Se clatina soclul lui Alfred Kinsey

Interviu cu  Judith Reisman, care prezinta lucruri esentiale despre falsele adevaruri stiintifice ale lui Alfred Kinsey. Interviu realizat de Brian Fitzpatrick © 2010 WorldNetDaily Textul este tradus in romaneste si publicat cu permisiunea WorldNetDaily.

Judith Reisman arata, in studiile sale competente, cat de putin a contat stiinta in opera lui Alfred C. Kinsey, intemeitorul sexologiei si al Institutului din Bloomington, Indiana (SUA), care astazi ii poarta numele. Dna Reisman a pornit de la intrebarea fireasca: cum a putut studia Kinsey comportamentul sexual al unor copii de 2-4-6 luni, 1 an, 2 ani etc., altfel decat molestandu-i? (Asociatia Provita Media)

Nota editorului: Dr. Judith Reisman este criticul numarul unu, la nivel mondial, al lui Alfred Kinsey (intemeietorul sexologiei) si al Institutului “Kinsey”. Inca din anul 1981, ea a atras atentia asupra deficientelor scandaloase atat din metodologia lui Kinsey cat si din etica acestuia, si a pus la indoiala exactitatea concluziilor kinseyene. Cercetator proeminent al problemelor de sexualitate, Reisman a scris doua carti despre nocivitatea pornografiei si trei carti despre Alfred Kinsey si cercetarile sale. A fost consultant, in decursul a patru administratii, al Departamentului american de Justitie, al Departamentului de Educatie si al Departamentului de Sanatate si Servicii Umane.

World Net Daily: Care sunt acreditarile academice si domeniul dvs. de studiu?
Judith Reisman: Teza mea de doctorat tine de domeniul studiilor de comunicare, cu referire la efectele mass-media asupra oamenilor. Am facut, de asemenea, studii postuniversitare extinse in studiul sexualitatii umane. Am efectuat cercetari ample legate de sexualitate pentru Departamentul de Justitie al SUA. Marturia mea a fost cruciala in numeroase cazuri in instanta. De exemplu, judecatorul procesului Mapplethorpe a acceptat dovada mea novatoare, ca imaginile nu reprezinta “discurs”, iar procurorul a cerut ca aceste date sa fie audiate in “orice analiza a cazurilor de pornografie”. Cercetarea mea a ajutat la condamnarea caricaturistului Dwaine Tinsley, numit si “Chester-the Molester” (Chester molestatorul), de la revista Hustler, de infractiunea de abuz asupra copiilor. Procurorul General al statului Massachusetts, James Shannon, a citat studiul meu despre imaginile de exploatare sexuala a copiilor in “pornografia soft” pentru a castiga un caz important al Curtii Supreme a SUA, iar grupul comercial Southland-Eleven s-a delimitat de revistele Playboy si Penthouse, dupa analiza concluziilor mele privind abuzul sexual asupra copiilor, in aceste reviste. Anterior, am petrecut cateva zeci de ani ca scriitor profesionist, realizator si producator pentru CBS, ABC, NBC, PBS si producator de segmente muzicale video pentru Captain Kangaroo!

WND: Cum v-ati implicat in controversa Kinsey?
JR: Totul a inceput in timpul cercetarii mele asupra revistei “Playboy” de la Case Western Reserve University, in 1976, lucrare prezentata atunci la Conferinta Asociatiei Britanice de Psihologie despre “Iubire si atractie” , din Tara Galilor (Marea Britanie). Am analizat si prezentat 160 slide-uri cu scene despre abuzul sexual asupra copiilor din revista Playboy, inclusiv viol si incest. Conferinta mi-a schimbat viata. A fost prima mea experienta de a sta fata in fata cu lobby-ul academic pedofil. O gramada de “oameni de stiinta” au fost adepti ai acestui cult sexual primitiv “la moda”. In mod neasteptat, un pedofil infam trebuia sa vorbeasca atunci despre drepturile pedofililor si eu am devenit centrul de atractie a maniei pedofililor. Conferinta a condus la aparitia unei publicatii periodice, Paidika, revista de pedofilie, publicata la Amsterdam. Paidika publica interviuri2 cu sexopatologi celebri din Vest, care sunt avocatii pedofililor.

In Tara Galilor, un psiholog canadian a insistat ca Playboy sa nu publice nici o fotografie cu copii. Dupa prezentarea mea, el s-a aratat scandalizat de desenele animate si fotografiile pentru copii de acest tip. Pana cand am vizionat imaginile impreuna, el nega toate aceste lucruri. Dupa care, a spus: “intr-adevar, au fost glume si imagini de adulti care faceau sex cu copii, un program sofisticat de a incita telespectatorilor pofta sexuala pentru minori. Daca asta mi se intampla mie, psiholog calificat, ce li se intampla barbatilor din lumea intreaga?”. El mi-a mai sugerat: “Pentru a intelege abuzul sexual asupra copiilor, uita-te la Rapoartele Kinsey”. “De ce?”, l-am intrebat. “Am lucrat cu Kinsey si Pomeroy. Unul dintre ei este homosexual radical, iar celalalt este pedofil”, a raspuns.

Avand in vedere pornografia infantila de la Playboy, care este lobby-ul pedofililor din universitati bine conectat la prietenii lor bolnavi de la Institutul “Kinsey”, mi-am dat seama ca va exista o epidemie de abuzuri sexuale asupra copiilor, daca aceste persoane nu vor fi oprite. Ele nu au fost oprite, iar acum, uitati-va in jur… Doar in 1998, 58.200 copii – despre care stim – au fost rapiti de oameni din afara familiei. Daca s-au intors acasa, in 24 de ore, despre ei n-au scris ziarele, cum nu scriu nici despre ceilalti 200 de copii rapiti, care sunt ucisi, sau despre una din patru fete si unul din sase baieti, care sunt violati. Acest lucru este absolut scandalos.

Prin urmare, in 1976, am inceput sa fac cerecetari despre Institutul “Kinsey” si m-am gandit: “Asa ceva este imposibil”. Cunoscatorul numarul unu din domeniul sexologiei, citat de toata lumea, Alfred Kinsey, a infiintat intregul domeniu al sexologiei umane. Ma uit la tabelele cu copii de 2 luni, violati si torturati 24 de ore din 24, si ma intreb de ce nu spune nimeni nimic despre asta?! Am rasfoit mii de articole si carti despre Kinsey si m-am intrebat de ce nimeni nu a spus nici un cuvant despre violarea si sodomizarea acestor copii. Asociatia Americana de Statistica s-a intrebat cum a cules Kinsey aceste informatii, dar doar atat.

Ma gandeam: “Oare toata lumea era nebuna?” Au existat unele critici aspre ale lui Kinsey din partea unor oameni de stiinta, Abe Maslow fiind cel mai important dintre ei, dar chiar acestia nu au vazut ce aveau in fata ochilor? Kinsey a folosit un limbaj inselator pentru a produce confuzie asupra cititorului. Cine poate cronometra “orgasmul” copiilor, decat niste pedofili? Cine urmareste un copil in timp ce este molestat sexual, zbatandu-se in convulsii si concluzioneaza ca acesta ar fi un “orgasm”? Un pedofil sadomazochist. Iar Institutul “Kinsey” inca mai primeste fonduri filantropice, de stat si federale. De ce sa nu numim acest institut in numele doctorului Mengele?

In 1998, au fost republicate Rapoartele lui Kinsey, fara mare fast si fara scuze. Administratia Obama si-a cerut scuze pentru experimentele sexuale facute de oamenii de stiinta americani pe guatemalezi, in perioada 1946-1948. In aceeasi zi cand au fost cerute aceste scuze (4 octombrie 2010), Institutul “Kinsey” a lansat un alt studiu partinitor pedofil despre actul sexual si orgasmul la copii. Cum se poate asa ceva? Bine-bine, ne cerem scuze pentru experimentul din Guatemala, [dar] faceti la fel si cu Institutul “Kinsey” din Bloomington, Indiana!

WND: Cum ati adus aceasta poveste pentru prima data la lumina?
JR: Am prezentat un referat, in 1981, la al V-lea Congres Mondial de Sexologie, si daca cei prezenti ar fi putut atunci sa ma linseze, ar fi facut-o. [Rade] Ma gandeam ca “acestia sunt colegii mei, si vor fi cu adevarat intereasti”. [Rade din nou] Lucrarea s-a numit “Sexualitatea copilului sau abuzul sexual asupra copiilor. Consideratii despre incalcari etice.” A fost o zi frumoasa in Ierusalim (Israel, unde a avut loc conferinta), dar nimeni nu a fost atunci pe plaja, caci sala in care mi-am citit eu referatul era plina pana la refuz, cu locuri doar in picioare. Toti erau acolo, ascultand referatul meu. Am prezentat diagramele si graficele lui Kinsey, tabelele 30, 31, 32, 33, 34, si am intrebat: “Cum a cules el datele acestea? De unde provin aceste date?” Publicul era naucit. Mi se parea ca toti vor sa arunce cu pietre in mine. Am fost atat de naiva, cerandu-le colegilor mei sa faca investigatii si am crezut ca, intr-adevar, vor face. Am crezut ca toata lumea va fi la fel de furioasa ca si mine.

Am avut aceasta impresie, pana in momentul in care am inteles ca toata lumea de la acea conferinta cita datele lui Kinsey ca fiind exacte. Toti. Ale lui Kinsey si/sau ale discipolilor sai. Kinsey a fundamentat domeniul lor, prin urmare, toti il citau. Dar dupa ce am aruncat o adevarata bomba atomica in mijlocul salii unde am vorbit – cel putin astfel s-a exprimat un reporter suedez – am fost considerata un paria in domeniu. Problema reala era mostenirea profesionala a lui Kinsey, conform careia sexul nu inseamna nimic, prin urmare, e bine sa-l faci si cu animalele, si cu cei de acelasi sex, si cu adulti si cu copii de orice varsta. Doar sa incercati sa obtineti “acordul” lor. Unul dintre parteneri sexuali ai lui Kinsey, Wardell Pomeroy, a spus ca, inclusiv la copiii mici, acest lucru e OK, dupa modul in care se uita la tine sau dupa felul cum iti zambesc. Cum poate un copil sa-si dea consimtamantul pentru aceasta activitate? Kinsey vorbeste despre “consimtamantul” copiilor, cand acestia se lupta sa scape de violatorul lor! Un copil nu este matur prin definitie, deci nu poate sa inteleaga consecintele activitatii sexuale. Nici un copil nu-si poate da consimtamantul.

WND: Cum au reactionat publicul si mass-media americana?
JR: Cum ar putea exista vreo reactie publica, daca presa a cenzurat ceea ce s-a intamplat? in anii ”80, John Leo a scris doua articole pentru revista Time, in care aducea dovezi despre presiunea sexologiei pentru incest si pedofilie. Mi s-a spus ca anume din aceasta cauza a trebuit sa plece de la Time. Intr-adevar, presa a ascuns intotdeauna infractiunile lui Kinsey. Nici un alt jurnalist nu a scris despre acest lucru, pana la Pat Buchanan. La 21 mai 1983, Pat Buchanan a scris un articol acid despre Institutul “Kinsey”, bazat pe dovezile aduse de mine. Buchanan m-a intervievat la CNN, la emisiunea “Crossfire” (Foc incrucisat). Tom Braden, jurnalist prezent si el in emisiune, a fost de partea mea, si a spus ca studiile lui Alfred Kinsey ar trebui revizuite si el pus la zid. La data de 25 mai, Buchanan a fost atacat de catre Institutul “Kinsey”. L-au amenintat ca-l vor da in judecata pentru calomnie. Raspunsul sau a fost emisiunea “Buchanan vs Kinsey. Runda a doua”, unde a documentat toate acuzatiile mele, fiecare dintre ele. Am avut totul la mana, si cei de la Institutul “Kinsey” au renuntat imediat.

Nu a fost nici o stire, la radio sau la televiziune, ca reactie la articolele lui Buchanan. Nu, nici New York Times, nici Washington Post, nici un ziar nu le-a preluat. Dimpotriva, Kinsey era laudat ca fiind un conservator, pionier in sexologie. Totusi, el era cel care facea filme sexuale ilegale in anii 1940, supraveghind copii in timp ce erau violati si nimanui din mass-media nu-i pasa? Nu poate exista o reactie publica atunci cand infractiunile sunt ascunse publicului.

in urma show-lui lui Buchanan, am primit un telefon de la Departamentul de Justitie al SUA. Al Regnery conducea Divizia pentru Minori din Departamentul de Justitie. El a spus ca s-a inregistrat o crestere majora in abuzul sexual in copilarie. M-a intrebat de ce am legat acest lucru de pornografie. El a spus: “Continuam sa descoperim revistele Playboy si Penthouse, in mainile minorilor, care molesteaza copii mai mici decat ei”. Am scris pe larg despre acest lucru si i-am dat o parte din concluziile mele. Departamentul de Justitie mi-a oferit un grant prin intermediul Diviziei de prevenire a infractiunilor juvenile. Am ajuns la American University din Washington, DC, cu o subventie imensa, de 800.000 de dolari, pentru a cerceta studiile lui Kinsey si copiii folositi in pornografia “soft”. Congresul se afla in vacanta de Craciun si astfel cererea mea de finantare a ajuns la procesul de verificare.

WND: Cum a raspuns Congresul?
JR: Am fost lovita de politizare – peste tot politizare masiva. Au fost organizate trei anchete ale Congresului pentru a incerca sa demoleze acordarea acestei burse. Nu cunosc nici o alta subventie care sa fi avut trei anchete ale Congresului. Si aceasta se intampla in timpul administratiei Reagan! Senatorul Arlen Specter m-a urmarit cu cea mai mare osardie. Senatori ca Specter, Metzenbaum si Kennedy au facut tot ce le-a stat in putinta pentru a-mi sabota cercetarea, coordonandu-si eforturile lor cu mafia din mass-media. Caricaturi gretoase au aparut peste tot in ziare, ridiculizand ceea ce faceam eu, beneficiind de un marketing costisitor de PR. Toate ziarele relatau aceleasi povesti. Dintr-o data, ziarele aveau foarte multe de spus despre mine, dar niciodata nu m-au intervievat, ca sa ma citeze exact. Nu, au fost atacuri, coordonate in intreaga tara – in LA Times, Cleveland Plain Dealer, Washington Post -, aceleasi mizerii aparand peste tot. Institutul “Kinsey”, printre multe alte institutii, a amenintat Universitatea Americana, asa ca mi s-a interzis, ilegal, de fapt, sa studiez datele lui Kinsey. Mi-am incheiat studiul meu “Imagini cu copii, infractiuni si violente in Playboy, Penthouse si Hustler”, in 1985, in plina atmosfera de hartuire, amenintari, furturi si intimidari semnificative.

WND: In 1995, republicanul american Steve Stockman a introdus un proiect de lege in Congres pentru a investiga Institutul “Kinsey”. De ce nu s-a votat aceasta lege in Congres?
JR: Stockman a citit prima mea carte, “Kinsey – sex si frauda”. El a fost indignat si a incercat sa lanseze o investigatie a Congresului. Pe langa el, au mai fost 51 de legislatori co-initiatori ai proiectului de lege. Cu toate acestea, inainte ca proiectul de lege sa se miste din loc si sa-si urmeze procesul, incepusera noi alegeri. Contracandidatul lui Stockman a colectat brusc circa un milion de dolari si Stockman a fost invins. Sunt sigura ca au scapat de el tocmai din cauza acelui proiect de lege.

WND: Sa ne intoarcem la activitatea academica a lui Kinsey si Institutul “Kinsey”. Ce credeti despre etica lui Kinsey?
JR: [Rade] Mai bine intrebati daca este etic sa ceri oamenilor sa incalce legea pentru cercetarea stiintifica? Kinsey nu a avut nici o etica. Ea nu exista deloc la Kinsey, nu a existat vreodata, asta numai daca iti imaginezi ca “orice este etic daca ma ajuta sa-mi ating scopul”. Datele lui Kinsey se bazeaza pe inselaciune si pe o agenda ascunsa de a distruge sistemul moral iudeo-crestin, ceea ce a si facut. Chiar oamenii cu care a lucrat au recunoscut ca au fost de multe ori imorali si criminali. Unul dintre co-autorii sai, care a condus Institutul “Kinsey” timp de mai multi ani, Paul Gebhard, a spus: “Stiam ca [ceea ce faceam noi] era ilegal, stiam ca tine de infractionalitate, dar am facut-o oricum”. Cuvantul “etica” nu are nici un sens pentru aceste persoane. Ei au fondat un cult sexual primitiv pentru cei in costum si cravata.

WND: Este etic sa platesti oameni pentru cercetarea stiintifica?
JR: Da, puteti plati oameni pentru cercetare stiintifica, daca este cercetare etica. Nu poti plati oameni cu interese speciale, cum ar fi oamenii de stiinta care au actiuni in tutun, pentru a cerceta daunele tutunului. Nu poti plati pedofilii sa “cerceteze” copiii. Nu poti plati pe nimeni sa molesteze copiii.

WND: Familia lui Esther White este singura familie care si-a oferit voluntar copiii in cercetarile lui Kinsey?
JR: Nu. Stim ca au existat si altele. John Bancroft [un fost sef de la Institutul “Kinsey”] a declarat ca el se temea de faptul ca si copiii altor victime vor iesi in fata si ii vor da in judecata. Pe masura ce cercetarea mea a iesit la iveala prin intermediul canalelor conservatoare, m-au sunat persoane care au avut sentimentul ca ei sau chiar parintii lor au fost folositi in cercetarea Kinsey. Nu avem nici o idee cat de multe victime sunt, deoarece Institutul “Kinsey” isi tine ascunsa arhiva cercetarilor sale, ceea ce este, de asemenea, ilegal. Arhiva lor de cercetare ar trebui sa apartina domeniului public. De indata ce un proiect s-a incheiat, contribuabilul a platit pentru el, universitatea nu are dreptul sa ascunda datele. Ei trebuie sa stearga numele, daca exista informatii confidentiale, iar daca printre acestia se afla un criminal, el ar trebui predat imediat politiei. Ei au refuzat intotdeauna sa dea pe oricare dintre aceste persoane politiei, desi stiau ca lucrau cu violatori, molestatori de copii si oameni care comiteau incesturi.

WND: Ce parere aveti despre credibilitatea academica a lui Kinsey? A fost metodologia sa solida? A produs date stiintifice bune?
JR: Sunt mereu tentata sa zambesc. Nu este nici o stiinta aici, intotdeauna nu a fost decat o propaganda politica sexuala. Nu exista nici o metodologie aici. Aproximativ 87% din barbatii participanti aveau deviatii sexuale, si el ii numeste oameni normali americani. Kinsey este un om care a nesocotit 75% din cercetarile sale pe populatie, oameni pe care el a spus ca i-a intervievat. Metodologia lui s-a bazat pur si simplu pe minciuna, orice minciuna a putut inventa pentru a crea lumea fanteziilor lui sexuale, lasand fantezia lui devianta sa devina mostenirea noastra nationala.

Kinsey a scris intr-o carte a sa ca, daca cineva nu-ti da raspunsul corect il poti forta sa-ti dea raspunsul dorit. Incepi prin a striga la ei si a spune ca stii ca el minte, pana cand iti da raspunsul corect. Scrie negru pe alb! Pagina 55, in volumul despre sexualitatea masculina, “Fortarea unui subiect”. El spune ca-l poti forta pe un om sa-si schimbe raspunsurile. Si intrebati daca acest lucru este metodologie adecvata, etica, stiintifica? Aceasta este stiinta? Este scris in cartea lui! El a mai spus ca daca cineva nu va da raspunsurile corecte puteti schimba ceea ce v-a spus. Sta scris in cartea sa! Amintiti-va ca el a fost un elitist, un eugenist, care ar fi vrut ca o zecime din populatie sa fie sterilizata, asa ca s-a crezut a fi insusi Dumnezeu.

Avem de-a face cu un om care a fost dependent de masturbare bi/homosexuala si de pornografie, un sadomasochist, care, timp de ani de zile, si-a mutilat propriile sale organe sexuale. Avem de-a face cu un om care avea nevoie sa fie biciuit, un om cu nenumarate adultere cu parteneri sexuali cunoscuti si necunoscuti, in baruri, bai si hoteluri. Exista toate aceste inregistrari. Pe cine poate el forta? Pe oricine care are sau vrea sa aiba, o viata sexuala normala, sanatoasa.

WND: in ciuda pacatelor sale sexuale, a angajarii de pedofili si restul, putem avea incredere in oricare dintre datele produse de el?
JR: [Rade] Bineinteles ca nu. Acest lucru a fost intotdeauna pura propaganda acoperita de statistici. El a spus ca copiilor le placea sa fie violati. De ce ar crede cineva asta? Acestea sunt date false. El a spus ca convulsiile copiilor insemnau orgasm. Acestea sunt date false. El a spus ca a intervievat 4.441 de femei si ca nici o femeie nu a fost niciodata grav violata. Acestea sunt date false. Nimeni nu a comentat cu privire la afirmatia sa ca nici una dintre cele 4.441 de femei nu avusesera vreodata o experienta grava de viol. In zilele noastre, o femeie din patru se presupune ca a fost violata. Stiu ca lucrurile au fost mai bune in anii ”40, desi nici pe atunci nu traiam chiar intr-un paradis. Viata nu este niciodata un paradis. Daca asa stau lucrurile, de ce nu ne intoarcem la anii ”30? Unde sunt toti oamenii de stiinta care sa revizuiasca toate aceste date?

WND: Ce parere aveti despre activitatea actuala de la Institutul “Kinsey”?
JR: Este cea mai mare cacealma din istoria stiintei. Si contez pe Rusia aici. Avem o multime de persoane care se agita cu privire la incalzirea globala, toate acestea sunt expuse si, totusi, inca nimeni nu indrazneste sa expuna fata adevarata a acestui om. Marile concerne farmaceutice si industria pornografiei au finantat Institutul “Kinsey” ani de zile, si mass-media generala nu investigheaza acest lucru.

WND: Cum a afectat Institutul “Kinsey” societatea americana de-a lungul anilor?
JR: Oamenii chiar ar trebui sa-mi citeasca lucrarea “Sabotajul sexual”. Noi [americanii] ne-am bazat intregul nostru sistem juridic, social, educational si comportamental, pe lucrarile unui psihopat sexual nebun si pe cultul pe care acesta si l-a format in jurul lui. Nu-i de mirare ca Pentagonul a prins 265 din angajati, care descarcau pornografie infantila, ca profesorii nostri, impreuna cu preotii si altii, depasesc toate tiparele la violuri si sodomizarea de copii, ca rata divorturilor, iese, de asemenea, din cadrul statisticelor obisnuite, la fel si bolile cu transmitere sexuala. (Kinsey, se pare, ca a murit si el de o boala cu transmitere sexuala si de o trauma sexuala). Si fiecare indice al patologiei sexuale a crescut de o mie de ori din perioada lui Kinsey. Noi suntem mostenirea lui! Presedintii nostri sunt, judecatorii nostri sunt, avocatii nostri sunt, legislatorii si educatorii nostri sunt, toti reflectam mostenirea lui. La fel ca si mass-media noastra, cu siguranta.

Kinsey a dezvoltat o industrie uriasa. Acestia sunt oamenii care ii educa pe copiii nostri in colegii, licee si scoli. Ani de zile, am dat unul altuia note de trecere. Este o industrie a cultului sexului pe baza unui domeniu, asa-numit “sexualitate stiintifica”. Acesta se gaseste peste tot pe internet si in toate universitatile. Nu este vorba doar de intermediul mass-mediei, se face cu siguranta prin sistemul universitar. Cei care se vad ca fiind elita, cei care ne vor conduce pe toti prin propriile lor patologii personale si dureroase.

Profesia de medic a fost prima care a fost sedusa. Inainte de aparitia profesiei de sexolog, oamenii mergeau pentru indrumare la liderii religiosi sau la medici. Ambele aceste doua grupuri erau grupurile cele mai conservatoare din tara. Medicii si clerul vedeau toata aceasta suferinta a celor cu boli cu transmitere sexuala, a sarcinilor in afara casatoriei, a violurilor, vedeau toate consecintele sexualitatii necontrolate. Kinsey a iesit in fata si a tinut prelegeri medicilor, in special, precum si avocatilor, pentru ca a vrut sa schimbe legile. El si discipolii sai au elaborat primele programe de instruire pentru medici. Scuza lui a fost ca medicii trebuie desensibilizati, astfel incat sa poata ajuta tuturor pacientilor, fara a-i judeca. Odata ce controlezi profesia medicala, seducand medicii, cum a facut Kinsey, medicii vor incepe sa reflecte moralitatea sexuala a lui Kinsey, spunand pacientilor lor ca trebuie doar sa fie atenti, sa foloseasca prezervative, ca homosexualitatea este normala, ca trebuie doar sa dai pacientilor medicamente pentru boli, daca, ulterior, acestea apar. Ei nu au blocat radicalismele sexuale ale lui Kinsey.

WND: Ce pot face oamenii pentru a scapa de influenta culturii lui Kinsey?
JR: Facem apel, in sfarsit, la o investigatie a Congresului. ALEC (The American Legislative Exchange Council/Consiliul American de Schimb Legislativ) a cerut statelor sa organizeze o ancheta imediata a influentei lui Kinsey, ca sa se puna capat finantarii tuturor grupurilor care se bazeaza pe activitatea lui Kinsey, inclusiv Planned Parenthood si SIECUS. Cel mai important lucru este de a instiinta atat instantele de judecata, cat si instanta opiniei publice ca am fost prostiti, inselati si manipulati de catre un om corupt, un institut corupt, si un domeniu corupt al “sexologiei”, cu toate ramurile sale – altfel nu vom supravietui. Nici lumea civilizata nu poate ramane civilizata, mimand sexualitatea kinseyana si repudiind standardele morale iudeo-crestine. Trebuie sa luptam pentru a recastiga iar natiunea noastra, standardele noastre sexuale pre-kinseyene. Cu toate imperfectiunile sale, inaintea lui Kinsey, eram cea mai mare, cea mai sigura, cea mai sanatoasa si cea mai bogata natiune, o natiune care proteja familia cel mai mult din lume.

Interviuri  © Asociatia Provita Media

Varia

Leave a Reply