiuni ca și pilula și dacă TSH este prea periculoasă pentru a fi utilizată, înseamnă că și CONTRACEPTIVELE HORMONALE SUNT LA FEL.

N.B. Contracepția fără hormoni include întârzierea vârstei primului contact vaginal; prezervativele de sex masculin sau feminin, diafragma cu creme spermicide, metoda naturală de planificare familială /metoda de aflare a perioadei fertile (toate cu risc de sarcină); dispozitivul intrauterin (risc de sângerare, infecție și sarcină ectopică); sau ligatura tubară și vasectomia.
Oprirea timpurie a unui curs contraceptiv poate avea drept rezultat sarcina.

Mai multe informații, vedeți aici.

Informații suplimentare despre bolile evidențiate și referințe la publicațiile dr. Ellen Grant sunt disponibile pe site-urile enumerate mai jos:

  1. www.pubmed.gov Insert Grant EC
    For a specific subject Insert Grant EC and subject
    For example Insert Grant EC and headaches or breast cancer
  2. www.bmj.com Home page – Top right hand corner
    At Search bmj.com, Insert Ellen C G Grant and if required add a subject e.g. RCGP Pill study.
  3. http://informahealthcare.com/loi/cjne
    Journal of Nutritional and Environmental Medicine
    Go to 1998, and then Volume 8, issue 2 and look at contents list
    NB Informahealth care provides free summaries
  4. www.thelancet.com Home Page
    In Search for box Insert Ellen CG Grant Don’t change All Fields Box
    For a specific subject Insert Ellen CG Grant and subject
    For example Insert Ellen CG Grant and lung or ovarian cancer

Lista lucrărilor publicate de dr. Ellen Gran

  1. Mears E, Grant ECG. “Anovlar” as an oral contraceptive. BMJ 1962; 2: 75-79
  2. Grant ECG. The effects of oral contraceptives on the endometrium. 1964 Proc Soc for the Study or Fertility, Oxford Meeting p275-6
  3. Grant ECG. Hormone balance of oral contraceptives. JObstetGynaecolBritComm 1967;74:908-18
  4. Grant ECG. Relation of arterioles in the endometrium to headaches from oral contraceptives. Lancet 1965;1:1143-44
  5. Grant ECG, Mears E. Mental effects of oral contraceptives. Lancet 1967;1:945-46
  6. Grant ECG. Relation between headaches from oral contraceptives and development of endometrial arterioles. BMJ 1968;3:402-5
  7. Grant ECG. Headache on the pill. BMJ 1968;3:619
  8. Grant ECG, Pryce Davies J. Effect of oral contraceptives on depressive mood changes and on endometrial monoamine oxidase and phosphatases. BMJ 1968;3:777-80
  9. Southgate J, Grant ECG, Pollard W, Pryse Davies J, Sandler M. Cyclical variations in endometrial monoamine oxidase: Correlations of histochemical and quantitative biochemical assays. Biochemical Pharmacology 1968;17:21-26
  10. Grant ECG. Venous effects of oral contraceptives. BMJ 1969;2:73-7
  11. Mears E, Vessey MP, Andolsek L, Oven A. Preliminary evaluation of four oral contraceptives containing only progestogens. BMJ 1969;2:730-34 (Grant ECG-pathology )
  12. Changing oral contraceptives. BMJ 1969;4:789-91 & Today’s Drugs
  13. Grant ECG. Monoamine oxidase and migraine. Lancet 1974;2:1449
  14. Grant ECG. Contraceptives and health. BMJ 1974;3:115-6
  15. Grant ECG, Carroll JD, Goodwin P, Pryse-Davies J. Hormones and headaches in women. In Background to Migraine,6th Migraine Symposium, Migraine Trust, London 1974 p7
  16. Grant ECG. The influence of hormones on headache and mood in women. Hemicrania 1975;6:2-10
  17. Glover V, Merton S, Grant ECG et al. Transitory decrease in platelet monoamine oxidase activity during migraine attacks. Lancet 1977;1:391
  18. Grant ECG, Albuquerque M, Steiner TJ, Rose FC. Oral contraceptives, smoking and ergotamine in migraine. In Current Concepts in Migraine Research. Ed. Greene R. Raven Press, New York 1978 pp97-100
  19. Grant ECG. Oral contraceptives, smoking, migraine and food allergies. Lancet 1978;2:581-2
  20. Grant ECG. Monoamine-oxidase activity in migraine. Lancet 1978;2:679
  21. Grant ECG. Creatures of the moon .BMJ 1978;1:165
  22. Grant ECG. Food allergies and migraine. Lancet 1979;1:966-69
  23. Grant ECG .Food allergy and migraine Lancet 1979;2:358-59
  24. Capel ID, Grant ECG, Dorrell HM, Pinnock MH, Clifford Rose F, Williams DC. Disturbed liver function in migraine patients. Headache 1979;19:270-272
  25. Grant ECG, Clifford Rose F. Smoking and migraine. In Smoking and Arterial Disease Ed Greenhalgh RM, Pitman Medical 1981 pp29-34
  26. Capel ID, Pinnock MH, Dorrell M, Williams DC, Grant ECG. Comparison of concentrations of some trace, bulk and toxic metals in the hair of normal and dyslexic children. Clin Chem 1981;28:879-80
  27. Grant ECG. The harmful effects of common social habits, especially smoking and using oral contraceptive steroids, on pregnancy. Int J Environ Studies 1981;17:57-66
  28. Grant ECG. Treatment of migraine. Lancet 1982;2:43
  29. Grant ECG. Environmental and pollutional effects on the learning skills of young children. Dyslexia Review 1982;5:29-31
  30. Grant ECG. Oral contraceptive steroids and malignancy. Editorial. Clin Oncology 1982;8:97-102
  31. Grant ECG. Allergies smoking and the contraceptive pill .In Biological Aspects of Schizophrenia and Addiction.1982.Ed Hemmings G, John Wiley & Sons, Chichester pp263-72
  32. Grant ECG. Migraine, headaches and survival in women. BMJ 1983;287:1718
  33. Grant ECG. The contraceptive pill and its relation to allergy and illness. Nutrition and Health 1983;2:33-40
  34. Grant ECG. Recent advances in understanding toxic and teratogenic effects of hormones. In The Next Generation: Avoiding damage before birth in the 1980s Foresight 1983
  35. Grant ECG. Cervical cancer and oral contraceptives. Lancet 1983;1:528
  36. Grant ECG. Cancer and the pill. The Ecologist 1984;14:68-76
  37. Barnes B, Grant ECG et al. Nutrition and preconception care .Lancet 1985;2:1297
  38. Grant ECG, Howard JM, Davies S, Chasty H, Hornsby B, Galbraith J. Zinc deficiency in children with dyslexia: concentrations of zinc and other minerals in sweat and hair. BMJ 1989;296:607-9
  39. Grant ECG. The causes of migraine ( Zn-Mg-). Les internationaux entretiens de Monaco.1989 Editions du Rocher,141-147
  40. Grant ECG. Why women should not be given HRT. Br J Hosp Med 1989;41:590 and 42:159
  41. Grant ECG. Nutritional deficiencies and hidden infections in preconception couples. Paper presented at BSANM conference 1990
  42. Grant ECG.General discussion in Hormone Replacement Therapy and Breast Cancer Risk. Ed.RD Mann, Parthenon 1992
  43. Grant ECG. Oral contraceptives off prescription. Lancet 1993;341:564
  44. Grant ECG. Long-term dangers of hormonal treatment. Lancet 1994;343:926
  45. Grant ECG. Oral contraceptives and the risk of breast cancer. Lancet 1994;344:1364
  46. Grant ECG. The effects of exogenous sex hormones on women’s health.1994 BSAENM meeting proceedings
  47. Grant ECG. The declining health of the pill generations. J Nutr Med 1994;4:283-86
  48. Ward N. Preconceptional care and pregnancy outcome. J Nutr Med 1995;5:205-6 (Grant ECG-contributor)
  49. Price EH, Little HF. Women need to be fully informed about the risks of hormone replacement therapy. BMJ 1996;312:130
  50. Grant ECG , Anthony HM, Myhill S, Price E, Steel CM  .Breast cancer and hormone exposure. Lancet 1996;348:682
  51. Price EH, Little HF, Grant ECG, Steel CM. Women need to be informed about the dangers of hormone replacement therapy. Lancet 1997; 314:
  52. Grant ECG. Third generation oral contraceptives and venous thrombosis. Lancet 1997;349:733
  53. Organised BSAENM RSM London Meeting, June 1997.Edited proceedings – Journal of Nutrition and Environmental Medicine 1998; 8 :2
  54. Grant ECG. The pill, hormone replacement therapy, vascular and mood over-reactivity , and mineral imbalance .J Nutr Environ Med 1998;8:105-116
  55. White M, Grant ECG. Addiction to oestrogen and progesterone. J Nutr Environ Med 1998 ; 8 :117-120
  56. McLaren Howard J, Grant ECG, Davies S. Hormone replacement therapy and osteoporosis: bone enzymes and nutrient imbalances. J Nutr Environ Med 1998; 8: 129-138
  57. Grant ECG. The Hughes (Anti-phospholipid) Syndrome. J Nutr Environ Med 1998; 8:1 59-167
  58. Grant ECG. Thrombosis and heart attacks with contraceptive and menopausal hormones. J Nutr Environ Med 1998; 8:159-167
  59. Grant ECG Hormones and female cancers. Presented at BSAENM Conference, Oxford 1998
  60. Grant ECG, Steel MC, Price EH, Anthony HM, Downing D, Radcliffe MJ, Myhill S. Medical profession needs to examine facts. BMJ 1999; 319: 387
  61. Grant ECG , Price EH, Steel M C .Risks of hormone replacement therapy. Lancet 1999; 354: 1302-3.
  62. Grant ECG. Unconventional approaches to nutritional medicine. BMJ 2000; 7248: 1538.
  63. Grant ECG. Dangers of suppressing menstruation. Lancet 2000; 356:513.
  64. Grant ECG.  Contraceptive pills and HRT as main risk factors for breast cancer. Electronic rapid response for Watts G. Of pills and ills. BMJ 2000; 321: 1042 (7/11/2000).
  65.  Grant ECG. Steroid sex hormone suppression of symptoms. Electronic rapid response for Rymer J , Morris EP. Extracts from “Clinical Evidence” :BMJ 2001;7275: 1516-19. (4/1/01)
  66.   Grant ECG. Adverse reactions and emergency contraception. Lancet 2001; 357:1203.
  67.   Grant ECG. Zinc is an essential nutrient. Electronic rapid response to Dunea G. Au zinc. BMJ 2001; Jan.
  68.   Grant ECG. Systemic lupus erythematosus. Lancet 2001 358:586.
  69. Grant ECG. Two electronic rapid responses to Dixon JM. Hormone replacement therapy and the breast. BMJ 2001;7326: 1381-2. (bmj.com 15/12/01)
  70.  Grant ECG. Hormone replacement therapy and risk of breast cancer. JAMA. 2002 May 8;287(18):2360; author reply 2361.
  71.  Grant ECG. Mega dose contraception Electronic rapid response to Graham A, Moore L, Sharp D, Diamond I. Improving teenager’s knowledge of   emergency contraception: cluster randomised controlled trial of a teacher led intervention. BMJ 2002 ; 324:1179-83.
  72. Grant ECG. Hormone replacement therapy and individual cardiovascular risk. N Eng J Med 2002;347:762-3.
  73. Grant ECG. Avoid hormones in gastrointestinal angiodysplasia.Lancet 2002; 360:1254.
  74. Grant ECG. Clinical review of headache. Rapid response to Steiner TJ, Fontebasso M. Headache BMJ 2002;325:881-6.( bmj.com 29/10/02)
  75. Grant ECG. Hormones for coronary disease. Lancet. 2003 Feb 15;361(9357):612.
  76. Grant ECG. Epilepsy and manganese. Lancet. 2004 Feb 14;363(9408):572. Free PMC Article
  77. Grant ECG. Reduction in mortality from breast cancer: fall in use of hormones could have reduced breast cancer mortality. BMJ. 2005 Apr 30;330(7498):1024; author reply 1025. PMID: Free PMC Article.
  78. Grant ECG. Estrogen-receptor polymorphism and hormone-replacement therapy.         N Engl J Med. 2002 Sep 5;347(10):762-3; author reply 762-3.
  79. Grant ECG.Hormone replacement therapy and risk of breast cancer.  JAMA. 2002 May 8;287(18):2360; author reply 2361.
  80. rant ECG. Developmental dyslexia and zinc deficiency.Lancet. 2004 Jul 17-23;364(9430):247-8.
  81. Grant ECG.  Reduction in mortality from breast cancer: fall in use of hormones could have reduced breast cancer mortality. BMJ. 2005 Apr 30;330(7498):1024; author reply 1025. PMID:Free PMC Article
  82. Grant ECG. Mortality associated with hormone replacement therapy. J Gen Intern Med. 2005 Feb;20(2):212.
  83. Grant ECG. Developmental dyslexia and zinc deficiency. Lancet. 2004 Jul 17-23;364(9430):247-8.
  84. Grant ECG. Estrogen plus progestin and colorectal cancer in postmenopausal women.N Engl J Med. 2004 Jun 3;350(23):2417-9; author reply 2417-9. Free Article
  85. Grant ECG. Reader’s response to “lymphangioleiomyomatosis”. MedGenMed. 2006 Mar 24;8(1):78; author reply 79. Free PMC Article
  86. Grant ECG. Supplementing proven deficiencies of vitamins and minerals.       Lancet. 2006 Jul 29;368(9533):366.
  87. Grant ECG.A sad day for science at the FDA.N Engl J Med. 2005 Dec 15;353(24):2619-21; author reply 2619-21.
  88. Grant ECG.Lung cancer and hormone replacement therapy. Lancet. 2010 Jan 9;375(9709):117; author reply 118-9. doi: 10.1016/S0140-6736(10)60040-2.
  89. Grant ECG. Hormone replacement therapy: Irresponsible to modify current guidelines.BMJ. 2008 Sep 3;337:a1494. doi: 10.1136/bmj.a1494.
  90. Grant ECG.Ovarian cancer and oral contraceptives. Lancet. 2008 May 17;371(9625):1662. doi: 10.1016/S0140-6736(08)60719-9.
  91. Grant ECG. Re: Breast cancer risk in relation to the interval between menopause and starting hormone therapy. J  Natl Cancer Inst. 2011 Jul 6;103(13):1069; reply 1069-70. doi: 10.1093/jnci/djr191. Epub 2011 Jun 23.
  92. Grant ECG, Price EH.. Oral contraceptives, nuns, and cancer. Lancet. 2012 Jun 23;379(9834):2339-40; author reply 2340.  : 10.1016/S0140-6736(12)61015-0. Free Article

De asemenea, căutând la adresa www.bmj.com, dr.  Ellen CG Grant, veți găsi încă peste 400 de materiale BMJ, inclusiv articole, scrisori și răspunsuri electronice rapide.

Cărți scrise de dr. Ellen Grant

Cărți care nu se mai publică, dar se pot găsi în biblioteci naționale și pe Amazon

1 „The bitter pill: how safe is the perfect contraceptive?”, Elm Tree, 1985,
ISBN 9780241114278

2 „The bitter pill: how safe is the perfect contraceptive?”, Corgi, 1986,
ISBN 9780552127981

3 „Sexual chemistry: understanding your hormones”, Cedar, 1994,
ISBN 9780749313630

Trauma avortului și suicidul masculin: „Un ocean de suferință și durere”

Sursa: SPUC, 5 iunie 2017

Un studiu din 2011 a constatat că tinerii bărbați ai căror partenere au avortat aveau un risc de două ori mai mare de a folosi droguri și de a suferi de depresie în comparație cu bărbații care nu aveau această experiență.

O ziaristă de la ziarul australian „Daily Telegraph” a scris recent despre legătura dintre trauma avortului și sinuciderea masculină.

Corrine Barraclough a scris articolul, după ce a vorbit cu Julie Cook, directorul național al „Abortion Grief Australia” (AGA), și a concluzionat că ceea ce a aflat despre efectul avortului asupra bărbaților este „un ocean nesfârșit de durere despre care nu a avut idee că există”.

Depășirea crizei cu durere

Pentru unii bărbați, durerea de a-și pierde fiul sau fiica nenăscută prin avort este atât de extremă, încât ei sfârșesc prin a se sinucide. Despre un asemenea caz a povestit Julie Cook: „O femeie ne-a sunat recent, plângând isteric. Trebuia să urmeze ziua nunții lor și ea era de neconsolat”, spune Cook. „Logodnicul ei și-a luat viața cu câteva săptămâni înainte. Ea era însărcinată și a crezut că este prea devreme să aducă un copil în relația lor, așa că a făcut avort și nu a spus nici un cuvânt. Când logodnicul ei a aflat, a simțit o mare durere și și-a luat viața. Nu este ceva neobișnuit, trebuie să recunoaștem și să discutăm mai deschis despre asta, ca societate”.

O altă poveste a implicat un băiat de 16 ani, care a fost salvat de la sinucidere „înainte cu două secunde”. „Mergea bine la școală, dar după avortul prietenei și despărțirea lor ulterioară, notele sale au scăzut, a renunțat la școală și a umbla hoinar, fără adăpost. Din păcate, el a povestit consilierului psihologic despre sinuciderea unui prieten, tot din cauza avortului”, a spus Cook.

Nu doar femeile sunt rănite prin avort

O parte a problemei este că există o foarte mică recunoaștere a unei legături dintre avort, depresia masculină și sinucidere. „Majoritatea consilierilor în problemele ce implică sinuciderea nu sunt instruiți ca să identifice traumele de avort”, a spus doamna Cook. „De fapt, marea majoritate nici măcar nu știu că avortul poate fi o problema pentru bărbați. Majoritatea femeilor nu au idee că avortul poate răni bărbații”.
„Sinuciderile masculine pot fi legate atât direct, cât și indirect de avort”
, a continuat ea. „Unul dintre cei mai mari factori ce prezic sinuciderea masculină este ruperea relațiilor. Dacă nu se lucrează la rezolvarea crizei, trauma avortului deseori distruge relațiile”.

De două ori mai susceptibili de a suferi de depresie

Nu doar grupurile care tratează traumele post-avort sunt cele care fac legătura dintre avort și depresia masculină. În 2011, dr. Kaeleen Dingle, de la Universitatea din Queensland, a prezentat un studiu la Congresul Mondial de Psihiatrie din Asia, ținut la Melbourne, arătând legătura dintre tineri și depresie. Ea a descoperit că bărbații tineri ale căror partenere au avortat aveau de două ori mai multe șanse de a folosi substanțe și de a suferi depresii, în comparație cu bărbații care nu aveau această experiență.

Doamna Barraclough scrie că „sunt nenumărate astfel de cazuri care fac să-ți înghețe sângele în vene”. Deși susține în mod clar avortul, ea spune: „Ca femeie, mă întreb dacă nu cumva m-am gândit la avort doar din punctul meu de vedere?”  Sperăm că auzul acestor povești o va conduce să se gândească la efectul avortului nu numai asupra bărbatului, ci și asupra copilului.

Dacă cunoașteți că cineva (bărbat sau femeie) a fost afectat de o experiență de avort, ii puteti sugera sa ia legatura cu unul dintre consilierii / prietenii de la Abortion Recovery Care și Helpline.

Comentariu Provita Media: În România, există de asemenea, grupul de sprijin „Rupe tăcerea”, unde se pot adresa, pentru consiliere psihologică, cei afectați de avort, bărbați sau femei.

Legătura dintre contracepția hormonală, avort și cancerul mamar

Interviu cu dr. Gerard M. Nadal, profesor de biologie, microbiolog american

Site-ul „Fathers for Good”, la rubrica „Tați care merită să fie publicați”, l-a intervievat pe dr. Gerard M.Nadal despre legătura dintre avort, pilulă și cancerul mamar.

Gerard M. Nadal deține un doctorat în domeniul microbiologiei moleculare și, recent, a luat o poziție fermă față de legătura dintre avortul provocat și cancerul de sân. Multe studii au arătat legătura, iar biologia de bază explică motivul fiziologic. Cu toate acestea, o mentalitate a avortului, care există în zona științei și a mass-media, ține aceste fapte în umbră, spune dr. Gerard M. Nadal.

A predat timp de șaisprezece ani microbiologie, microbiologie medicală, imunologie, genetică, anatomie și fiziologie, biochimie și biologie moleculară, atât la Universitatea Saint John, din New York, cât și la Colegiul Manhattan, Riverdale, New York, ca profesor de biologie invitat (profesor visiting).

Dr. Nadal are 49 de ani, este căsătorit și tatăl a trei copii. În prezent, urmează un masterat în teologie la Universitatea Franciscană din Steubenville.

Fathers for Good (FfG):  Explicați pe scurt ceea ce înțelegeți prin legătura dintre cancerul de sân și avort.
Dr. Nadal: Am aflat pentru prima dată despre legătura dintre cancerul de sân și avort acum trei ani, când am dat peste o carte intitulată „Cancerul de sân, legătura sa cu avortul și pilula contraceptivă”, scrisă de medicul Chris Kahlenborn. Este carte importantă pentru cei care nu sunt medici.

Pe scurt, când femeile rămân însărcinate pentru prima dată, ele produc cantități enorme de hormoni – estrogen și progesteron – , care stimulează țesutul producător de lapte al sânului ca să sufere o proliferare masivă în primul trimestru. Aceste celule formează lobulii, imaturi și vulnerabili la cancer, de tip 1 și de tip 2. În ultimul trimestru, modificările hormonale vor face ca acești lobuli să se maturizeze în proporție de 85%, transformându-se în lobuli de tip 3 și 4, care sunt rezistenți la cancer. Terminarea sau întreruperea sarcinii prin avort provocat privează lobulii de tip 1 și 2 de maturizare, care se produce în ultimul trimestru, lăsând în urmă o mare parte a celulelor nou-formate, predispuse la cancer.

Majoritatea femeilor care au avut pierderi de sarcină au pierdut sarcinile tocmai pentru că nu au produs suficienți hormoni, estrogen și progesteron, care să prolifereze și să le modifice sânul. Prin urmare, aceste femei nu au același risc ca femeile care au avorturi provocate.

FfG: Cum este implicată pilula contraceptivă în cancerul mamar?
Dr. Nadal: Pilula conține doze foarte mari de estrogen și progesteron sintetic, care imită o sarcină urmată de avort lunar. Studiile au arătat rate înfricoșătoare de cancer de sân la femeile care iau pilula sau li se administrează terapia de înlocuire a estrogenului în menopauză. Ambele aceste medicamente au același mecanism în producerea cancerului mamar ca și avortul provocat. Un studiu recent ne face pe unii dintre noi să credem că forma sintetică a estrogenului din pilulă poate fi responsabilă de o formă deosebit de agresivă și mortală a cancerului de sân, numită cancer de sân triplu negativ.
Karen Malec este președintele și co-fondatorul Coaliției privind avortul/cancerul de sân și are un site web foarte informativ în acest sens.

FfG: Credeți că această legătură este ascunsă publicului, pentru a se proteja avortul la cerere?
Dr. Nadal:
Din păcate, nu este o părere. Pe 22 februarie, am scris un articol în Headline Bistro, care detaliază acest lucru. Unii cercetători, care favorizează avortul, spun un lucru în revistele de epidemiologie, pe care puțini oameni le citesc, apoi renunță la realitate, pentru a mulțumi politicile publice ce protejează și promovează avortul la cerere și contracepția hormonală. Cu toate acestea, ei cunosc mai bine ca oricine răul care li se face femeilor: 1 din 9 va dezvolta cancer de sân.

FFG: Unii ar spune că discutați despre o interpretare a datelor și că nu există nici un adevăr obiectiv, chiar și în știință.
Dr. Nadal: Dacă cineva a avut vreodată nenorocirea să cadă de pe o scară sau de a sparge porțelanurile bune ale mamei, poate cu siguranță depune mărturie despre adevărul științific al legii gravitației. În mod similar, cunoaștem factorii care vor crește probabilitatea de a dezvolta boli, deoarece avem certitudinea științifică în ceea ce privește fiziologia normală a corpului și fiziopatologia care rezultă din modul în care substanțele chimice sau microbii perturbă această funcționare normală. Același lucru este valabil și în legătura dintre avort, contraceptivele orale și cancerul de sân.

Când se fac încercări de a se modifica realitatea pentru a o adapta la o agendă, adevărul este primul care cade victimă și oamenii plătesc prețul cu trupul, mintea și sufletul lor pentru negarea realității obiective.

Când conduceam ședințele de reculegere de la colegiu, obișnuiam să descriu legea lui Dumnezeu, care funcționează ca șinele de protecție pe un drum de munte. El știe zonele periculoase. În această lumină, legea Sa devine eliberatoare, deloc constrângătoare. Ne eliberează, ca să ne trăim viața, neîmpovărați de suferința inutilă. Cu cât mai multe dovezi empirice descoperim în știință, cu atât mai mult ajungem să apreciem aceste șine de siguranță și cu atât mai mult putem preveni o parte din această suferință inutilă.

Pentru mai multe informații, vizitați blog-ul dr. Nadal https://gerardnadal.com/

Daunele cauzate de hormoni – pericolele pilulei și ale terapiei de substituție hormonală (TSH), partea I

Dr. Ellen Grant este cunoscută publicului din lumea întreagă mai ales pentru două cărți ale sale: „The Bitter Pill: how safe is the perfect contraceptive” (Pilula amară: cât de sigură este „contracepția perfectă”?), Elm Tree, 1985, și „Sexual chemistry: understanding your hormones” (Chimia sexuală: cum să-ți înțelegi hormonii), Cedar, 1994. În aceste două volume, dr. Grant vorbește despre un domeniu pe care îl studiază de o viață:  pilula hormonală și pericolele sale.  Dr. Ellen Grant dorește să informeze publicul larg, îndeosebi să pună în gardă femeile, cu privire la riscurile și bolile provocate de pilulă și terapia de substituție hormonală. (Asociația Provita Media)

Dr. Ellen Grant a absolvit Facultatea de Medicină a Universității St Andrews din Scoția și, începând cu 1960, și-a dedicat întreaga viață studiului contraceptivelor orale, la University College Hospital, Londra. Ea a investigat efectele unui număr mare de pilule contraceptive diferite, în cadrul primului studiu britanic important, organizat de Asociația de Planificare Familială. Descoperirile sale importante ne ajută să înțelegem de ce administrarea hormonilor sexuali provoacă efecte secundare grave. În anii 1970, pe vremea când lucra la Charing Cross Hospital Migraine Clinic, a scris în revista medicală „The Lancet” cum pot fi evitate accesele de migrenă.

În următorii 30 de ani, alături de biochimistul dr. John McLaren Howard, de la Biolab, Londra, ea a descoperit că copiii cu dislexie ar putea avea deficiențe de zinc. De asemenea, acești doi cercetători au mai descoperit că  infertilitatea inexplicabilă și pierderile recurente de sarcină la unele cupluri ar putea rezulta din deficitul de zinc și magneziu și că utilizarea hormonilor crește deficitul nutrienților esențiali în organism.

Interesul dr. Grant pentru aceste domenii a continuat de atunci, pe lângă evidențierea importanței medicinii nutriționale în prevenirea bolilor.

Dr. Grant este membru fondator al Societății britanice de medicină ecologică.  A publicat numeroase lucrări în reviste medicale importante ceea ce constituie dovada că domnia sa este interesată de găsirea faptelor științifice. Pe de altă parte, dr. Grant a continuat să scoată în evidență studiile eronate (dar adesea foarte mediatizate) care subestimează în mod grav pericolele  hormonilor sexuali pentru femei și pentru copiii lor.

Dr Ellen Grant este căsătorită, soțul său este de profesie cu neurochirurg, acum pensionar. Au un fiu, două fiice și patru nepoți.

REZUMAT

Pilula contraceptivă și HRT provoacă multe boli grave, existând de trei ori mai multe decese la femeile tinere care iau pilula decât la tinerele care nu iau pilula (așa cum se arată în cel mai mare studiu dedicat „pilulei”, realizat de Royal College of General Practitioners).

Contraceptivele și hormonii din terapia de substituție hormonală (TSH) măresc riscul bolilor grave. Acestea nu se administrează doar sub formă de pastile, ci, de asemenea, sub formă injectabilă, implanturi, geluri și dispozitive intrauterine (DIU), ce conțin hormoni.

Ce face ca acești hormoni să fie atât de periculoși? Hormonii (progestogeni și estrogeni) din pilule sunt „mesagerii” steroizi, care trec prin toate părțile corpului și influențează intens TOATE SISTEMELE CORPULUI.

Creșterea administrării  pilulei hormonale crește riscul apariției cancerelor. Acestea includ cancerele de sân, carcinomul in situ (frotiuri pozitive), cancerul cervical, ovarian, precum și multe alte forme de cancer. Creșterile și descreșterile cancerului de sân, la schimbarea hormonului, începând cu anul 1962, sunt prezentate în diapozitive la punctul 1.1 aici. Informații suplimentare despre cancerul de sân și alte tipuri comune de cancer sunt prezentate în Lecția de evaluare 1A aici.

Alte efecte secundare sunt creșterea riscului de tromboză, migrenă, accidente vasculare cerebrale, hipertensiune arterială, infarct miocardic, sâni inflamați, noduli mamari, picioare inflamate, crampe la picioare, embolii pulmonare, sângerări vaginale neregulate (risc crescut de sarcină neplanificată). De asemenea, infertilitate post-pilulă (uneori cu creșterea utilizării FIV pentru sarcină) sau pierderi spontane de sarcină, sângerări care pot fi abundente (menoragie) și creștere în greutate (ce poate fi uriașă).

Pot apărea modificări de dispoziție, inclusiv pierderea energiei, depresie, iritabilitate, uneori severă, ce duce la violență și distrugerea căsătoriei. Pilulele cu hormon steroizi modifică, de asemenea, imunitatea, ceea ce duce la creșterea infecțiilor, cum ar fi: infecțiile virale, bacteriene și fungice (de exemplu aftele, micozele), bolile cu transmitere sexuală, ca HPV (virusul papilloma uman) (asociat cu cancerul de col uterin) și BIP (boala inflamatorie pelvină). De asemenea, cresc următoarele boli: endometrioza, fibroamele și chisturile ovariene (inclusiv ovarele polichistice), bolile autoimune și o varietate de alte afecțiuni. La copii, există un risc crescut de anomalii comportamentale și de dezvoltare, inclusiv hiperactivitatea cu deficit de atenție (ADHD), posibil legată de metalele toxice și deficiențele de zinc și magneziu asociate cu acești hormoni (vezi * la Informații suplimentare) și homosexualitatea dacă hormonii sunt administrați la începutul sarcinii.

De ce medicii nu avertizează asupra acestor asocieri?

Vătămarea cauzată de acești hormoni la femei, copii și în familii este tolerată din cauza cercetărilor înșelătoare, adesea publicate de anumiți autori la cererea companiilor de medicamente. Au fost atribuite în mod fals beneficii terapiei de substituție hormonală, fapt care  a făcut să crească vânzările timp de mai multe decenii.

Studiile au subestimat riscurile, deoarece puține femei din grupurile de control care nu luaseră pilula niciodată, chiar nu au luat-o cu adevărat. Majoritatea femeilor au luat pilula la un moment dat în viață. Nu se conștientizează întotdeauna faptul că aceiași hormoni, ca cei utilizați în contracepție, sunt utilizați și pentru alte motive decât cele contraceptive. Acești hormoni sunt administrați pentru TSH, pentru reglarea menstrei, pentru dureri menstruale, alte afecțiuni ginecologice și acnee. Ca urmare, femeile pot crede în mod eronat că nu au luat niciodată „pilula”. Aceste femei vor crește în mod incorect numărul celor din grupurile de control care nu au utilizat niciodată pilula în studiile epidemiologice. Acest lucru poate duce în mod fals la  riscuri reduse.

Utilizarea unor astfel de date inexacte a dus chiar la afirmații false privind beneficii în cazurile de cancer, care sunt relativ rare la femeile tinere. Din păcate, multi cred că hormonii contraceptivi (chiar dacă sunt luați pentru o perioadă scurtă de timp în ultimii 20 de ani!) pot preveni cancerul ovarian, chiar dacă acest cancer poate fi cauzat de aceiași hormoni, când sunt administrați ca TSH.

De asemenea, în diferite stadii ale unei boli, pot fi implicați diferiți doctori. De exemplu, medicul de familie sau medicul de planificare familială poate prescrie hormonul contraceptiv, un medic oncolog poate trata cancerul, un psihiatru poate trata depresia și un asistent social poate fi implicat în problemele care rezultă din violență și destrămarea familiei. Aceste specializări pot distanța medicii de tabloul general și pot face mai dificilă distingerea cauzei și efectului bolii legate de hormonii contraceptivi.

Perioada de dinaintea apariției anumitor simptome (în special de dinaintea unor cancere)  face dificil pentru medici să asocieze simptomele cu pilula. Ei pot pune la îndoială, de asemenea, faptul că un medicament ar putea provoca atât de multe condiții medicale disparate – uitând că aceasta face parte din natura hormonilor, care acționează ca mesageri chimici către toate părțile și sistemele corpului.

Pentru acei medici care chiar devin suspicioși cu privire la această legătură, va fi aproape imposibil  de dărâmat mitul siguranței pilulei. Acest lucru se datorează deceniilor de informație defectuoasă și impresii false, ce au dat publicului o falsă încredere în siguranța pilulei – (oamenii se află în imposibilitatea de a crede că medicamentele prescrise de medici de încredere pot fi atât de dăunătoare). Medicii se pot teme, de asemenea, că vor fi acuzați că au provocat „panică”.

În plus, persoane bine intenționate ar putea crede cu adevărat că pilula ar putea fi răspunsul la preocupările legate de suprapopularea lumii, mai degrabă decât ceea ce este ea cu adevărat – cauza șubrezirii grave a sănătății femeilor și a familiilor lor, cu efecte negative grave asupra mediului.

N.B. Toate pilulele contraceptive, implanturile, preparatele injectabile sau dispozitivele intrauterine cu progesteron (DIU), plasturii sau cremele contraceptive conțin hormoni, iar contraceptivul de urgență sau așa-zisa „pilulă de-a doua zi” conține dozele cele mai mari de progestageni. Jumătate dintre toate femeile la menopauză pot lua din nou pilula hormonală, de această dată ca terapie de substituție hormonală (TSH).

(Va urma)

Este timpul iertării

Autor: Larisa Iftime

Reflectii de dupa Marsul pentru Viata 2017

Pana nu demult, mass-media s-a caznit sa puna in dezbatere publica avortul, invocand numarul mare de avorturi din Romania. N-a reusit decat foarte putin. Societatea era muta si surda, intrucat mereu si mereu subiectul era legat de introducerea in scoli a orei obligatorii de educatie sexuala. Si daca nu a mers, inseamna ca la mijloc era ceva fortat, artificial.

Iata  ca Marsul pentru Viata 2017, desfasurat in anul acesta in ziua de Bunavestire, la care au participat peste o suta de mii de oameni din toata tara si din Republica Moldova, ne arata ca dezbaterea se poate face acum dinspre societate spre mass-media. Si ne arata ca oamenii, romanii au inceput sa constientizeze ce inseamna cu adevarat avortul. Iar avortul inseamna moarte. Oricum l-ai privi inseamna moarte – fie ca e doar a copilului, fie ca e a mamei si a copilului.

Cu alte cuvinte, crudul adevar, „care doare” – avortul este moarte –, in sfarsit, a inceput sa fie spus in gura mare. De aceea s-au infuriat  si multi opozanti, care nu au gasit mai cu cale sa-si exprime mania, decat prin mesaje obscene. A fost, de fapt, strigatul de durere al sufletului lor. Au vrut sa ne arate ca si ei sufera din cauza avortului. Pe de o parte. Pe de alta parte, e si strigatul nostru de durere. Nu suntem mai putin afectati si raniti decat cei care s-au opus marsului. Avortul afecteaza intreaga familie, ne afecteaza pe toti. Asa spun psihologii care au consiliat femeile ranite psihic si sufleteste de avort. Iar preotii stiu acest lucru si mai bine. Toata societatea noastra romaneasca este ranita de avort. Cum spunea Parintele Nicolae Tanase, „stam, ca popor, intr-o mare balta de sange”. Sa ne inchipuim acum cata durere, cata suferinta, cata frustrare a generat aceasta varsare de sange, la nivelul fiecarei familii, la nivel personal si la nivelul intregului neam.

Nu e de mirare ca toata societatea noastra e dezbinata, e rupta, unii sunt mai destepti, altii – mai fraieri, unii sunt spionii lui Putin, altii – spionii lui Soros. Unii sunt hoti, altii – ticalosi. Unii sunt desfranati si pacatosi, altii – virtuosii pamantului. Ne certam de dimineata pana seara, pe retelele de socializare, la TV, la radio, fara sa ne dam seama ca aceasta stare ne apasa sufletele si ne tine incatusati. Drept rezultat – suntem cu totii niste incrancenati. Cum putem creste, cum putem scapa de masti, cum putem merge mai departe, ca societate, cum ne putem gasi libertatea, ca oameni, daca avem sufletele impietrite si opace, incatusate in ganduri-clisee?

Iertarea – vindecare a sufletului

In miezul credintei noastre crestine sta iertarea. Iertarea vine daca imploram Mila Domnului, daca cerem lui Dumnezeu sa-i ierte pe cei care ne-au gresit noua si sa ne ierte pe noi, care le-am gresit lor. Nu vom gasi impacarea si pacea interioara atata timp cat nu ne vom cere iertare unii altora. Iertarea nu vine din aer, nu vine pur si simplu ca ne-am gandit la ea. Daca nu constientizam si daca nu spunem pe nume tuturor lucrurilor la care suntem partasi, e greu sa se instaleze linistea si pacea in sufletul nostru. Toti avem sufletele ranite si vulnerabile si toti tanjim dupa dragoste si caldura.

Cand spunem, in rugaciunea Tatal Nostru, „precum si noi iertam gresitilor nostri”, sa ne gandim si la o femeie din viata noastra care a facut avort – mama, sotie, fiica, sora, bunica…  Sa-i iertam si pe tatii care si-au impins sotiile la avort sau pe cei care nu s-au putut opune. Sotii sa-si ierte sotiile, iar sotiile sa-si ierte sotii. Sa spunem „Dumnezeu sa le ierte pe cele peste 10 mii de mame, care au murit prin avort, impreuna cu pruncii lor, pe vremea comunismului.”

Fara iertare, nu e posibil sa crestem, fiecare dintre noi personal si cu totii impreuna. Nu putem merge mai departe, nu putem fi impacati, nu ne putem limpezi. Sa avem speranta ca rugaciunea noastra catre Iisus Hristos Domnul va misca sufletul celui ranit de langa noi sau ranit de noi. „Iubiti pe vrajmasii vostri, faceti bine celor ce va urasc pe voi; Binecuvantati pe cei ce va blestema, rugati-va pentru cei ce va fac necazuri.” (Luca, 6:27-28)

Aceste ganduri mi-au fost prilejuite de lectura cartii lui Jean Vanier, „Becoming Human”. Jean Vanier (fiul fostului guvernator al Canadei) este fondatorul Caselor „Arca” – o retea internationala de comunitati pentru oamenii cu handicap mintal.  Dupa ce a studiat filozofia si teologia la Paris, a fost profesor de filozofie si teologie in Canada. In 1964, a cumparat o casa la Trosly-Breuil (Franta), in care a primit sa stea cu el doi oameni cu handicap mintal. A numit casa „l’Arche” (Arca, dupa Arca lui Noe), care a insemnat un loc de refugiu pentru niste oameni respinsi de societate si un loc pentru un nou inceput. Astazi locuieste tot la Trosly, in compania oamenilor cu dizabilitati.

Casele „Arca” reprezinta astazi o retea de peste o suta de comunitati de oameni cu handicap mintal si asistentii lor, existente in peste 30 de tari.  Scopul acestor comunitati este sa ofere oamenilor cu handicap demnitate si simtul comunitatii, care lipsesc intr-o institutie de stat.

Jean Vanier este, de asemenea, impreuna cu Marie-Hélène  Mathieu, co-fondator al centrelor „Credinta si Lumina”, care aduc impreuna, in intalniri regulate, oameni cu dizabilitati, parintii si prietenii acestora. Astazi exista peste 1.300 de asemenea comunitati  in 75 de tari ale lumii.

In romaneste, a fost tradusa o singura carte a lui Jean Vanier, „Izvorul lacrimilor”, Editura Sapientia, Iasi, 2014.

 

 

 

Ganduri dupa Marsul pentru Viata 2017

Autor: Sebastian Moldovan, licentiat in fizica (1989) si teologie (1993), doctor in teologie, conferentiar la Facultatea de Teologie Ortodoxa „Andrei Saguna” din Sibiu. Preda cursuri de teologie morala ortodoxa, teologie sociala si bioetica crestina. Este autor si traducator a numeroase volume ce dezvolta probleme filozofice, de bioetica si de teologie. 

1)

Reactiile negative – mai mult sau mai putin vehemente – la adresa MpV nu sunt deloc o surpriza. Dimpotriva. Au insotit aparitia si istoria miscarii PV de la noi de la inceput (anii 90), inainte de a se importa in Romania neo-marxismul cultural… La Sibiu facem MpV din 1998. Am intalnit mereu aceleasi reactii publice: curiozitate amestecata cu doze diverse de adversitate (atat la autoritati si media, cat si la persoanele de pe strada), uneori travestita in indiferenta. Majoritatea trecatorilor (si aproape toate femeile) privesc piezis sau dupa prima privire intorc capul. O reactie similara in fata standurilor de promovare provita (de pe traseul MpV sau cele din curtile bisericilor de parohie): oamenii privesc cu coada ochiului ori de departe si le ocolesc. Foarte putini au curajul sa se apropie, sa puna mana pe materiale, sau sa intre in vorba… Exceptiile, cate sunt, sunt de regula tinerii!

De asemenea, reactiile de-a lungul timpului la abordarea subiectului avortului de catre preoti, in predica sunt in general negative. Uneori se comenteaza. Comenteaza preotii intre ei. Subiectul deranjeaza. Este indecent. Impovarator.

Amploarea si constanta acestor reactii trebuie sa aiba o cauza serioasa. Cred ca o stim cu totii: adevarul supara, pentru ca doare. Uneori este insuportabil…

Si adevarul este ca ceea ce au scris furiosii pe asfalt si pereti este chiar „adevarul lor”. Spus la mare suparare, pentru ca la mare durere…  MpV n-a trecut pur si simplu pe niste strazi din localitatile noastre, prin fata privirii unor oameni. A trecut si pe acolo pe unde au scris cei suparati ca trece: prin viata lor intima, peste organele lor sexuale. Desigur, prin cele mai sexuale organe, care sunt mintea si constiinta noastra. De ce sa ne miram ca doare?

2)

Cand persoana A confrunta (critica) moral persoana B, in acelasi timp isi afirma propria superioritate morala: implicit, A pretinde ca stie mai bine decat B ce este bine si ce este rau (in cazul dat, nu neaparat in general). De obicei, toti reactionam negativ la asemenea confruntari, cel putin in prima instanta, pentru ca ne este contestata competenta morala in ceea ce ne priveste. Nu ne place sa primim lectii de morala.

[Nota: Este o situatie de cand lumea, dar cei de azi primim inca si mai greu asemenea lectii din cauza narcisismul mai ridicat: este si foarte promovat (de advertising – „vinde bine” – etc) dar, mai important, este si o reactie de aparare le traume sufletesti (pacatele nepocaite, in termeni traditionali). La dureri sufletesti mari, apare reactia de aparare, care include efortul de salvare a stimei de sine sub o masca cu doua fete: cinica in afara, narcisista inauntru.

3)

Un profesor american mi-a spus ca in SUA, in decurs de un deceniu, opinia publica majoritara in privinta LGBT a basculat de la o atitudine ostila la una de simpatie (nu o mare majoritate, dar perceptibila). Exista, desigur, multe cauze, intre care campaniile media au un rol important. Cel mai interesant aspect este ca aceasta schimbare este considerata o victorie morala, mai mult decat una politica. Castiga cei mai buni sau, nu mai putin important, pierd cei mai rai. Cum este posibil ca un comportament imoral pentru majoritatea unei populatii sa fie totusi acceptat moral? [Nota: Ca si in cazul avortului, o asemenea majoritate nu ar exista daca multi dintre cei care nu il practica, deci nu considera comportamentul respectiv bun in sine, nu l-ar aproba.] Putem vorbi de „spalarea pe creier”, de „ideologizare”, de „razboiul cultural” si nu gresim. Insa daca nu punem totul pe seama subliminalului ori a demonicului, trebuie sa fie ceva care ne face susceptibili la „spalare” sau ispita.

4)

Cand cineva isi afirma superioritatea morala de cele mai multe ori il consideram arogant; si de cele mai multe ori isi pierde credibilitatea. Ceea ce a reusit pretutindeni miscarea LGBT a fost sa apara ca victima –doar in termeni morali; e suficient – a arogantei celor care au confruntat-o public, a celor care afirma superioritatea heterosexualitatii. [Nota: Nu intamplator argumentele „hate” si „fobia” sunt cele mai utilizate.]

Cand cineva nu vrea sau nu are puterea sa renunte la un comportament imoral sau sa recunoasca un esec personal grav (nu se pocaieste, in termeni traditionali), cel mai important lucru este negarea, respingerea sentimentului de vinovatie… [Nota: Deloc intamplatoare lupta cu vinovatia a scolilor psihoterapeutice necrestine si cu conceptia despre pacat a teologiilor moderne.]  Din tot crestinismul, post-crestinismul nu retine nici macar ideea de iertare – numai greselile pot fi iertate -, ci doar pe cea de ne-judecare: nu mai exista superioritate morala, toate comportamentele consensuale sunt legitime. Exista, in schimb, autodiscreditarea morala a celor care pretind vreo superioritate. Nu este nevoie ca promotorii drepturilor la „libertate sexuala si reproductiva” sa se apere („pride-parades”, „coming-out”), ci doar sa raspandeasca mesajul „suntem judecati!”… Mai devreme sau mai tarziu, arogantii vor pierde majoritatea. [Nota: LGBT nu mai accepta statutul de toleranta. Cer recunoastere, afirmare.]

5)

Cu atat mai mult cu cat, inevitabil, superiorii au, ei insisi, propriile slabiciuni. Cine ridica piatra?… Mesajele de pe asfalt si pereti au fost doar indecente si agresive, nu nesincere, nici prost-tintite, mai ales cele de pe peretii bisericilor. Prin care pereti – cel putin asa cred multi – ne afirmam superioritatea…

6)

Daca MpV trezeste atata furie este si pentru ca trece peste rani adanci si nevindecate. Nu vreau sa spun ca MpV este moral ineficient, deci neavenit. Nici ca, in schimb, ar fi avenit tocmai pentru ca nu (mai) cerem incriminarea avortului. MpV este necesar moral pentru a ne reaminti public de tragedia avorturilor, care ne priveste si ne raneste pe toti. Ceea ce vreau sa spun este ca nu suntem dispusi sa primim lectii morale – nici macar in nume de tratament – decat de la cei pe care ii creditam cu autoritate morala. Insa credibilitatea si autoritatea morala nu se castiga dand lectii, ci (cu totul) altfel. MpV este necesar, dar nu este si suficient. Numai MpV, numai lectiile morale, sunt calea sigura catre discreditarea si infrangerea morala.

La finalul documentului oficial privitor la avort al Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane citim: „Biserica trebuie sa intreprinda un intreg efort de educare a omului de azi cu privire la scopul sexualitatii umane. Activitatea  pastorala a preotului trebuie diversificata. Biserica va trebui sa sensibilizeze toti factorii care au ca obiect educarea populatiei sau se ingrijesc de sanatate; omul trebuie educat cu privire la ce inseamna adevarata tandrete si dragoste, trebuie educat sa-si puna ordine in propria-i viata, in conditiile sociale actuale .” (http://patriarhia.ro/avortul-78.html) Documentul dateaza din 2004. MpV din 2017 ne arata ca cele cinci imperative („trebuie”) ale fragmentului citat sunt de o tot mai mare actualitate.

 

Cuvintele sunt ale celui care le rostește

Larisa Iftime, Asociatia Provita Media

Acest lucru le-am spus-o si le-o repet copiilor mei ori de cate ori se plang ca, la scoala, cutare le-a spus cine stie ce magarie sau chiar i-a injurat. In general, le spun ca cel care foloseste cuvinte urate are o suferinta, o durere in suflet – poate nu se simte bine acasa, poate nu e apreciat indeajuns, poate l-au certat parintii si isi varsa furia pe toti… Cu alte cuvinte, trebuie privit mai degraba cu ingaduinta si compasiune, decat cu manie.  Pe de alta parte, le mai spun, uitati-va la chipul celui care spune cuvinte urate si o sa vedeti ca e marcat, e uratit de ele.

Incerc, pe ocolite, cumva, sa ma refer la „pustiul de bine” ce-au incercat sa ni-l faca, sambata, 25 martie a.c., reprezentantii LGBT-ului din Romania si alti opozanti catraniti ai Marsului pentru viata. Cred ca multi dintre participantii la mars, dar mai ales copiii de acolo, au fost socati de limbajul violent si obscen, folosit in anti-lozincile scrise pe blocuri, pe asfalt sau pe panourile publicitare. Ce impresie iti produce o fraza obscena scrisa pe un zid? Te agreseaza, te violenteaza, in primul rand. E o distanta infima de la injuratura pana la pumn.

Unele ziare (ca Adevarul, dar nu numai), au reluat cu cinism cam toate aceste anti-lozinci. Fara sa se impotmoleasca – din pudoare, cel putin – in cuvintele scabroase, ziaristii au tinut sa fie „corecti” pana la capat. Au fost in aceasta situatie publicatii care scriu si ne avertizeaza de dimineata pana seara despre nocivitatea violentei de limbaj  in spatiul public sau duc campanii contra violentei in scoli, inclusiv contra violentei de limbaj.

Psihologia ne spune  ca violenta de limbaj e exprimata, deopotriva, si de omul slab, necultivat, care nu se poate abtine, si de cel puternic, care vrea sa-l controleze pe celalalt, sa-i controleze emotiile. Astfel, in acele anti-lozinci, s-a auzit scrasnet de masele, sasait veninos, urmat de spuma alba din coltul gurilor inclestate. In alta ordine de idei, in acele anti-manifeste – scrise, desigur, nu de niste oarecare, ci de oameni „luminati”, cu carte, cu facultati – s-a vazut sufletul lor ranit si suferind. Apelul lor la limbajul obscen arata ca au o problema cel putin cu construirea relatiei cu cei din jur, daca nu chiar cu propria lor sexualitate.

Acesti oameni „luminati”, care au scris anti-lozinci vulgare  si hidoase  si care deplang, pe bloguri si in reviste de lux, „indoctrinarea si manipularea copiilor cu religia in scoli” (dar marea lor majoritate nu au copii), doresc sa-si impuna opiniile in scoli. Printre altele, sa-i invete pe copii, nici mai mult, nici mai putin, decat „educatia sexuala”.

Domnule profesor Astarastoae, v-am apreciat din toata inima editorialul dvs. despre educatia sexuala, scris cu delicatete si profunzime, dar, iata, o astfel de ora risca sa intre pe mana unor oameni care apeleaza la limbajul violent si obscen pentru a intimida si a se impune. Iar de la limbajul violent pana la agresiunea fizica e o distanta de secunde. Prin urmare, domnule profesor, mai bine deloc decat asa.

Pe de alta parte, acesti oameni, aflati intr-o mare suferinta si deznadejde sufleteasca, au nevoie de rugaciunea noastra. Sa ne rugam, asadar,  pentru primenirea lor sufleteasca!

P.S. Mai nou, aflam ca si o coscogea consiliera parlamentara se exprima ca in grajd, atunci cand se refera la una dintre organizatoarele Marsului pentru viata. Sa ne inchipuim acum si modul in care il/o consiliaza respectiva pe alesul sau pe aleasa noastra…

 

Campania „40 de zile pentru viata”, la Bucuresti

Startul Campaniei „40 de zile pentru viata” Bucuresti s-a dat marti, 28 februarie a.c., la Centrul de Studii Bizantine din str. G-ral Cristian Tell nr.18B. Aici s-au adunat participanti si invitati din Bucuresti ca sa impartaseasca „mesajul iubirii si al vietii” al acestui eveniment crestin. Potrivit Comunicatului de presa al organizatorilor, este a treia oara cand Campania se desfasoara in Bucuresti, timp in care „Prin post, rugaciune si veghe pasnica (in fata institutiilor medicale unde se fac avorturi) ii cerem lui Dumnezeu harul schimbarii inimilor si mintilor dinspre cultura mortii spre cultura vietii, punand astfel capat avorturilor. Campania se desfasoara in anul acesta, in perioada 1 martie – 9 aprilie, vizavi de Spitalul Universitar de Urgenta (pe Splaiul Independentei). De mentionat ca evenimentul nu este afiliat vreunei confesiuni anume, si la el pot participa crestini de toate confesiunile.

Din prezentarea campaniei la nivel mondial de catre organizatori, am aflat ca aceasta „se desfasoara simultan in peste 675 de orase din peste 40 de tari din lume. In Romania, in acest an, campania se desfasoara in Baia Mare, Cluj, Nasaud, Timisoara, Iasi si Bucuresti”. Dna Florentina Bratosin a tinut sa sublinieze: „In Bucuresti, in medie, in fiecare zi, 50 de copii sunt ucisi prin avort, iar noi vom fi in strada 40 de zile, pentru a salva acesti copii. (…) Suntem pentru viata copiilor care trebuie sa se nasca. Viata incepe in momentul conceperii si trebuie ocrotita si salvata de atunci.”

„S-a intamplat sa aflu si dupa ani de zile ca, in urma sfatului dat, mama a pastrat copilul”

Doamna dr. Maria Dunca-Moisin – medic de familie din Bucuresti si presedinta Asociatiei Medicilor Catolici, care, prin munca sa de consiliere a gravidelor, a salvat sute de copilasi de la avort – a venit, cu o marturie plina de sperante: „Am avut nopti nedormite, dupa discutii in direct sau la telefon cu femei sau tinere. Am facut ce am putut, poate ca nu intotdeauna am avut la indemana cuvintele necesare, dar, in asemenea clipe, primesti si inspiratie de la Domnul”. Din cand in cand, astfel de mamici, aflate odata in pragul disperarii, revin spre a-i multumi: „S-a intamplat sa aflu si dupa ani de zile ca, in urma sfatului dat, mama a pastrat copilul. De multe ori, au plecat de la mine, n-am mai stiut nimic ce s-a intamplat cu ele. Recent, am primit un SMS de la o mamica al carei fiu a implinit 8 ani, pe 25 februarie: «Saru’ mana! Multumesc din suflet. Nu o sa uit niciodata ca mi-ati sarit in ajutor si m-ati sfatuit spre bine. Mereu vorbesc de dumneavoastra. Sunteti ca un inger. Va multumim si va trimitem imbratisari». A doua zi, am primit un mesaj de la o mamica a carei fiica a implinit 13 ani: «Va multumesc din suflet si nu am sa uit niciodata ca un inger v-a trimis in viata mea si datorita dumneavoastra am o fata atat de minunata. Va pup si va iubesc».”

Doamna dr. Dunca-Moisin considera ca este absolut necesara o lege privind consilierea femeilor inainte de avort si, ca presedinta a Asociatiei Medicilor Catolici, va lupta pentru initierea unui asemenea proiect de lege: „Uneori ajunge un sfat sanatos de doar 10-15 minute ca sa salvezi «o fata atat de minunata»”.

„Decat sa-l omori, da-mi-l mie!”

La intalnire a participat si Pr. Radu Petre Muresan, de la Biserica ortodoxa „Izvorul Tamaduirii”–Mavrogheni din str. Monetariei, Bucuresti, cu un mesaj special: „Dupa 10 ani de casnicie, nu am avut copii. (…) A venit odata la mine o fetita de 13 ani si jumatate si mi-a spus ca-i insarcinata si nu stie ce sa faca. Traiau greu, impreuna cu mama ei, stateau intr-o veche sera… I-am spus, naste acest copil si da-mi-l mie. Te ajutam sa-l nasti si da-mi-l mie! Si a fost de acord sa mi-l dea, si-I dau slava lui Dumnezeu pentru asta. (…) Dupa ce am adoptat acest copil, sotia mea a nascut trei copii minunati. (…). Cel mai convingator lucru este sa-i spui: „Daca nu poti sa-l tii, da-mi-l mie!” In momentul acela, lucrurile se schimba. Decat sa-l omori, da-mi-l mie! Noi, bisericile, trebuie sa avem acest curaj sa spunem unei persoane, care este intr-o situatie limita – si chiar e intr-o situatie limita, si sufleteste, si material – nu poti, da-mi-l mie!”

„Secerisul este mult, dar lucratorii sunt putini”

Campania abia a inceput, insa „Secerisul este mult, dar lucratorii sunt putini; rugati deci pe Domnul secerisului, ca sa scoata lucratori la secerisul Sau”. Toti cei interesati sa participe sunt invitati sa se alature grupului, vizavi de Spitalul Universitar, pe Splaiul Independentei, colt cu Podul Eroilor, zilnic, in perioada 1 martie – 9 aprilie, orele 7.00-19.00. In general, oamenii vin si stau cate o ora, dar, evident, fiecare poate sa stea cat doreste si cat isi permite.

Campania din Bucuresti are un cont pe Facebook https://www.facebook.com/40daysforlifeBucharest Se pot face si programari – pentru o mai buna organizare. Numerele de telefon la care se poate suna pentru programare sau alte informatii despre campanie sunt 0721 214 798, 0774 060 971, 0721 145 054.

Larisa Iftime

 

In Rusia, ortodocsii si catolicii s-au angajat in protejarea vietii

Sursa: Genethique.org , 24 februarie 2017

In Rusia, ortodocsii si catolicii au dezvoltat impreuna initiative pentru protectia vietii. „Este una dintre chestiunile asupra careia ambele biserici sunt in acord complet, inclusiv in aspectele sale teologice. Aceasta faciliteaza actiunile comun”, a declarat Peter Humeniuk, reprezentantul rus al Aid to the Church in Need. El a reamintit ca „cele doua Biserici impartasesc preocuparea profunda pentru milioane de copii nenascuti”. Atunci cand Papa Francisc si Patriarhul Moscovei Kirill s-au intalnit la Havana, acum un an, chestiunea protectiei vietii a urmat imediat dupa discutarea chestiunii persecutiei crestinilor din Orient si a fost „unul dintre principalele subiecte mentionate in declaratia lor comuna”.

Astazi, avortul este inca foarte prezent in Rusia, o consecinta a anilor sovietici, cand multi oameni il considerau o forma comuna de planificare familiala. „Aceasta mentalitate are inca radacini adanci”, spune Peter Humeniuk, dar „constientizarea acestei probleme este in crestere, caci au fost dezvoltate actiuni si initiative concrete, care sa ajute femeile. Si nu doar din cauza ratei scazute a natalitatii din Rusia”.  

Stiri © Asociatia Provita Media

 

O noua legislatie ar putea ajuta femeile care au suferit o detresa psihica dupa avort

Sursa: Afterabortion.org, 21 februarie 2017

Noua lege introdusa in statele americane Florida si Iowa ar face mai usor pentru femeile care au suferit o detresa psihologica dupa avort sa-l traga la raspundere pe medicul care a facut avortul.

De obicei, dreptul delictual (tort law) nu permite recuperarea de daune-interese pentru suferinta emotionala, cu exceptia cazului in care suferinta este rezultatul unei raniri fizice. Acest lucru inseamna ca o femeie, care se confrunta cu probleme de ordin psihic dupa un avort, nu poate da in judecata medicul care a facut avortul, chiar daca el sau ea stie ca femeia e foarte susceptibila de a avea probleme post-avort.

Noile acte legislative ar face sa dispara aceasta lacuna. De exemplu, asa cum a fost descris in Globe Gazette din Iowa, proiectul de lege al senatorului Mark Chelgren: „… Urmareste sa stabileasca recurs legal pentru o femeie, care sufera orice detresa emotionala, independent de leziunea fizica, si care pretinde ca suferinta ei a fost rezultatul neglijentei sau esecului medicului de a obtine consimtamantul in cunostinta de cauza, inainte de efectuarea avortului”. Prevederile proiectului de lege nu se aplica in situatiile in care un avort a fost efectuat din cauza unei urgente medicale.

Conform propunerii, actiunea in justitie pentru recuperarea daunelor ar putea fi introdusa impotriva unui medic, in orice moment in timpul vietii femeii, si indica faptul ca semnarea unui formular de consimtamant ce detaliaza riscurile procedurii nu ar nega cauza civila, dar ar putea reduce recuperarea daunelor.

Proiectul de lege  din Iowa a fost aprobat de subcomisia Senatului, iar acum merge la o comisie judiciara a Senatului pentru a fi votat. Chelgren a declarat reporterilor ca proiectul de lege urmeaza prevederile stabilite in procesul Roe v Wade, care permite statelor sa adopte o legislatie ce protejeaza sanatatea fizica si psihica a femeilor care fac avorturi: „Vreau sa fim siguri ca ne protejam mamele si femeile implicate in toata ecuatia. Este o intrebare daca nu cumva, unei femei, aflate in stare buna, total sanatoasa, ii este vandut un bun care nu e ceea ce se spune ca e. Atunci cand o persoana are un mare stres si ia decizii in acel moment, e nevoie de personal medical care se ingrijeste de starea ei si nu de cati bani poate face de pe urma sa”.

In plus, un proiect de lege din
Florida, aprobat de catre o Comisie a Camerei, la inceputul acestei luni, extinde fereastra pentru intentarea unui proces de malpraxis pentru femeile care sufera o vatamare fizica sau emotionala dupa avort. Legea actuala acorda femeilor o perioada de doi ani pentru a da in judecata medicul, iar noul proiect de lege, 10 ani.

Rep. Erin Grall a spus ca femeile au nevoie de o lunga perioada de timp, deoarece ar putea sa nu recunoasca faptul ca au fost ranite decat cativa ani mai tarziu. „Acest lucru este valabil mai ales in cazul problemelor psihice, care se pot dezvolta in timp, sau pot fi accentuate si declansate de un eveniment mai tarziu in viata lor”, a spus ea.

Intr-adevar, cercetarile au aratat ca exista adesea o lunga perioada de timp, uneori ani, inainte ca femeile sa recunoasca detresa psihica sau sa solicite asistenta psihiatrica dupa avort. De exemplu, intr-un studiu pe femeile aflate in grupuri de consiliere post-avort s-a constatat ca de la avortul femeilor trecusera, in medie, 10,6 ani. Mai mult, aceste emotii reprimate pot provoca boli psihosomatice si alte tulburari. Unii consilieri raporteaza ca detresa post-avort neconfirmata poate fi un factor care sta la baza altor probleme, si ca, de multe ori, pacientele vin la tratament pentru probleme aparent fara legatura cu avortul.[1]

In prezent, Nebraska este singurul stat care are o lege stabilita, ce elimina cerinta ca o femeie trebuie sa dovedeasca faptul ca leziunile psihice de la un anumit avort au derivat dintr-o vatamare fizica.

Lacuna legislativa ce pune femeile in pericol

Directorul Institutului „Elliot” dr. David Reardon a subliniat faptul ca cerinta ca femeile trebuie sa sufere si leziuni fizice, ca sa poata intenta un proces „inseamna ca medicii de avort se simt liberi sa efectueze avorturi, indiferent de pericolul pentru sanatatea psihica a femeii, deoarece ei stiu ca nu vor sa fie considerati responsabili pentru nici o vatamare ce ar putea-o provoca. Din cauza acestei lacune in lege, avortionistii nu examineaza pacientele pentru factorii de risc cunoscuti, care cresc sansele suferintelor psihice dupa avort”, a spus el.

Intr-adevar, cercetarile au aratat in mod constant ca exista anumite grupuri de femei, care sunt cele mai vulnerabile la reactii negative la avort. Reardon indica Raportul din 2008 al Comisiei Speciale a Asociatiei psihologice americane  privind sanatatea mintala si avortul, emis de un grup de psihologi care sustin avortul. Raportul a enumerat 15 factori de risc ce pot fi folositi pentru a identifica femeile care sunt expuse unui risc mai mare de probleme psihice dupa un avort:

– avortarea unei sarcini, care este dorita sau importanta;
– presiunea perceputa din partea altora de a avorta o sarcina;
– opozitia la avort perceputa din partea partenerilor, a familiei si / sau a prieteni;
– lipsa sprijinului social din partea altora;
– stima scazuta fata de sine;
– o perspectiva pesimista;
– control redus;
– un istoric cu probleme de sanatate mintala inainte de sarcina;
– sentimente de stigmatizare;
– nevoia perceputa de pastrare a secretului;
– expunere la pichetarea antiavort;
– utilizarea strategiilor de evitare si negare a adaptarii;
– sentimente de angajament fata de sarcina;
– ambivalenta in ceea ce priveste decizia privind avortul;
– capacitate redusa de a face fata avortului, inainte de avort.”

Reardon a afirmat ca „marea majoritate” a femeilor care au suferit avorturi manifesta unul sau mai multi dintre acesti factori de risc. De exemplu, aproximativ 64 la suta dintre femeile cu antecedente de avort, raporteaza ca s-au simtit presate de catre unul sau mai multi oameni sa faca acest lucru. In plus, aproximativ jumatate din toate femeile care avorteaza in orice zi au antecedente de avort. [2] In afara de aceasta, aproximativ 15 la suta din avorturi sunt facute de adolescente, si aproximativ 8 la suta din avorturi sunt dupa primul trimestru de sarcina. [3]

„Adaugati aici nevoia de pastrare a secretului, ambivalenta, sau oricare dintre ceilalti 15 factori de risc recunoscuti de Asociatia Psihologilor din America, si este clar ca majoritatea femeilor care au avorturi au doi sau mai multi dintre acesti factori de risc”, a spus Reardon.

Nevoia de examinare

Reardon, de asemenea, a afirmat ca acest lucru subliniaza nevoia femeilor care au suferit avorturi de a fi examinate pentru factorii de risc.

„Peste tot in medicina, medicii examineaza pentru factorii de risc, tocmai pentru a identifica acele subgrupe de pacienti pentru care o posibila optiune de tratament ce poate fi contraindicat sau putin probabil sa produca beneficiile dorite”, a spus el. „De exemplu, screening-ul pre-chirurgical al pacientilor pentru tratamentul Lasik rezulta in respingerea a aproximativ 25 la suta dintre ei de la procedura din cauza hotararii medicului ca acest tratament nu le va aduce nici un beneficiu. Cu toate acestea, avortionistii efectueaza in mod curent avorturi la femeile cu factori de risc multipli pentru viitoare complicatii.

De fapt, avortionistii vor nega in mod tipic orice raspundere pentru a determina daca avortul este mai probabil sa favorizeze sau sa faca rau starii unei femei. Ei insista ca nu sunt lucratori sociali. Alegerea este a femeii singure si ei sunt acolo sa faca doar ce le cere ea. Dar un astfel de serviciu medical de tip caveat emptor (lat., „pe raspunderea cumparatorului”, n.t.) este o inversare a eticii medicale normale”.

El a adaugat ca
„pur si simplu facand ceea ce cere o pacienta, fara nici o evaluare a riscurilor sau optiunilor, nu este practica medicala. Este malpraxis medical”.


Pentru a combate acest lucru,
legea Nebraska, de asemenea, a pus in aplicare un standard specific de ingrijire pentru screening-ul pre-avort adecvat. Avortionistii pot fi dati in judecata pentru neglijenta daca nu reusesc sa o intrebe pe o femeie daca este presata, constransa sau fortata sa faca un avort. Ei pot fi, de asemenea, trasi la raspundere daca nu reusesc sa examineze femeile pentru alti factori de risc semnificativi din punct de vedere statistic, ce le-ar putea pune intr-un pericol mai mare de complicatii psihice sau fizice, ca urmare a unui avort.

Legea Nebraska a incorporat parti ale legislatiei de screening dupa modelul de lege elaborat de Institutul Elliot, care face clinicile de avorturi responsabile pentru faptul ca nu examineaza femeile cu privire la constrangere si la alti factori care le expun riscului de a avea probleme psihice dupa avort.

Paula Talley, care a avut un avort, in 1980, si a depus eforturi ca o astfel de reglementare sa treaca, a spus ca o lege ca aceasta ar fi impiedicat-o sa fie constransa sa faca avort.

„Consiliera meu de avort nu m-a intrebat niciodata daca am fost presata”, a spus ea. „Nici nu m-a intrebat despre istoricul psihic. Daca ar fi facut-o, ar fi trebuit sa stie ca am avut un risc mai mare de a ma confrunta cu trauma post-avort, deoarece am avut un istoric de depresie. In plus, aveam convingeri morale impotriva avortului, dar am fost grabita sa iau o decizie prost gandita pentru ca eram atat de cuprinsa de frica si panica. Daca consiliera de avort s-ar fi deranjat sa puna intrebarile corect, ar fi vazut ca mai degraba eram ranita decat ajutata prin avort, dar niciodata nu m-a avertizat. Doar mi-au luat banii si pe copilul meu, fara intrebari”.

Citate:

1. Kent, et al., “Bereavement in Post-Abortive Women: A Clinical Report”, World Journal of Psychosynthesis (autumn-winter 1981), vol. 13, nr. 3-4.
2. Cohen, Susan A. Repeat abortion, repeat unintended pregnancy, repeated and misguided government policies.
Guttmacher Policy Review 2007 10(2):8-12.

3. Centers for Disease Control and Prevention. (29 noiembrie 2013). Abortion Surveillance–United States, 2010 (vezi Tabelele 3 si 5).