Recomandări pe scurt
Document realizat sub egida International Organizations Research Group (IORG).
Autori: Stefano Gennarini, J.D., dr. Marianna Orlandi și dr. Rebecca Oas. Actualizat în august 2018.
„Și astfel așezată în fața tatălui meu în compartimentul trenului, am întrebat brusc: «Tată, ce este păcatul sexual?» S-a întors să mă privească, așa cum făcea întotdeauna când răspundea la o întrebare, dar, spre surprinderea mea, nu a spus nimic. În cele din urmă, s-a ridicat, și-a ridicat valiza de pe podea și a așezat-o tot acolo. «Poți să o scoți afară din tren, Corrie?», a spus el. M-am ridicat și am tras de valiză. Era ticsită cu ceasuri și piese de schimb pe care le cumpărase în acea dimineață. «Este prea grea», am spus. «Da, a răspuns el, și orice tată care ar cere fetei sale să care o astfel de greutate ar fi vrednic de tot disprețul. La fel e, Corrie, și cu cunoștințele. Unele cunoștințe sunt prea grele pentru copii. Când ești mai în vârstă și mai puternic, le poți duce. Deocamdată, trebuie să ai încredere în mine ca să le duc eu pentru tine». Corrie ten Boom, The Hiding Place
Introducere
Copiii au nevoie și merită îndrumare, nu numai informații. Orice le-am spune copiilor, atunci când le vorbim, îi și învățăm totodată. Iar ceea ce îi învățăm le va modela personalitățile, atitudinile și valorile de-a lungul întregii lor vieți.[1]
Termenul generic „Educație sexuală cuprinzătoare” (ESC) cuprinde marea parte a educației sexuale pentru copiii de vârstă școlară, care subliniază tehnicile de reducere a riscurilor, spre deosebire de educația bazată pe formarea caracterului, care oferă copiilor abilități și instrumente pentru a evita riscurile în totalitate.[2]
Educație sexuală cuprinzătoare, uneori numită „educație cuprinzătoare despre sexualitatea umană”, a intrat în sălile de clasă din întreaga lume[3]. E o formă modernă de educație sexuală, ce nu are limită de vârstă, începe de la preșcolari și însoțește copiii până la liceu și până la vârsta adultă.
Educația sexuală cuprinzătoare implică, de obicei, o abordare a sexualității umane, departe de ceea ce majoritatea părinților consideră potrivit pentru copiii lor.[4] Programele de învățământ care reprezintă abordarea „educației sexuale cuprinzătoare” sunt pline de subiecte controversate, presupunând inclusiv să predai copiilor foarte mici despre plăcerea sexuală, orientarea sexuală, identitatea de gen și accesul la contraceptive, avorturi și alte medicamente și proceduri medicale care prezintă în sine riscuri pentru sănătate.
„Educația sexuală cuprinzătoare” poate, de asemenea, pune în pericol sănătatea și bunăstarea copiilor.[5] În timp ce ESC este invocată frecvent ca o modalitate de a preveni sarcinile la adolescente, transmiterea bolilor cu transmitere sexuală (BTS – denumite și infecții cu transmitere sexuală/ITS) și chiar violență împotriva femeilor și fetelor, ESC poate de fapt să submineze obiectivele pe care le promovează.
Agențiile Națiunilor Unite și organizațiile internaționale au elaborat ghiduri privind „educația sexuală cuprinzătoare” și rămân printre cei mai puternici susținători ai implementării sale ulterioare la toate nivelurile.[6] Informații despre „educația sexuală cuprinzătoare” pot fi găsite în documentele ONU, în rapoarte publicate de organizații internaționale, de susținătorii „educației sexuale complete” sau de alți furnizori de servicii de educație sexuală și de sănătate.
Statele membre ale Națiunilor Unite nu sunt obligate să accepte sau să legitimeze „educația sexuală cuprinzătoare” în rezoluțiile și programele ONU; și nici nu sunt obligate să pună în aplicare programele de „educație sexuală cuprinzătoare” la nivel național.[7] De fapt, pe baza dovezilor de mai jos, ar trebui să fie respinși atât termenii, cât și ideologia din spatele „educației sexuale cuprinzătoare” pentru a proteja interesul superior al copilului.[8]
- „Educația sexuală globală” nu este neutră din punct de vedere politic.
Adunarea Generală a ONU vorbește despre educația sexuală de mai bine de 40 de ani. În cadrul Conferinței internaționale privind Populația și Dezvoltarea, s-a pus problema „educației sexuale adecvate vârstei”, cu „îndrumarea și dirijarea corespunzătoare din partea părinților și tutorilor legali”.[9]
Nu există nici o modalitate de a limita sfera de aplicare a termenului „educație sexuală cuprinzătoare”, uneori însoțit de expresia „bazată pe dovezi”. Precauțiile și calificativele de vârstă și responsabilitatea parentală sunt insuficiente, deoarece tipul de educație pe care o presupune „educația sexuală cuprinzătoare” este inerent problematic atât în ceea ce privește perspectivele, cât și conținutul specific.
Studiile privind implementarea „educației sexuale complete” la nivel local arată că susținătorii săi nu lasă suficient loc guvernelor pentru a se asigura că „educația sexuală cuprinzătoare” este sensibilă din punct de vedere cultural și necorespunzătoare din punct de vedere al vârstei.[10] Adoptarea acestei terminologii și a altora în legătură cu ea se transformă într-o autoritate fără limite pentru țările donatoare și agențiile lor de asistență, încercând să promoveze schimbările normative și sociale.[11]
- „Cuprinzătoare” înseamnă că totul este la vedere.
În 2010, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a publicat recomandări privind „educația sexuală cuprinzătoare” în Europa, care include învățarea copiilor între 0 și 4 ani despre „masturbarea copilului de timpuriu”, cum să „își exprime nevoile, dorințele și limitele, de exemplu, în contextul jocului de-a doctorul”, și informarea lor că își pot alege o identitate de gen diferită de sexul lor determinat biologic.[14]
Aceste linii directoare sunt invocate de Federația Internațională Planned Parenthood (IPPF).[16] În mod specific, IPPF îi învață pe copiii mai mici de zece ani că, „Unii copii nu se simt confortabil că sunt identificați ca băieți sau fete, în funcție de organele lor sexuale” și că, „Băieților, fetelor sau copiilor intersex le-ar putea plăcea să facă la fel”. „Sexualitatea include dorințe sau practici ce implică altcineva de celălalt sex, un altcineva de același sex sau ambele.”[17]
Ghidul The International Guidance on Sexuality Education, publicat de UNESCO, în 2009, împreună cu UNAIDS, UNFPA, UNICEF și OMS, menționează următoarele obiective de învățare în sfera „educației sexuale cuprinzătoare”:
– Învățarea copiilor cu vârste cuprinse între 5-8 ani despre conceptul de familie, cu exemple de diferite tipuri de structuri familiale, inclusiv cele netradiționale;
– Învățarea copiilor cu vârste între 9-12 ani că „Masturbarea nu produce vătămări fizice sau emoționale, ci trebuie făcută în privat”;
– Învățarea copiilor mai mari de 12 ani că „comportamentele sexuale non-penetrabile nu prezintă riscul unei sarcini neintenționate și oferă un risc redus de boli cu transmitere sexuală, inclusiv HIV”.[18]
Raportul „Heritage” subliniază detaliile programelor: discuții despre „relații sexuale anale, descrieri sexuale grafice, jocuri de rol homosexuale, discuții despre latex protector dentar (folosit în cunnilingus și anilingus), încurajarea masturbării reciproce, încurajarea adolescenților să vizioneze filme erotice, demonstrații de utilizare a prezervativului, practica adolescenților în folosirea prezervativelor și instruirea adolescenților cu privire la modul de obținere a contraceptivelor fără cunoștința sau permisiunea părinților.”[21] De asemenea, unii profesori care demonstrează folosirea prezervativului, solicită elevilor să învețe cum să folosească prezervativul, exersând pe „degete, banane sau penisuri artificiale”[22].
La începutul anului 2018, UNESCO a publicat o actualizare la ghidul său tehnic cu privire la „educația sexuală cuprinzătoare”,[23] în ciuda obiecțiilor mai multor state membre ONU.[24] O schimbare importantă față de versiunea din 2009 a ghidului este afirmația că „educația sexuală cuprinzătoare” ar trebui să fie obligatorie în școli.
UNESCO își laudă abordarea ca fiind „plină de dovezi”, spunând că „programele de educație sexuală ca parte a programei școlare contribuie la debut sexual întârziat, fidelitate și utilizarea sporită a prezervativelor și contracepției”. Dar propriii comentatori ai UNESCO au constatat că mai puțin de 50% din programele examinate au avut acest rezultat. Ghidul chiar admite că nu există nici o singură dovadă că educația sexuală ca parte a programei școlare protejează copiii de bolile cu transmitere sexuală.
Ghidul mai sus menționat, actualizat, a fost salutat de grupurile LGBT ca fiind mai „progresiv” și „incluziv” decât predecesorul său.[25] De la vârsta de cinci ani, ghidul propune învățarea copiilor că genul este un construct social și că ei trebuie să „aprecieze propria identitate de gen și să demonstreze respect pentru identitatea de gen a celorlalți ” de la vârsta de 9 ani. În obiective sunt incluse învățarea copiilor despre diverse tipuri de „familii netradiționale” și un accent puternic pe drepturile LGBTI.
În mod similar, organizația de promovare a avortului (advocacy) IPAS a salutat ghidul actualizat, deoarece „extinde [conținutul] cu privire avortul”. Un purtător de cuvânt al IPAS a salutat îndrumările, afirmând că „susține angajamentul nostru de a… pleda pentru includerea informațiilor corecte și nepărtinitoare despre avort, în programele de educație sexuală cuprinzătoare” și „indică noi dovezi conform cărora avortul trebuie inclus în curriculum pentru o eficiență maximă”.[26]
În concluzie, chiar dacă susținătorii „educației sexuale cuprinzătoare” bat alarma cu privire la o reacție din ce în ce mai mare împotriva agendei lor, agențiile ONU își depășesc mandatele pentru a promova un set controversat de standarde care contravin valorilor – și legilor – multor state membre ale ONU și oamenilor care trăiesc în interiorul acestor state.
- „Sexualitate” înseamnă mult mai mult decât simple fapte și informații despre sex, relevante pentru sănătate.
Conform definiției de lucru a OMS, sexualitatea cuprinde „sexul, identitățile și rolurile de gen de gen, orientarea sexuală, erotismul, plăcerea, intimitatea și reproducerea. Sexualitatea este experimentată și exprimată în gânduri, fantezii, dorințe, credințe, atitudini, valori, comportamente, practici, roluri și relații. În timp ce sexualitatea poate include toate aceste dimensiuni, nu toate sunt întotdeauna experimentate sau exprimate. Sexualitatea este influențată de interacțiunea factorilor biologici, psihologici, sociali, economici, politici, culturali, legali, istorici, religioși și spirituali.”[27] În Ghidul numit Operational Guidance for Comprehensive Sexuality Education, UNFPA relatează că „Sexualitatea este o construcție socială care definește înțelegerea și experiența noastră despre sex, gen și orientare sexuală. Este esențial să abordăm comunicarea, emoțiile, reproducerea și plăcerea din perspective individuale, familiale și sociale.”[28]
Potrivit Institutului Guttmacher, unul dintre elementele cheie ale programei „educației sexuale cuprinzătoare” este „Drepturile sexuale și cetățenia sexuală”.[29] Acestea sunt definite drept „Cunoașterea drepturilor internaționale ale omului și a politicilor naționale, a legilor și structurilor care se referă la sexualitatea oamenilor; abordarea bazată pe drepturi asupra sănătății sexuale și reproductive; barierele sociale, culturale și etice în exercitarea drepturilor legate de sănătatea sexuală și reproductivă; înțelegerea faptului că sexualitatea și cultura sunt diverse și dinamice; serviciile și resursele disponibile și modalitatea de acces la ele; participarea; practicile și normele; diversitatea identităților sexuale; advocacy; alegere; protecţie; abilități de negociere; consimțământul și dreptul de a face sex numai atunci când ești gata; dreptul de a exprima și explora în mod liber sexualitatea unuia în mod sigur, sănătos și plăcut.”[30]
În cele din urmă, încadrarea „educației sexuale cuprinzătoare” plasează sexualitatea în centru și încearcă să încorporeze subiecte precum relațiile interpersonale, sănătatea, relațiile familiale, drepturile omului și responsabilitatea civică printr-o lentilă orientată spre sexualitate, cu sexualitatea definită conform agențiilor ONU. Prin urmare, în loc să abordeze subiectul sexului și sexualității din cadrul moral și cultural existent al cuiva, aceste cadre trebuie acum învățate „în mod cuprinzător” în conformitate cu o filozofie specifică și controversată despre sexualitate. În loc să transmită norme sociale acceptate despre sexualitate, „educația sexuală cuprinzătoare” încearcă să le submineze pe acestea și să le înlocuiască cu noțiuni extreme de autonomie sexuală.
- Afirmații discutabile „bazate pe dovezi” sunt utilizate în detrimentul informațiilor despre abstinență, considerate ineficiente.
Acesta este un aspect destul de înșelător al „educației sexuale cuprinzătoare”[31], deoarece nu ține cont de faptul că nu există informații corecte și, în special, informații neutre în ceea ce privește valoarea subiectelor sensibile legate de sexualitate. Același lucru se poate spune despre rolurile de gen.
Cuvântul „dovezi” este adesea folosit pentru a exclude abstinența ca fiind nepractică și nerealistă. Acest lucru este pur și simplu neadevărat, având în vedere numărul din ce în ce mai scăzut de adolescenți care se implică în relații sexuale.[34] Și contrazice și dorința declarată a majorității adolescenților care vor să evite sexul.[35]
Respingerea sau ridiculizarea programelor centrate pe abstinență subminează îndrumarea parentală, culturală, religioasă, morală sau de altă natură cu privire la comportamentele sexuale și poate favoriza o abordare nepăsătoare față de sex, care pune în pericol sănătatea și bunăstarea generațiilor tinere.[36]
Cercetătorii au arătat că programele de „educație sexuală cuprinzătoare” furnizează „informații prezentate în mod incorect ca fiind bazate pe dovezi (și, prin urmare, inexacte științific), cum ar fi„ prezervativele sunt singura modalitate de a evita eficient bolile cu transmitere sexuală” (în realitate, prezervativele „ reduc” doar riscurile unor boli cu transmitere sexuală, iar abstinența este cea care evită complet riscul)”.[37]
În mod similar, apelând la așa-numitele programe „bazate pe dovezi”, în 2014, UNFPA s-a plâns că multe programe de educație sexuală „conțin informații inexacte despre astfel de subiecte
ca homosexualitatea, masturbarea, avortul, rolurile și așteptările de gen, sau chiar prezervative și HIV ”.[38] Acest lucru este neplăcut deoarece UNFPA recunoaște riscurile ridicate ale activității homosexuale, chiar și cu utilizarea corectă a prezervativului. Pe de altă parte, nu spune nimic pentru descurajarea persoanelor care se angajează în acest comportament ca ele să evite riscurile și să-și schimbe comportamentul.
Valerie Huber, șef de personal al secretarului adjunct pentru Sănătate din cadrul Departamentului de Sănătate și Servicii Umane al SUA (HHS), a dezvăluit ce înseamnă noțiunea de „educație sexuală globală bazată pe dovezi”. Aceasta a fost un pretext al administrației Obama de a finanța doar grupuri care promovau astfel de moravuri sexuale avangardiste, care de fapt puteau dăuna copiilor.[39]
Huber s-a documentat despre modul în care programele pre-aprobate de HHS pentru finanțare federală, care se presupune că erau „bazate pe dovezi”, încurajau de fapt asumarea riscurilor sexuale în rândul copiilor și îi expuneau infecțiilor cu boli cu transmitere sexuală, precum și altor probleme de sănătate psihică și emoțională.[40]
- O mare parte dintre „dovezile” utilizate pentru promovarea „educației sexuale complete” se bazează pe comparații nevalabile.
În raportul Fundației „Heritage” din 2004, menționat mai sus, „Abstinența-plus” este egalat cu „cuprinzător”, în contrast cu programul destinat „doar abstinenței”. Cu toate acestea, termenii au evoluat semnificativ de atunci, iar noi distincții importante între categorii trebuie observate în studiile care compară rezultatele. Astăzi, promotorii „educației sexuale complete” numesc programe de „educație sexuală cuprinzătoare” doar pe acelea care împing granițele normelor sexuale. Programele care încurajează abstinența și fidelitatea nu se pot califica niciodată pentru acest statut.
Un exemplu în acest sens este abordarea „ABC” (Abține-te, Fii fidel, Folosește prezervativul) care a fost implementată cu succes în Uganda, ca răspuns la epidemia de HIV/SIDA. Această strategie, care astăzi ar fi etichetată „abstinență-plus”, păstrează în continuare un accent puternic pe beneficiile și fezabilitatea abținerii, încorporând, de asemenea, unele informații despre prezervative și contraceptive ca măsură de siguranță. Astfel de programe nu ar fi niciodată acceptate drept „cuprinzătoare” de către susținătorii „educației sexuale cuprinzătoare” de astăzi. Acum, abordarea ABC ar fi etichetată „abstinență-plus”[41] doar dacă ar încorpora elemente mai controversate, cum ar fi orientarea sexuală și identitatea de gen.
Cu toate acestea, când vine vorba de evaluarea rezultatelor diferitelor programe de educare sexuală, susținătorii „educației sexuale cuprinzătoare” aplică etichete în mod diferit. Multe studii ce compară rezultatele diferitor abordări educaționale, în special în Statele Unite, pun în contrast, în mod simplist, un program de abstinență exclusiv cu un program „abstinență-plus”, și înregistrează în mod fals succesele programelor „abstinență-plus” ca succese ale programului de „educație sexuală cuprinzătoare”.
De exemplu, un ghid operațional privind „educația sexuală cuprinzătoare”, lansat de UNFPA pentru a ajuta la compararea eficacității diferitor programe de educație sexuală a inclus următoarea definiție: „Pentru studierea eficacității, orice programe care învață copiii despre contracepție și prezervative sunt considerate «educație sexuală cuprinzătoare».”[42] Potrivit acestui standard, rezultatele reușite din programul „Abstinență-plus” precum ABC ar fi creditate drept „educație sexuală cuprinzătoare” și folosite pentru a argumenta limbajul „educației sexuale cuprinzătoare” în acordurile internaționale și politicile naționale. Dacă vor avea succes, campionii „educației sexuale cuprinzătoare” vor anula aceleași programe de „abstinență-plus” și le vor înlocui cu ceva mult mai „cuprinzător”, care nu a făcut niciodată parte din comparația inițială.
- Educația sexuală cuprinzătoare nu reduce riscul de infecții cu transmitere sexuală.
Din 2009, Departamentul de Sănătate și Servicii Umane al SUA s-a asigurat că finanțarea a fost alocată aproape exclusiv pentru programele „educației sexuale cuprinzătoare”, spre deosebire de alte programe de educație sexuală.[43] Rezultatele sunt departe de a fi satisfăcătoare.
Conform Centrelor pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) din SUA, există aproximativ 110 milioane de persoane care trăiesc în Statele Unite, infectate cu o boală cu transmitere sexuală, în orice moment. Aceasta înseamnă că una din fiecare trei persoane, care trăiește în Statele Unite, este infectată cu o boală cu transmitere sexuală.
În fiecare an apar noi tulpini de boli care sunt rezistente la medicamente și antibiotice. Acest lucru se întâmplă în ciuda faptului că „educația sexuală cuprinzătoare” este predată din ce în ce mai mult copiilor din SUA, datorită finanțării neîntrerupte pentru programele „bazate pe dovezi” în mai puțin de 8 ani ai administrației președintelui Barak Obama.
Datele de la CDC arată că mesajul „educației sexuale cuprinzătoare” de evitare a riscurilor prin contracepție a fost primit de populația adolescentă. Dintre studenții de liceu activi sexual (34% din toți adolescenții din SUA), aproape 85% dintre cei activi sexual, bărbați și femei, se relatează că folosesc contracepția prima dată când au relații sexuale și aproape 90%, au folosit contracepția ultima dată când au avut relații sexuale.[46]
În comparație cu abstinența de la relațiile sexuale, acest mesaj a dus la un anumit succes în scăderea sarcinii la adolescente, dar, spre deosebire de abstinență, nu s-a redus transmiterea bolilor cu transmitere sexuală.
Aceste eșecuri se datorează în parte deciziei administrației Trump din 2017 de a reduce fondurile pentru programul de prevenire a sarcinii la adolescente (TPPP), aprobat de președintele Obama.[47]
- „Educația sexuală cuprinzătoare” promovează un comportament sexual riscant, care poate avea efecte dăunătoare imediate și de lungă durată asupra copiilor.
Costul global al comportamentului sexual riscant în rândul adolescenților este enorm. La comanda recentă a revistei The Lancet a fost publicat un studiu cu privire la morbiditate în rândul tinerilor la nivel internațional, care a constatat că „sexul nesigur” este factorul de risc ce crește cel mai rapid în rândul copiilor cu vârste între 15 și 24 de ani.[48]
Deși niciun factor nu este în măsură să explice toată această povară, dovezile sugerează că impresia că contracepția face sexul mai sigur duce la creșterea comportamentului de asumare a riscurilor sexuale în rândul adolescenților.[49] Acest fenomen comportamental este numit „compensare a riscului”.[50] Într-adevăr, chiar și atunci când programele „educației sexuale complete” de învățare nu încurajează în mod deschis adolescenții să se implice în activitate sexuală, ele nici nu-i descurajează. Programele bazate pe modelul „educației sexuale cuprinzătoare” nu îi învață pe copii să evite sexul în sine, ci doar să folosească contracepția și nu cumva să o evite. Sexul în sine este prezentat ca o activitate recreativă, altfel comună și sănătoasă, și nimic mai mult.[51]
Adolescenții relatează că acest tip de educație „îi face să se simtă mai presați să se angajeze în relații sexuale în comparație cu presiunea pe care o simt din partea partenerilor lor romantici. Aproape 1 din 4 adolescenți spun că aceste ore de educație sexuală îi fac să se simtă că sexul în perioada adolescențe este de așteptat de la ei.[52]
Potrivit Colegiului American al Pediatrilor (ACP), „La toți parametrii, activitatea sexuală a adolescenților este în detrimentul bunăstării tuturor celor implicați, în special a tinerelor, și a societății în general. Copiii și adolescenții între 10 și 19 ani au un risc mai mare de a contracta o infecție cu transmitere sexuală (ITS) decât adulții. Acest lucru se datorează practicii generale de a avea parteneri sexuali cu riscuri multiple și mai mari, precum și imaturității țesutului cervical al fetelor și femeilor tinere”.[55] ACP remarcă, de asemenea, că „numai activitatea sexuală a adolescenților, în afară de multe altele, a fost recunoscută ca un factor de risc independent pentru dezvoltarea de stimă de sine scăzută, depresie majoră și tentativă de sinucidere”.[56]
Cercetările arată de asemenea că atunci când adolescenții au relații sexuale, sunt mai susceptibili de a manifesta următoarele rezultate negative în timpul vieții, care adesea persistă la vârsta adultă:[57]
– Este mai probabil să trăiască în sărăcie și cu resurse restrânse;
– Realizări educaționale mai mici (nu neapărat din cauza sarcinii);
– Mai puțin probabil să folosească contraceptive;
– Mai probabil să contacteze o infecție cu transmitere sexuală;
– Mai probabil să aibă o sarcină în adolescență;
– Abuz sexual crescut și victimizare;
– Mai mulți parteneri pe parcursul vieții;
– Implicarea mai frecventă în alte comportamente de risc, cum ar fi fumat, alcool și droguri;
– Este mai probabil să manifeste un comportament antisocial sau delincvent;
– Stare generală de sănătate fizică și psihică scăzută, inclusiv depresie;
– Scăderea calității relației, a stabilității și mai multe șanse de divorț;
– Mai puțin atașament față de părinți, școală și credință;
– Mai puțin probabil să manifeste propria eficiență și autoreglarea situației.
- Adolescenții trebuie să înțeleagă că au capacitatea de a evita riscurile în totalitate, și nu doar să-și reducă daunele asociate unui comportament sexual inerent riscant.
O abordare de evitare a riscurilor în cazul educației sexuale accentuează abstinența și fidelitatea față de un partener, care sunt asociate cu cele mai bune rezultate fizice, psihologice și socio-economice.[58] Educația sexuală cuprinzătoare, pe de altă parte, utilizează o abordare de reducere a riscurilor/daunelor.[59]
Așa cum s-a remarcat în publicațiile de educație sexuală, „Educația sexuală cuprinzătoare” (ESC) este aproape în întregime axată pe abilitățile de a ajuta adolescenții să reducă consecințele fizice ale sexului prin utilizarea de contracepție. Prin urmare, este cunoscută mai exact ca o abordare de reducere a riscului sexual (RRS), concepută pentru a reduce riscul comportamentului sexual al adolescenților, în loc să elimine total riscul”.[60]
Cei care promovează educația sexuală cuprinzătoare discreditează programele centrate pe abstinență, ce nu sunt „bazate pe dovezi”, după opinia lor, cu toate că studiile experimentale au arătat că o abordare centrată pe abstinență este eficientă și protejează, de asemenea, împotriva compensării riscurilor.[61] Cercetătorii au ajuns la concluzia că „Singurele programe de educație sexuală, care au confirmat de facto reducerea sarcinii la adolescente au fost programele bazate pe abstinență.”[62]
Potrivit Colegiului American al Pediatrilor, mesajul-cheie pentru adolescenți este că abstinența nu este numai benefică, ci și un obiectiv realizabil. Educația sexuală cuprinzătoare evită în mod deliberat să le spună acest lucru. Consecințele asupra adolescenților activi sexual pot fi grave: „infecțiile cu transmitere sexuală (ITS) sunt în creștere, la fel ca depresia adolescentului, uneori denumită ITS emoțională”.[63]
După cum subliniază în continuare un studiu recent, „Modelul reducerii riscului sexual [RRS] este, totuși, considerabil diferit de alte abordări de reducere a riscurilor, în mod important.
Modelul ESC/RRS vizează populația generală a adolescenților, mai degrabă decât concentrarea pe intervenție individuală pentru cei care sunt efectiv implicați în comportamente de risc. Acest lucru transmite falsa impresie că „toată lumea face asta”, ceea ce are efectul negativ al normalizării relațiilor sexuale la adolescenți ca un comportament așteptat. Demonstrațiile și temele explicite stabilesc apoi standarde de comportament care pot provoca cu ușurință adolescenții neexperimentați la trecerea la activitatea sexuală.
Modelul educației sexuale cuprinzătoare/reducerea riscurilor nu urmărește, de asemenea, readucerea tinerilor care sunt angajați în activitate sexuală la o situație sexuală fără riscuri, o îndepărtare semnificativă de la modelul tipic de reducere a riscului pentru sănătatea publică. Mesajul implicit al abordării educației sexuale complete/reducerea riscurilor este că, odată ce adolescenții devin activi sexual, nu este posibil pentru ei să întrerupă activitatea sexuală și să elimine toate riscurile sexuale. De fapt, modelul educației sexuale cuprinzătoare/reducerea riscurilor revendică „succes” chiar și atunci când adolescenții participă în continuare la comportamente care le pun sănătatea într-un mare pericol”.[64]
Abordând doar unele dintre riscurile asociate cu sexul prematur și promiscuu, educația sexuală cuprinzătoare subliniază în schimb importanța unui acces sporit la contracepție – și avort atunci când contracepția nu reușește – pe premisa că abstinența și fidelitatea nu sunt practice.[65] Această concluzie nu este bazată pe dovezi și este excesiv de pesimistă. De fapt, datele epidemiologice globale arată că marea majoritate a tinerilor sub 18 ani nu sunt activi sexual și, prin urmare, schimbarea comportamentului în această problemă nu este imposibilă.[66]
Întrebarea este dacă educatorii cred sau nu în capacitatea adolescenților de a alege abstinența și în propria lor capacitate de a o învăța. Educația sexuală cuprinzătoare promovează o abordare fatalistă care tratează activitățile sexuale ale adolescenților ca fiind inevitabile. Însă lipsa ambiției în ceea ce privește prevenirea activității sexuale a adolescenților nu este o necesitate, ci o alegere politică și ideologică.
Un sondaj din 2006, efectuat de profesori finlandezi, a constatat că dintr-o listă de paisprezece scopuri ale educației sexuale, educația privind abstinența se afla pe ultimul loc printre prioritățile lor.[67]
Cu toate acestea, fatalismul este clar selectiv: Finlanda și-a anunțat obiectivul de eradicare a fumatului – o altă activitate cu costuri mari și fără beneficii pentru adolescenți – până în 2030.
În plus, spre deosebire de vecinii săi europeni, Suedia și Regatul Unit, Finlanda alege să elimine complet produsele de tutun în loc să adopte o abordare de reducere a nocivității.[68] O componentă centrală a planului implică prevenirea tinerilor de a mai considera fumatul pe primul loc și ajutarea fumătorilor actuali să renunțe. Doar atunci când vine vorba de activitate sexuală, schimbarea comportamentului nu este preferată sau e considerată imposibilă.
- Activiștii folosesc ESC ca instrument de inginerie socială pentru a exporta noțiuni extreme de autonomie sexuală.
Educația sexuală cuprinzătoare se bazează pe ideea că normele sociale trebuie schimbate.[69] Potrivit susținătorilor săi, nu există decât o singură modalitate corectă de abordare a sexualității. Acesta este motivul pentru care ESC invită profesorii să pledeze pentru norme sociale „noi”. Un ghid al organizației Population Council sugerează: „Încercați să evitați cuvinte precum „natural” sau „normal”pentru a descrie aspecte ale sexualității care, în realitate, nu sunt decât convenții sau norme culturale pe care le-am adoptat.”[70]
Programa ESC îi învață pe copii că există o egalitate morală a oricărui tip de activitate sexuală între indivizii (adolescenți sau adulți) care consimt la aceasta. Ea promovează nevoia de a se adresa „copiilor LGBT”[71] și de a-i ajuta să se bucure de sexualitatea lor diversă.[72]
Programa ESC asociază deseori alegerea de a educa copiii despre abstinență și fidelitate cu o percepție negativă despre sexualitate care trebuie stigmatizată sau eradicată. De fapt, orice fel de limite și direcții care vizează caracterizarea impulsurilor sexuale ca ceva de la care ar trebui să te abții sau să le controlezi în afara limitelor căsătoriei sunt etichetate drept „bariere culturale”, „prejudecăți” și „prejudecăți morale”.
Federația internațională a Planificării Familiale (IPPF) spune că lumea educației sexuale și a serviciilor de sănătate „se bazează adesea pe limbaj negativ și care condamnă” și că „este necesar să se recupereze o parte din limbajul folosit în industria sexului comercial pentru a se prezenta [copiilor] sexul sigur, ca distracție și plăcere.”[73] În consecință, ghidurile ESC conțin materiale explicite și destul de jignitoare care „educă”copiii să se implice activ în sexualitate.
Ghidul de educație sexuală comprehensivă Be Proud! Be Responsible! (Fii mândru! Fii responsabil!) le recomandă cadrelor didactice să: „Invite [elevii] să creeze moduri de brainstorming pentru a crește spontaneitatea și probabilitatea de a folosi prezervativele”. [74]
Exemplele includ:
– Fă-ți o rezervă de prezervative sub saltea;
– Poartă discuții erotice despre folosirea prezervativului cu partenerul;
– Utilizează prezervativele ca metodă predilectă;
– Concepeți împreună o fantezie sexuală folosind prezervative;
– Acționați sexy/senzual atunci când vă puneți prezervativul;
– Ascundeți prezervativele la voi și rugați-l pe partenerul vostru să îl găsească;
– Împachetați-le ca pe cadou și oferiți-le partenerului înainte de o cină romantică;
– Pipăiți-vă reciproc în timp ce vă puneți prezervativul.
„În mod similar, Focus on Kids îi invită pe profesori să: „Precizeze că există alte modalități de a fi aproape de o persoană, fără a avea relații sexuale. Cereți-le tinerilor să facă un brainstorming pentru a găsi modalități de apropiere. Lista poate include … masaj corporal, baie împreună, masturbare, mâncare senzuală, fantezie, vizionare de filme erotice, citire de cărți și reviste erotice …”.[75]
În pofida caracterului controversat al acestor subiecte, problema adoptării unei educații sexuale „care să includă LGBT” este una dintre principalele preocupări ale susținătorilor ESC. Agenții importante ale Organizației Națiunilor Unite, precum UNICEF, Organizația Mondială a Sănătății, și UNESCO, recomandă abordări LGBT, inclusiv pentru educație.[76] Cândva organizații non-guvernamentale (ONG-uri) tradiționale, cum ar fi Human Rights Watch, astăzi sunt preocupate de acest tip de advocacy.[77]
6. Educația sexuală cuprinzătoare subminează drepturile părinților și integritatea instituțională a Națiunilor Unite.
Programele de educație sexuală cuprinzătoare desconsideră aproape complet faptul că părinții au dreptul și datoria prioritară de a-și educa copiii, așa cum este recunoscut în Declarația Universală a drepturilor omului și dreptul internațional obligatoriu.[78] Părinții sunt persoanele responsabile în primul rând pentru educația și bunăstarea copiilor.
Susținătorii ESC consideră că nu numai guvernele și comunitățile, ci și părinții și profesorii ar trebui să-și alinieze părerile cu cele prescrise în programele ESC și anume: eliminarea stereotipurilor de gen, a prejudecăților și percepției negative a sexualității, inclusiv sexualitatea copiilor. În țările din toată Europa, familiile sunt amendate, iar copiii sunt îndepărtați de părinți, atunci când părinții încearcă să-i țină pe copii în afara claselor de ESC.[79]
Având în vedere conținutul extrem de neadecvat al multor programe ESC, este inevitabil ca Națiunile Unite să fie afectate de promovarea acestui tip de educație, iar organizația să fie subminată. Părinții, profesorii și politicienii din întreaga lume vor avea motive să creadă că Națiunile Unite se amestecă în mod necorespunzător în cultura, religia și alte lucruri care se află în afara sferei sale de acțiune legitimă. În unele zone, părinții încep deja să protesteze public.[80]
Nici o politică a ONU nu ar trebui să se bazeze pe ingineria de „modificare” a societăților și culturilor. Acest lucru sună hegemonic și, în cele din urmă, subminează activitatea bună a Națiunilor Unite. De asemenea, nu ține cont de numeroasele elemente pozitive din toate culturile și societățile care au contribuit în final la formarea Națiunilor Unite și au legitimat și susținut activitatea actuală.
ONU ar trebui să se concentreze pe politici de informare de bază pentru siguranța copiilor. Țările ar trebui să aibă libertatea de a oferi contextul social, cultural, religios și moral adecvat. Nu există un mandat internațional care să pledeze pentru „celebrarea diferențelor sexuale” (a se vedea figura de mai jos).
- Adoptarea ESC la Adunarea Generală a ONU ar face din acest tip de educație modelul preferat de educație sexuală pentru programele ONU și de ajutor internațional.
În timp ce unele țări se străduiesc foarte mult ca educația sexuală cuprinzătoare să fie adoptată la nivelul ONU și să fie inclusă în rezoluțiile și programele ONU, statele membre ale ONU ar trebui să respingă astfel de încercări. A include educația sexuală cuprinzătoare în rezoluțiile și programele ONU înseamnă a legitima ingineria socială.
Dacă educația sexuală cuprinzătoare devine stilul preferat de educație sexuală al ONU, prin adoptarea acestui termen în programele ONU și în grupurile de rezoluții ONU, abordările mai conservatoare ale educației sexuale din punct de vedere social nu ar fi eligibile de agențiile ONU, inclusiv cele care se concentrează pe schimbarea comportamentală și pledează pentru un program centrat pe abstinență.
Acest tip de educație va pune în pericol sănătatea fizică și mentală a copiilor, așa cum este argumentat cu mai sus, și va duce la o creștere a finanțării pentru grupurile și promotorii „drepturilor sexuale”. Aceasta la rândul său va pune presiune pe statele membre ale ONU pentru a-și schimba legile și va duce în timp la eroziunea normelor și valorilor culturale, tradiționale și religioase.
Susținătorii educației sexuale cuprinzătoare sunt destul de deschiși cu privire la intenția lor de a schimba societățile și de a promova o viață sexuală liberă, autonomă și de plăcere la toate vârstele.
Experții educației sexuale cuprinzătoare, de exemplu, vorbesc despre necesitatea educării profesorilor și părinților care pun accentul pe abstinență sau cred că copiii lor nu ar trebui învățați despre orientări sexuale, erotism și plăcere sexuală în școli.[82]
Concluzii și recomandări
Educația sexuală cuprinzătoare se bazează pe presupuneri despre activitatea sexuală care se confruntă cu moravurile tradiționale și autoritatea părintească și nu ține cont de problemele de sănătate legate de activitatea sexuală timpurie. Pentru a respecta drepturile părinților și, mai presus de toate, pentru a proteja pe deplin drepturile și bunăstarea fizică, emoțională și spirituală a copiilor, programele de educație sexuală cuprinzătoare ar trebui respinse, trebuie oprită punerea lor în aplicare, iar conținutul lor trebuie revizuit în detaliu.
Recomandări
– Statele ar trebui să evite utilizarea termenului de „educație sexuală cuprinzătoare” în documentele, rezoluțiile și programele ONU. Acest lucru va ajuta la prevenirea promovării moravurilor sexuale controversate și va proteja mai bine sănătatea și bunăstarea copiilor și a societăților în ansamblu.
– Organismele internaționale și agențiile ONU ar trebui să se refere exclusiv la educația sexuală, cu rezerve, asigurându-se că este„ adecvată vârstei”și să ofere „îndrumări adecvate părinților și tutorilor legali”, astfel cum este prevăzut în documentele Conferinței internaționale privind populația și dezvoltarea.[83]
– Orice mențiuni despre educația sexuală în documentele negociate sau de politici ar trebui să includă următoarele rezerve:
– Recunoașterea explicită a „prerogativei suverane a statelor de a implementa programe de educație sexuală în concordanță cu legile naționale și prioritățile de dezvoltare, cu respectarea deplină a diverselor valori religioase și etice și a contextului cultural al oamenilor și în conformitate cu drepturile internaționale universal recunoscute ale omului.”[84]
– Recunoașterea explicită a „dreptului prioritar al părinților” de a alege dacă, la ce vârstă și în ce mod copiii lor ar trebui să învețe despre sex și sexualitatea umană, inclusiv prin a permite părinților să își retragă copiii de la orele de educație sexuală.
– Recunoașterea explicită a faptului că părinții au dreptul la informații depline și complete despre programele de educație sexuală cu care copiii lor vin în contact și că ei ar trebui să fie implicați în conturarea și încadrarea mesajului despre sex pe care îl primesc copiii lor.
– O abordare a sănătății publice față de activitatea sexuală, inclusiv la tineri, ar trebui să pună accentul pe „întârzierea debutului sexual, pe abstinență și pe fidelitate.” În special, evitarea partenerilor sexuali multipli ar trebui descurajată în favoarea fidelității, ca modalitate de prevenire și transmitere laterală rapidă a infecțiilor cu transmitere sexuală.
Note bibliografice
[1] „…trebuie să fim atenți la calitatea actelor pe care le îndeplinim, căci după diferențele dintre ele se modelează diferit și deprinderile. Și nu e de mică importanță felul în care ne obișnuim din fragedă copilărie, ci de una foarte mare, ba chiar totală”, Aristotel, Etica nicomahică, Cartea a 2-a, partea I (Versiunea în l. romană de Stella Petecel, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1988, p. 33).
[2] Vezi De Irala, J., Osorio, A., Beltramo, C., Carlos, S., Lopez del Burgo, C., The politics of Comprehensive Sexuality Education, p. 16. Vezi și „Sexual Risk Avoidance Works. Sexual Risk Avoidance (SRA) Education Demonstrates Improved Outcomes for Youth, Publicație de „Ascend”, 2016, disponibilă la: https://weascend.org/wp-content/uploads/2016/08/SRA-Works-web.pdf ; Oas, R., Abstinence Education Works, Condoms Don’t: New Teen Sgnancy Data, 30 iulie 2017, Friday Fax (C-Fam), disponibil la: https://c-fam.org/friday_fax/abstinence-education-works-condoms-dont-new-teen-pregnancy-data/
[3] Deși acesta este acum cel mai frecvent termen adoptat la nivelul ONU și la nivel internațional, aceleași tipuri de programe sunt uneori cunoscute sub diferite denumiri, precum „Abstinence plus”. Vezi Martin, S., Rector, R., Pardue, M.G., Comprehensive Sex Education vs. Authentic Abstinence, a study of competing curricula, The Heritage Foundation, 2004, p. x și 35-44, disponibil la: https://www.heritage.org/education/report/comprehensive-sex-education-vs-authentic-abstinence-study-competing-curricula
[4] Un studiu din 2004 realizat de Heritage Foundation relatează că, pe baza unui sondaj Zogby din 2003, 90% dintre adulții americani cred că adolescenților ar trebui să li se dea un mesaj puternic de abstinență, ceea ce nu transmite educația sexuală cuprinzătoare. Sondajul a examinat un eșantion reprezentativ la nivel național de 1.245 de părinți ai copiilor de vârstă școlară. Studiul Heritage adaugă: „Peste 90% dintre părinți își doresc programe de educare sexuală pentru a învăța adolescenții să se abțină, cel puțin până când au terminat liceul. Programele cuprinzătoare de educație sexuală nu conțin acest mesaj și o mare parte din materialul acestor programe chiar subminează implicit ceea ce doresc părinții pentru copiii lor”. Ibidem, pp. xi, 45. Un sondaj național mai recent arată că „Aproximativ 70 % dintre părinții chestionați se opun sexului premarital, atât în general, cât și pentru propriii adolescenți. „Departamentul Sănătății și Serviciilor Umane din SUA, „National Survey of Adolescents and Their Parents: Attitudes and Opinion About Sex and Abstinence. Final report”, 2009, p. ix, disponibil la: https://www.acf.hhs.gov/sites/default/files/fysb/20090226_abstinence1.pdf
[5] Vezi, American College of Pediatrician, Position Statement on Abstinence Education, octombrie 2010, disponibil la: https://www.acpeds.org/the-col– lege-speaks/position-statements/sexuality-issues/abstinence-education Vezi, de asemenea, “Sexual Risk Avoidance Works,” Ascend, 2016, ibid., nota 2, de mai sus, p.10-14. Despre problemele emoționale, legate de educația sexuală, trecute cu vederea în programele „educației sexuale complete”, vezi, Johnson, K., Noyes, L., Rector, R, Sexually Active Teenagers Are More Likely to Be Depressed and to Attempt Suicide, Heritage Report, iunie 2003.
[6] O echipă de profesori de la Universitatea din Navarra numește redactorii și susținătorii internaționali „educației sexuale complete” drept „establishment-ul educației sexuale”: „Descriem caracteristicile „establishemnt-ului educației sexuale”: „o serie de organizații internaționale influente, autorități globale precum UNICEF, Fondul ONU pentru Populație (UNFPA), Organizația Mondială a Sănătății (OMS), precum și asociații și/sau agenții donatoare puternice și difuze, cum ar fi International Planned Parenthood Federation (IPPF), Agenția SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID), CARE, Consiliul pentru Populație etc.” De Irala, The Politics of Comprehensive Sexuality Education, p. 1, nota 2 de mai sus.
[7] În documentul de consens la care s-a ajuns, la Conferința Internațională privind Populația și Dezvoltarea (ICPD), în 1994, se vorbea despre „educația sexuală adecvată vârstei” cu „îndrumarea și dirijarea corespunzătoare din partea părinților și tutorilor legali”, documentul ONU nr. A/CONF.171/13, alin. 6.15, 7.45, 8.31, 11.24.
[8] Avem de a face cu o ideologie, care este cel mai potrivit termen pentru a defini „educația sexuală cuprinzătoare, văzută ca un corp sistematic de concepte despre viața sau cultura umană, în special”. A se vedea cuvântul „ideologie”, în Dicționarul Merriam-Webster, litera A. După cum subliniază acest studiu, „educația sexuală cuprinzătoare” reprezintă un set de idei foarte specifice despre sexualitatea umană, sănătatea și necesitatea schimbării culturilor, normelor sociale și valorilor.
[9] Programme of Action of the International Conference on Population and Development, UN Document No. A/CONF.171/13, paras. 6.15, 7.45, 8.31, 11.24.
[10] Vezi, Vanwesenbeeck, I., Westeneng, J., de Boer, T., Reinders, J., van Zorge, R., Lessons learned from a decade implementing Comprehensive Sexuality Education in resource poor settings: The World Starts With Me, Sex Education, vol. 16 , nr. 5, 2016, în special, p. 478-482, disponibil la: http://www.tandfonline.com/doi/full/10.1080/14681811.2015.1111203. Vezi, de asemenea, rapoartele Institutului Guttmacher: De la Normativa a la Práctica: la Política de Educación Sexual y su Implementación en el Perú, mai 2017, disponibil la: https://www.guttmacher.org/es/report/politica-de-educacion-sexual-peru; De la Normativa a la Práctica: la Política y el Currículo de Educación en Sexualidad y su Implementación en Guatemala, iunie 2017, disponibil la: https://www.guttmacher.org/es/report/politica-de-educacion-sexual-guatemala.
[11] La nivel local, programele de educație sexuală ce sunt în mod similar concentrate pe „sex mai sigur” se numesc diferit, cel mai cunoscut se numește „Abstinence-plus”. „Educația sexuală cuprinzătoare” este cel mai întâlnit termen la nivelul ONU.
[12] Convenția privind drepturile copilului, 1989, Preambul.
[13] Ibid., WHO, 2010, The Matrix, Grupa de vârstă 0-4, p. 38.
[14] WHO, BZgA, Standards for Sexuality in Europe, 2010, disponibil la: https://www.bzga-whocc.de/fileadmin/user_upload/Dokumente/BZgA_Standards_Romanian.pdf
[15] Ibid., WHO, 2010, The Matrix, Grupa de vârstă 0-4, p. 40.
[16] IPPF, DELIVER+ENABLE TOOLKIT: Scaling-up comprehensive sexuality education (ESC), 2017 p. 12. Disponibil la: https://www.ippf.org/sites/default/files/2018-03/IPPF%20Deliver%20and%20Enable%20-%20ESC%20Toolkit.pdf
[17] Ibid., p.19.
[18] UNESCO, International Technical Guidance on Sexuality Education, vol. II, Topics and Learning Objectives, 2009, p. 8,11, 26, 28, disponibil la: http://unesdoc.unesco.org/images/0018/001832/183281e.pdf.
[19] Ibid., p. 14.
[20] Martin, Comprehensive Sex Education vs. Authentic Abstinence, v. mai sus, nota 3.
[21] Ibid., p. 35.
[22] Ibid.,p. x, 37.
[23] Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO); Programul Comun al Națiunilor Unite privind HIV/SIDA; Fondul Națiunilor Unite pentru Populație; Fondul Copiilor al ONU; Femeile ONU (UN WOMEN); Organizația Mondială a Sănătății. International Technical Guidance on Sexuality Education: An Evidence-Informed Approach. Rev ed Paris: UNESCO; 2018. https://unesdoc.unesco.org/ark:/48223/pf0000260770.
[24] https://c-fam.org/friday_fax/un-agency-defies-general-assembly-promotes-comprehensive-sexuality-education-part-1/
[25] https://www.devex.com/news/un-issues-more-progressive-guidelines-on-sex-education-91893
[26] https://www.ipas.org/news/2018/January/updated-un-sexuality-education-guidance-expands-abortion-content
[27] Merită de menționat că OMS spune că aceste definiții nu reprezintă poziția oficială a OMS, ci sunt „oferite în schimb ca o contribuție la discuțiile continue despre sănătatea sexuală”. A se vedea site-ul OMS la: https://www.who.int/reproductivehealth/topics/sexual_health/sh_definitions/en/
[28] UNFPA, Operational Guidance for Comprehensive Sexuality Education, 2014, p. 47, disponibil la: https://www.unfpa.org/sites/default/files/pub-pdf/UNFPA_OperationalGuidance_WEB3.pdf
[29] A se vedea, A Definition of Comprehensive Sexuality Education, p.2, publicată ca „fluturaș informațional suplimentar” la Panchaud, C., Anderson, R., Demystifying Data: Using Evidence to Improve Young People’s Sexual Health and Rights – Workshop Toolkit, Raportul Guttmacher, 2014, disponibil la: https://www.guttmacher.org/sites/default/files/report_downloads/demystifying-data-handouts_0.pdf
[30] Ibid.
[31] De Irala, The Politics of Comprehensive Sexuality Education, p. 8-14, vezi nota 2 de mai sus.
[32] U.S. Department of Health and Human Services, National Survey of Adolescents and Their Parents, Raport final, pag. 62, mai sus, nota 2.
[33] De exemplu, propoziția „Adolescenții sunt pregătiți să aibă relații sexuale”, poate fi adevărată din punct de vedere biologic, dar nu și din punct de vedere psihologic, ibid., p. 9.
[34] Ibid, p. 15. Vezi, de asemenea, Abma, J.C., and Martinez, GM., Sexual Activity and Contraceptive Use Among Teenagers in the United States, 2011–2015, National Health Statistics Reports No. 104, iunie 22, 2017, disponibil la: https://www.cdc.gov/nchs/data/nhsr/nhsr104.pdf
[35] Vezi, “Sexual Risk Avoidance Works. Sexual Risk Avoidance (SRA) Education Demonstrates Improved Outcomes for Youth”, Ascend, 2016, ibid., nota 2 de mai sus, p. 9.
[36] Cercetarea educației sexuale este dificilă și, “nu există dovezi suficiente pentru a face afirmații fără echivoc cu privire la eficacitatea oricărei abordări, ca unică metodă de comunicare a mesajelor de sănătate sexuală către tineri”. Huber V., Sex Education and the Seduction of Selective Science, The Public Discourse, 6/3/2016, disponibil la: http://www.thepublicdiscourse.com/2016/06/17071/.
[37] De Irala, The politics of comprehensive sexuality education, p. 9, nota 2, supra.
[38] UNFPA, Operational Guidance for Comprehensive Sexuality Education, 2014, p. 30.
[39] Huber, Sex Education and the Seduction of Selective Science, nota 32 de mai sus.
[40] Ibid.
[41] Advocate for Youth, „Sex Education Programs: Definitions & Point-by-Point comparison”, disponibil la: https://advocatesforyouth.org/resources/fact-sheets/sex-education-programs-definitions-and-point-by-point-comparison/
[42] UNFPA, Operational Guidance, 2014, p. 30, nota 18.
[43] Ibid.
[44] Site-ul Centrului pentru Controlul Bolilor, STD Prevention Infogrphics, 2013. Disponibil la: https://www.cdc.gov/std/products/infographics.htm Mai multe date recente confirmă această tendință, Centrul pentru Controlul Bolilor, Fact Sheet, Reported STDs in the United States, 2016, disponibil la: https://www.cdc.gov/nchhstp/newsroom/docs/factsheets/STD-Trends-508.pdf
[45] Site-ul Centrului pentru Controlul Bolilor, „Sexually Transmitted Diseases; Adolescents and Young Adults”, la: https://www.cdc.gov/std/life-stages-populations/adolescents-youngadults.htm , „Deși bolile cu transmitere sexuală afectează indivizii de toate vârstele, acestea au impact deosebit de important asupra tinerilor. CDC estimează că tinerii cu vârste cuprinse între 15-24 de ani reprezintă puțin peste un sfert din populația activă sexual, dar jumătate din cele 20 de milioane de noi infecții cu transmitere sexuală care apar în Statele Unite în fiecare an se manifestă în rândul acestor tineri”.
[46] Abma, J., Martinez, G., Sexual Activity and Contraceptive Use Among Teenagers in the United States 2011-2015, National Health Statistics Reports No. 104, 22 iunie, 2017, disponibil la: https://www.cdc.gov/nchs/data/nhsr/nhsr104.pdf
[47] “Abrupt Trump cuts to teen pregnancy program surprise groups,” The Hill, 11 august 2017, disponibil la: https://thehill.com/policy/healthcare/346122-abrupt-trump-cuts-to-teen-pregnancy-program-surprise-groups
[48] The Lancet, “Our future: a Lancet commission on adolescent health and wellbeing”, publicat la 11 mai, 2016, disponibil la: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5832967/
[49] După cum raportează Huber, administrația Obama a creat o listă de educație sexuală „bazată pe dovezi” în 2009. În 2016, lista includea 44 de programe, dar doar două dintre ele s-au concentrat pe ajutarea copiilor pentru a evita riscurile legate de activitatea sexuală. Toate celelalte s-au concentrat pe „reducerea” riscurilor. Huber V., Sex Education and the Seduction of Selective Science, mai sus, nota 32.
[50] De Irala, The politics of comprehensive sexuality education, p. 16, mai sus, nota 2, cu referințe la: Pinkerton, S.D., Sexual risk compensation and HIV/STD transmission: Empirical evidence and theoretical considerations, Risk analysis 2001; 21:727-736; De Irala, J., Alonso A., Changes in sexual behaviours to prevent HIV, Lancet, 2006;368:1749-50; Cassell, MM., Halperin, DT., Shelton, JD., Stanton, D., Risk compensation: the Achilles heel of innovation in HIV prevention?, BMJ, 2006; 332:605-7; Richens, J., Imrie J., Copas A., Condoms and seat belts: the parallels and the lessons, Lancet, 2000; 355:400-403.
[51].„Accentul se pune pe reducerea riscurilor BTS și sarcină în rândul adolescenților. Abstinența este prezentată ca o tehnică de evitare a riscurilor imediate, dar accentul predominant se pune pe utilizarea contracepției, în special a prezervativelor. În cea mai mare parte, adolescenții nu sunt îndemnați să evite sexul în sine, ci să evite sexul fără contracepție. Atâta timp cât adolescentul se simte „confortabil” cu activitatea, sexul protejat nu este criticat, dar este prezentat ca ceva obișnuit, sănătos și în mare parte neproblematic. Decizia de a folosi contracepția în timpul relațiilor sexuale este aproape întotdeauna prezentată într-o lumină foarte favorabilă, în timp ce activitatea sexuală a adolescenților în sine este foarte rar pusă sub semnul întrebării sau criticată. Martin, Comprehensive Sex Education vs. Authentic Abstinence, p. 33, vezi m. sus, nota 3.
[52] „Sexual Risk Avoidance Works. Sexual Risk Avoidance (SRA) Education Demonstrates Improved Outcomes for Youth”, Ascend, ibid., vezi m sus, nota 2.
[53] “Teens Speak Out Report, National Survey Indicates That Most Teens Want More Than Contraception From Their Sex Education Classes,” publicat de „Ascend”, iunie 2016, p. 4, disponibil la: http://weascend.org/document-library/?mdocs-cat=mdocs-cat-4&att=null#.
[54] Ibid, p. xv.
[55] Vezi, American College of Pediatrician, Declarația oficială despre educația pentru abstinență, octombrie 2010, disponibil la, https://www.acpeds.org/the-%20college-speaks/position-statements/sexuality-issues/abstinence-education . Vezi, de asemenea, Zeiler, A. Abstinence education, The Linacre Quarterly, 81(4), 372–377, disponibil la: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4240060/
[56] American College of Pediatrician, Declarația oficială despre educația pentru abstinență, octombrie 2010 disponibil la, https://www.acpeds.org/the-%20college-speaks/position-statements/sexuality-issues/abstinence-education .
[57] Ascend, The Need for Sexual Risk Avoidance Education: Helping Youth Flourish During Adolescence & Thrive into Adulthood, Policy Brief, 2016. Acest material oferă referințe extinse la cercetările existente pe acest subiect. Disponibil la: https://weascend.org/wp-content/uploads/2017/10/sraspolicybrief.pdf?x27158
[58] Ibid.
[59] Oas R., Gennarini, S., Pro/Con: Should schools provide sex education to girls?, la Yee, A., Girls’ rights, CQ Researcher, 25, 337-360, 17 aprilie, 2015, la: http://library.cqpress.com/cqresearcher/cqresrre2015041706
[60] Ascend, „Sexual Risk Avoidance Works. Sexual Risk Avoidance (SRA) Education Demonstrates Improved Outcomes for Youth”, 2016, ibid., vezi mai sus, nota 2, p. 9.
[61] De Irala, The politics of comprehensive sexuality education, p. 17, vezi mai sus, nota 2, referințe: Cabezon, C., Vigil, P., Rojas, I., Leiva, ME., Riquelme, R., Aranda, W., Garcia, C., Adolescent pregnancy prevention: An abstinence-centered randomized controlled intervention in a Chilean public high school, J Adolescent Health, 2005; 36(1):64-9.
[62] Hendricks, K, Thickstun, P., Khurshid, A., Malhotra, S., Thiele, H., The Attack on Abstinence Education: Fact or Fallacy?, Medical Institute for Sexual Health, Studiu tehnic, May 5, 2006, p. 2, disponibil la: https://www.heartbeatinternational.org/pdf/Santelli_Report.pdf; cu referințe specifice la studii de: Vincent, ML, Clearie, AF, Schluchter, MD, Reducing adolescent pregnancy through school and community-based Education, JAMA. 1987;257(24):3382-6; și Doniger AS, Adams E, Utter, CA, Riley, JS., Impact evaluation of the “not me, not now” abstinence-oriented, adolescent pregnancy prevention communications program, Monroe County, New York, J Health Commun., 2001;6(1):45-60.
[63] “Great News for Teen Pregnancy Prevention!”, Comunicat de presă al Colegiului American al Pediatrilor, 22 iunie 2016, la: https://www.acpeds. org/great-news-for-teen-pregnancy-prevention
[64] Ascend, “Sexual Risk Avoidance Works. Sexual Risk Avoidance (SRA) Education Demonstrates Improved Outcomes for Youth, 2016, ibid., vezi mai sus, nota 2, p. 9.
[65] Oas, R., Gennarini, S., Pro/Con, vezi m. sus, nota 55.
[66] De Irala, The politics of comprehensive sexuality education, p. 16, supra, note 2. See also, Oas, R., Abstinence Education Works, Condoms Don’t: New Teen Pregnancy Data, July 30, 2017, Friday Fax (C-Fam), available at: https://c-fam.org/friday_fax/abstinence-education-works-con- doms-dont-new-teen-pregnancy-data.
[67] Kontula, Osmo, „The evolution of sex education and students’ sexual knowledge in Finland in the 2000s”, Sex Education Vol. 10, Nr. 4, noiembrie 2010, p. 373–386.
[68] Senthilingam, M., What Finland’s Plan to be tobacco-free can teach the world, CNN, 26 ianuarie 2017, disponibil la: https://edition.cnn.com/2017/01/26/health/finland-tobacco-free-plan/index.html
[69] Vezi UNESCO, Early and Unintended Pregnancy: recommendations for the education sector, 2017, p. 4, „Sectorul educațional joacă un rol esențial în promovarea egalității de gen prin înfruntarea valorilor și normelor care mențin inegalitatea prin conținutul programei și abordări pedagogice transformatoare”.
[70] See, It’s All One Curriculum: Guidelines and Activities for a Unified Approach to Sexuality, Gender, HIV, and Human Rights Education, Secțiunea Sexual and Reproductive Health, Tips for teachers, p. 183, la: https://www.popcouncil.org/uploads/pdfs/2011PGY_ItsAllOneGuidelines_en.pdf Această broșură a fost elaborate de un grup de organizații, inclusive IPPF și Population Council.
[71] Vezi Elia, JP., Eliason, MJ., Dangerous Omissions: Abstinence-Only-Until-Marriage School-Based Sexuality Education and the Betrayal of LGBTQ Youth, American Journal of Sexuality Education, Vol. 5, 2010, Issue 1, 17-35, la: https://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1080/15546121003748848
[72] Vezi UNESCO, As we grow up, vol. 1, What is happening to me?, 2015, în special Cap.7, Who am I? Who do I love?, la:
https://unesdoc.unesco.org/ark:/48223/pf0000244640
[73] IPPF Framework for Comprehensive Sexuality Education, 2010, p.4., la: https://www.ippf.org/sites/default/files/2016-09/Fulfil!%20Guidance%20document%20for%20the%20implementation%20of%20young%20people%27s%20sexual%20rights%20(IPPF-WAS).pdf
[74] Martin, Comprehensive Sex Education vs. Authentic Abstinence, p. 35, mai sus, nota 3, cu referire la Be Proud! Be Responsible! Adolescents; School-Based and Community-Based, Fifth Printing 1996, p. 78, 79
[75] Martin, Comprehensive Sex Education vs. Authentic Abstinence, p. 35, mai sus, nota 3, cu referire la Focus on Kids, elevi de 9–15 ani; Community-Based, University of Maryland Department of Pediatrics, 1998, p.137.
[76] Vezi, între altele, UNICEF, Eliminating Discrimination against Children and Parents Based on Sexual Orientation and/or Gender Identity, Current Issues, N. 9, 2014, la: https://www.unicef.org/videoaudio/PDFs/Current_Issues_Paper-_Sexual_Identification_Gender_Identity.pdf ; WHO, Developing sexual health programmes, 2010, la: http://apps.who.int/iris/bitstream/10665/70501/1/WHO_RHR_HRP_10.22_eng.pdf; and International Technical Guidance on Sexuality Education, 2009, la: http://unesdoc.unesco.org/images/0018/001832/183281e.pdf.
[77] Vezi, de exemplu, Japan’s Missed Opportunity to Support LGBT Children, Human Rights Watch, Statement, 27 aprilie 2017, la:
https:// www.hrw.org/news/2017/04/27/japans-missed-opportunity-support-lgbt-children.
[78] Copiii au dreptul fundamental de a-și cunoaște mama și tatăl și de a fi îngrijiți de ei în conformitate cu dreptul internațional. Este baza drepturilor copilului în contextul politicilor de reunificare a familiei și adoptare (Pactul internațional privind drepturile civile și politice, art. 23, 24, art. 2, 3, 5 și, în special, 7 , 8, 9, 10, 18, 27). De asemenea, aceasta este legat de dreptul „prioritar” al părinților de a-și educa copiii în concordanță cu convingerile lor religioase și morale și de dreptul copilului la o identitate culturală și religioasă (Declarația universală a drepturilor omului, articolul 26.3, Pactul Internațional pentru drepturile civile și politice, art. 18, Convenția privind drepturile copilului, art. 2, 3, 5, 14, 20, 29, 30).
[79] Vezi articolul „ Parents’ rights to withdraw children from compulsory sex education classes ‘unlawful’, say ministers,” The Independent, March 2, 2017, available at: http://www.independent.co.uk/news/education/education-news/sex-education-classes-compulsory-parents-right-withdraw-children-lau- ra-bates-justine-greening-sre-a7607981.html; “Sex education to be compulsory in England’s schools,” BBC News, March 1, 2017, available at: http:// www.bbc.com/news/education-39116783; “Germany Jails Eight Christian Fathers for Removing Children from Sex-Ed Class,” LifeSiteNews.com, Dec 11, 2009, available at: https://www.lifesitenews.com/news/germany-jails-eight-christian-fathers-for-removing-children-from-sex-ed-cla
- [80] Părinții deja protestează împotriva includerii „teoriei genurilor” și a altor mesaje confuze despre sex și sexualitate în școlile primare, în toată lumea. Vezi, de exemplu, Théorie du genre» : nouvel appel au boycott de l’école, Le Figaro, 2 octombrie, 2014, la: http://www.lefigaro.fr/ actualite-france/2014/02/09/01016-20140209ARTFIG00132-theorie-du-genre-nouvel-appel-au-boycott-de-l-ecole.php; și Masivas marchas en Perú contra la ‘ideología de género’, El Tiempo, March 4, 2017, la: http://www.eltiempo.com/mundo/latinoamerica/marchas-en-peru-contra-la- promocion-de-la-igualdad-de-genero-64192; 100,000 Panamanians March Against UN-Style Sex Ed, Friday Fax (C-Fam), 28 iulie, 2016, la: https://c-fam.org/friday_fax/100000-panamanians-march-un-style-sex-ed/; și Thousands of Colombians join nationwide protest of gender ideology in public schools, LifeSiteNews, 11 august 2016, la: https://www.lifesitenews.com/news/thousands-of-colombians-join-nationwide-pro-
test-of-gender-ideology-in-publi
[81] Standards for Sexuality Education in Europe, WHO Regional Office, 2010, The Matrix, Age Group 15 and up, p. 49. La: http://www.bz- ga-whocc.de/fileadmin/user_upload/WHO_BZgA_Standards_English.pdf
[82] Vezi, de exemplu, Raportul Guttmacher, From Paper to Practice: Sexuality Policies and Curricula and Their Implementation in Guatemala, iunie 2017. Autorii pretend că profesorii nu ar fi suficient pregătiți și că ar oferi informații ineficiente despre prezervative. Ei, de asemenea, au deplâns opoziția profesorilor și comunității față de unele conținuturi de educație sexuală cuprinzătoare, în legătură cu punctele lor de vedere religioase (https://www.guttmacher.org/es/report/politica-de-educacion-sexual-guatemala)
[83] UN Document No. A/CONF.171/13, paras. 6.15, 7.45, 8.31, 11.24.
[84] Ibid., Principles.
About Post Author
