Autor: Jewels Green, Sursa: Lifesitenews.com, 6 iulie 2016
„Ca persoană concepută cu donator, eu …”.
Nu am mai auzit nimic după asta. Urechile mele ca și cum ar fi explodat și nu puteam să mă concentrez asupra a ceea ce tocmai spusese această femeie frumoasă. Cu siguranță că tehnologia nu există de atat de multa vreme încât copiii creați astfel să fi devenit adulți? Stai puțin, m-am gândit, îmi amintesc vag când s-a sărbătorit aniversarea primului copil conceput în eprubetă și … poftim. S-a întâmplat acum 35 de ani! Eram uluită. Se pare că ori de câte ori oamenii vorbesc despre tehnologia reproducerii, ce creează copii, tind să se concentreze chiar pe copii. Primele „loturi” de copii au crescut mari de acum și puțini dintre ei se arată prea fericiți de circumstanțele conceperii lor.
„Scuzați-mă, tocmai v-am auzit spunând că sunteți o persoană concepută cu donator? Asta ar însemna …?”
„Da, am fost concepută cu folosirea reproducerii cu terț donator”.
Mi-am făcut câțiva prieteni noi la Convenția națională privind dreptul la viață din New Orleans (SUA), din anul trecut, inclusiv doi opozanți ai reproducerii cu terț donator: Alana S. Newman, redactorul cărții „The Anonymous Us Project: A story-collective on 3rd Party Reproduction” (aprox., „Proiectul nostru anonim: O poveste colectivă a reproducerii cu terț donator”) și, Katy Doran, fondatoarea Coaliției împotriva traficului reproducerii, tânăra implicată în fragmentele de conversație de mai sus. Ambele au fost concepute ca urmare a reproducerii cu terț donator și ambele sunt activiste în lupta pentru a pune capăt transformării copiilor în marfă.
Reproducerea cu terț donator include nu numai fertilizarea in vitro (FIV), ci și inseminarea artificială, sperma unui donator și ovulele unei donatoare și mama-surogat, convențională și gestantă. În FIV, spermatozoizii și ovulele sunt unite în laborator (de aceea embrionii rezultați au fost inițial numiți „bebeluși în eprubetă”) și apoi implantați în uterul femeii, care aștepta acest lucru. Femeia care primește embrionii implantați poate fi legată genetic sau nu de copilul pe care îl va purta. O nouă viață poate fi creată, folosindu-se spermă și ovule de la donatori și donatoare sau sperma soțului ei și ovulele sale sau orice altă combinație. De la prima naștere reușită de la o mamă-surogat gestantă, în 1985, acest lucru a devenit aranjamentul preferat, deoarece elimină practic mama-surogat, care, uneori își poate schimba inima și are pretenții de custodie asupra copilului pe care l-a purtat.
Inseminarea artificială înseamnă atunci când o femeie este inseminată cu sperma unui donator sau, în unele cazuri, cu sperma soțului ei. Astfel, dacă un cuplu infertil utilizează un ovul donat și spermă donată pentru a crea embrioni, care să fie implantați la o altă femeie (decât donatoarea de ovule), copilul rezultat ar putea avea teoretic cinci părinți: părinții sociali (care „comandă” copilul), părinții genetici și mama-surogat gestantă.
Citez de pe site-ul Coaliției împotriva traficului reproducerii:
„Industria infertilității” este o industrie în creștere de multe miliarde de dolari. Mama-surogat și vânzarea de ovule și spermă umană generează profituri uriașe. O sarcină comandată poate genera până la 300.000 de dolari. Dacă credem că ființele umane nu ar trebui să fie vândute și nu ar trebui să fie traficate sau fabricate ca o marfă și dacă credem că femeile merită să fie tratate mai bine decât ca niște mașini de făcut copii, trebuie să ne opunem reproducerii cu terț donator”.
Am participat la o prelegere ținută de Katy despre reproducerea cu terț donator, în general, și despre experiența personală în particular. Ea a relatat: „Am aflat că am fost concepută cu donator, cu câteva săptămâni înainte de a împlini 22 de ani. Reacția mea inițială a fost să plâng neîncetat și să-mi părăsesc părinții. Îi vizitasem de Ziua Recunoștinței, când eram studentă, și tot ce am vrut să fac, când am aflat, a fost să merg înapoi la universitate și să merg singură la un film”. Să scap. Ea a mai spus că unul dintre cele mai supărătoare detalii despre concepția ei a fost faptul că ea însăși a însemnat o tranzacție financiară. Ceea ce m-a șocat cel mai mult a fost dorința ei nestăvilită, împărtășită de mai multe persoane concepute cu donatori, de a ști de unde vin. Este primordial. Cui aparțin? De ce „sângele apă nu se face”?
Desigur, cuplurile, care nu pot concepe în mod natural și care aleg să cumpere gameți și/sau să comande o mamă-surogat, cunosc sentimentul de a-și dori un copil al lor, de care să fie legate genetic, deoarece majoritatea covârșitoare a acestor aranjamente au ca rezultat un copil care este legat de cel puțin unul dintre adulții care „comandă” copilul. Mulți (deși nu toți) dintre copiii adoptați experimentează o dorință similară de a-și cunoaște părinții genetici. Diferența, desigur, este că adopția este un plan pus în aplicare ca soluție la circumstanțele care împiedică creșterea copilului de către părinții săi biologici, în timp ce reproducerea cu terț donator este un aranjament financiar, pus în mișcare cu mult înainte de concepție. Reproducerea cu terț donator îl privează pe un copil de mama sau tatăl său genetic sau de ambii … intenționat.
„Nu mi-am deschis sufletul cu adevărat și nu mi-am împărtășit sentimentele, până în momentul în care fratele meu l-a găsit tatăl nostru în primăvara următoare, la aproximativ un an și cinci luni după ce am aflat despre concepția mea”, a spus Katy.
Fratele ei (frate social (locuind în altă familie) și genetic complet), Matt Doran, a realizat site-ul DonorChildren.com, singurul registru gratuit al persoanelor concepute cu donator din America. Site-ul său a conectat peste 100 de membri de familie, oameni concepuți cu donatori cu părinții donatori.
Desigur, există o mulțime de persoane concepute cu donatori care pretind că modul în care au fost concepute nu le afectează, nici pozitiv, nici negativ. Unele dintre poveștile lor sunt incluse în cartea „Proiectul nostru anonim”, care conține contribuții din întreaga lume și include puncte de vedere asupra donatorilor de spermă și ovule, ale persoanelor concepute cu donatori precum și ale părinților care au „comandat” copilul. Firul roșu ce străbate întreaga carte este că singura reacție emoțională acceptabilă ce pare să o permită cultura noastră unei persoane concepute cu donator este cea de gratitudine. În cazul în care o persoană se abate de la această cale emoțională acceptabilă din punct de vedere social și-și exprimă orice fel de frică, tristețe, furie, durere, confuzie și îndoială, i se aplică eticheta de „nerecunoscător” și toate speranțele de a iniția un dialog sunt spulberate.
Citat din cartea amintită:
„Nu-mi place să știu că am fost conceput cu donator. Cred că este ridicol și bizar că cei doi oameni care m-au făcut nu s-au întâlnit niciodată și nu se vor întâlni niciodată. Cred că e înfricoșător că tatăl meu a fost plătit. Cred că este și mai înfricoșător că agenții, vânzătorii și medicii comercianți au muncit atât de mult ca să mă creeze și acum, când eu am devenit adult, nu le pasă deloc de opinia mea. Sunt ca și traficanții de droguri. Vând substanțe care vindecă dorința de a avea copii. Au oare ceva și pentru a-mi vindeca dorința de a ști cine îmi e tată?” Sfâșietor…
About Post Author
2 thoughts on “Copiii concepuți în eprubetă au crescut mari și … nu sunt fericiți”