Medicii americani se alătură ACLJ la Curtea Supremă a SUA pentru demistificarea avortului „sigur”

Autor:  Walter M. Weber, sursa: aclj.org

Walter M. Weber este consilier principal la Centrul American pentru Lege și Justiție (ACLJ), din Washington, D.C. Weber e un cunoscut autor în domeniul juridic, care și-a luat diploma de licență la Universitatea Princeton și diploma în drept la Yale Law School.

Weber subliniază legea Primului Amendament, de asemenea, el a pledat în numeroase cazuri răsunătoare la Curtea Supremă, inclusiv NOW v. Scheidler, Lamb’s Chapel c. Center Moriches School District și Bray v. Alexandria Women’s Clinic Health. Weber a pledat de zeci de ori în instanțele federale și de stat. Înainte de aderarea la ACLJ, Weber a fost avocatul Ligii Catolice pentru Drepturile Religioase și Civile.

Timp de mai mulți ani de zile, industria avortului și susținătorii acesteia au insistat că avortul este foarte sigur, chiar mai sigur decât nașterea. Însă e o problemă aici: această afirmație este un mit, un mit ce nu se susține în nici un fel.

Contrar acestui mit, avortul – întreruperea deliberată a procesului fizic natural și sănătos al sarcinii prin utilizarea de instrumente metalice, medicamente otrăvitoare și/sau aparate cu aspirație puternică – în mod clar nu este bun pentru sănătatea unei femei. Noi, cei de la ACLJ, tocmai am depus un document, amicus curiae, la Curtea Supremă a Statelor Unite, care face ca mitul avortului „sigur” să se dezintegreze. Nouă ni s-au alăturat două organizații medicale, Academia Americană de Etică Medicală și Colegiul American de Pediatrie. Pledoaria noastră mai este semnată de peste 200.000 de membri ACLJ.

La 4 martie a.c., Curtea Supremă a Statelor Unite va audia cazul June Medical Services v. Gee, reprezentând o contestație din partea a susținătorilor avorturilor din statul Louisiana față de cerința acestui stat ca medicii de avort să aibă privilegiul admiterii* la un spital. În contestația lor, susținătorii avorturilor spun: „Avortul legal este una dintre cele mai sigure proceduri din practica medicală”. Răspunsul nostru este clar: „Acest lucru este fals.” După cum arătăm în documentul nostru, avortul este de fapt o procedură „plină de pericole”.

În expunerea de dovezi a noastră prezentăm un punct particular de respingere a afirmației că avortul este mai sigur decât nașterea, explicând că „premisele care stau la baza acestui mit sunt jenant de imprecise”.

Iată un scurt rezumat: „Afirmația susținătorilor avortului se bazează pe o comparație a datelor din Centrele federale pentru controlul și prevenirea bolilor (CDC) privind «mortalitatea prin avort» (decesele materne prin avort împărțit la numărul de avorturi efectuate) și «mortalitatea prin sarcină» (decesele materne în timpul sau în termen de un an de sarcină din orice cauză legată de sarcină sau de gestionarea sarcinii împărțit la numărul de nașteri vii)”. Pare simplu, nu? Total greșit! Gândiți-vă la următorul lucru:

  1. Dacă o femeie moare din cauza avortului, moartea sa este considerată și ca moarte din cauza sarcinii. Da, așa este, statistica mortalității din cauza sarcinii include și decese cauzate de avort. După cum explicăm: „Acest punct merită să fie accentuat: atunci când o femeie moare din cauza avortului, moartea este considerată, atât ca mortalitate prin avort, cât și ca mortalitate prin sarcină. Cu o astfel de abordare, rezultatele sunt manipulate matematic împotriva nașterii, considerată odată mai sigură decât avortul. Adică, chiar dacă o singură femeie intr-un an, care a făcut un avort, a murit din cauza procedurii, și o singură femeie, din același an, a murit din cauza unui avort spontan sau a unei complicații de la naștere, numărul total de decese din categoria „mortalității prin sarcină” pentru acel an ar fi în continuare mai mare decât decesele totale din categoria „mortalitate prin avort”. Acest lucru face absurdă compararea celor două cifre.” Sau, așa cum CDC se exprimă mai delicat, cele două statistici sunt „conceptual diferite” și „folosite  … în diferite scopuri de sănătate publică”. Dar asta nu este totul.
  1. Rata mortalității prin sarcină nu măsoară decesele „pe sarcină”, ci „pe naștere vie”. Aceasta înseamnă că rata mortalității prin sarcină este umflată artificial. După cum explicăm: „Populația maternă relevantă exclude în mod arbitrar femeile care suferă avorturi spontane și nașteri de feți morți, cu excepția faptului că, dacă se întâmplă ca femeile să moară, decesul lor este totuși inclus în totalul mortalității materne. Astfel, populația de bază relevantă este redusă prin excluderea cazurilor de pierderi de sarcină (fără naștere vie), totuși numărul total de decese include în continuare acele decese materne rezultate din aceste sarcini excluse, nenumărate.

De exemplu, chiar dacă multe femei supraviețuiesc sarcinilor ectopice, rata presupusă a mortalității prin sarcină pentru subsetul tuturor sarcinilor ectopice va fi infinit de mare. Vor fi unele morți materne la numărător, dar nici o naștere vie la numitor, ceea ce dă o fracție infinit de mare. Evident, aceasta este o statistică complet înșelătoare, inutilă. Dar aceeași eroare va afecta și va denatura rata mortalității generale prin sarcină, prin adăugarea la numărător (decese), fără a se adăuga la numitorul de bază (nașteri vii). Aceasta nu este o distorsiune banală: istoric, sarcinile ectopice au fost principala cauză de deces în primul trimestru.”

Metoda statistică a CDC numără astfel toate decesele materne, indiferent dacă există o naștere vie sau nu, și numără doar nașterile vii pentru a calcula rata mortalității. Cu acest mod de a calcula poți lua o notă proastă la un test de matematică. Totuși, aici problema este mult mai gravă, deoarece metoda CDC supraestimează în mod inevitabil șansele decesului unei femei însărcinate. Dar mai e ceva.

  1. Rata mortalității sarcinii nu reflectă stadiul gestației. Multe decese materne sunt asociate cu avorturi spontane timpurii și sarcini ectopice. Odată ce o mamă gravidă trece de aceste stadii timpurii, nu mai are un risc de deces în următoarea etapă: „…evident, de exemplu, o femeie care intră în al doilea trimestru de sarcină se confruntă cu un risc zero de deces din cauza sarcinii ectopice, existent în primul trimestru, totuși rata mortalității nediferențiate a sarcinii încorporează acele decese din primul trimestru. … [Astfel,] nu are sens să comparăm mortalitatea prin avort cu mortalitatea prin sarcină pe toată durata sarcinii; cifrele ar trebui ajustate pentru a scădea decesele survenite într-un anume stadiu al sarcinii, care a trecut. Cu toate acestea, statisticile mortalității prin sarcină nu realizează această ajustare și, prin urmare, nu sunt comparabile în mod corespunzător cu statisticile de mortalitate prin avort”.
  1. Decesele prin avort sunt subraportate, poate în mare măsură. După cum remarcăm, un studiu din Finlanda a constatat că „o cifra șocant de mare de 94% din decesele asociate avortului nu a fost identificată în certificatele de deces sau în registrele cauzelor de deces”. După cum ne-am documentat din mai multe surse, aceeași problemă afectează și înregistrarea deceselor în Statele Unite. Noi nu cunoaștem câte femei mor din cauza avortului, deoarece decesele lor nu sunt adesea nu sunt enumerate ca decese prin avort. Documentul nostru arată: „Pur și simplu nu se poate face o evaluare corectă a deceselor prin avort, fără să știm câte există.”
  2. E mai mult ca probabil că statisticile privind mortalitatea prin avort nu vor include multe decese ce survin mai târziu, totuși, rezultate din avort. Studiile publicate arată că femeile care fac avort au o rată mai mare de a muri din orice cauză, inclusiv suicidul și alte cauze, față de femeile care dau naștere.

„O comparație echitabilă a avortului cu continuarea sarcinii, ca o comparație echitabilă a fumatului cu nefumatul, ar trebui să țină seama nu doar de consecințele imediate, ci și de toate celelalte riscuri de deces crescut semnificativ din punct de vedere statistic.”

Pe lângă toate acestea, cităm studiu după studiu, care atestă consecințele nefaste, uneori fatale, ale avortului asupra femeilor.

În plus, există relatările martorilor oculari. Documentul nostru ACLJ enumeră câteva sute de cazuri de paciente care au avortat, care au fost duse cu ambulanța la spital, în întreaga țară, adesea cu rate între treizeci și cincizeci sau mai multe de incidente în fiecare an, în perioada 2011-2019. Acesta este doar vârful aisbergului – sunt puținele cazuri în care cineva a fost martor la un astfel de incident și s-a relatat în scris despre asta. Însuși Planned Parenthood a recunoscut, după cum a arătat o instanță federală de apel, într-un caz anterior, că peste 200 de femei trebuie să fie spitalizate după avort, în fiecare an, doar în Texas!

În cazul June Medical, statul Louisiana apără încercările modeste de a stabili standarde minime de siguranță pentru furnizorii de avort, pentru a proteja femeile care solicită avort. Indiferent de poziția cu privire la avort, cel puțin o parte ar trebui să sprijine cerințele de bază de siguranța femeii, în special, având în vedere pericolele grave pentru sănătate pe care le arătăm în documentul nostru.

Solicităm Curții Supreme să afirme hotărârea celui de-al Cincilea Circuit, instanța federală de apel care a confirmat regulamentul privind avortul din Louisiana. O decizie a Curții Supreme este așteptată la sfârșitul lunii iunie.

Notă

* Privilegiul admiterii, în SUA, reprezintă dreptul unui medic, în virtutea calității sale de membru al personalului medical al unui spital, de a admite pacienții/pacientele în acel spital sau centru medical, pentru a le oferi servicii specifice de diagnostic sau terapeutice. Fiecare spital are o listă de furnizori de servicii medicale care au privilegiul admiterii în spitalul dat.

Varia