Autor: Joan Robinson, cercetator la Population Research Institute, 1 ianuarie 2010
Indelunga cercetare a unui vaccin contraceptiv, care ar face organismul femeilor ostil spermatozoizilor, s-a incheiat nu demult, fara succes, dupa cum sustine un cercetator notoriu.(Steven W. Mosher, presedinte Population Research Institute).
Un cercetator in medicina a abandonat recent aproape 30 de ani de munca in cercetarea vaccinului contraceptiv. Aceasta deoarece a descoperit ca organismul femeii refuza sa-si atace propria reproducere. Stiinta afirma, inca o data, puterea de netagaduit a proiectiei fizice a femeii.
In satele din China, in cele din Africa sau in metropolele occidentale, femeile isi supun zilnic organismul blocajelor din cauza atacurilor nenumarate asupra functiilor lui de reproducere. Pilule, plasturi contraceptivi, implanturi chirurgicale, tablete cu spuma – toate sunt destinate blocarii sistemului femeii de a-si duce pana la capat functia sa naturala de a aduce urmasi pe lume. Toate aceste contraceptive invadeaza organismul femeii cu substante straine, ce anuleaza procesul natural reproductiv. Dr. Bonnie Dunbar spera sa descopere un vaccin care sa pacaleasca sistemul imunitar al femeii, sa-l faca sa lupte cu propriile celule reproducatoare, ca si cum acestea ar fi un virus. Vaccinul dr. Dunbar a fost o incercare insidioasa de a face organismul femeii sa se raporteze la sarcina ca la o boala.
Motivatia din spatele cercetarii sale contraceptive a fost – deloc surprinzator! – controlul populatiei. „Am petrecut peste 20 de ani, dezvoltand vaccinuri, vaccinuri contraceptive”, a explicat dr. Dunbar, „deoarece in tineretea mea, am avut o viziune ca as putea ajuta la rezolvarea problemei populatiei lumii si as putea oferi femeilor optiunea unui control al nasterilor neinvaziv pentru hormonii sau sistemul lor, altfel incat sa nu aiba efectele colaterale, pe care le vedem astazi, in urma folosirii a nenumarate metode contraceptive”. Probabil ea spera ca imunitatea vaccinului la sarcina va dura cativa ani, cel putin, si se va dovedi un contol al populatiei mai eficient decat pilula sau alte metode de contraceptie pe termen scurt, in tarile in curs de dezvoltate.
Pe langa multe reusite ale carierei sale lungi si stralucitoare, dr. Dunbar a functionat ca cercetator in cadrul Fundatiei Harbor Branch, Institutul Smithsonian, si – deloc surprinzator – la Consiliul pentru Populatie de la Universitatea Rockefeller. Ea a primit multe premii pentru decenii de munca asupra vaccinului contraceptiv, iar, in 1994, i s-a decernat titlul de prim lector „Margaret Pittman” de catre Institutul National de Sanatate din SUA. Este membru fondator al Centrului Biomedical African din Kenia, unde locuieste in prezent. In decursul anilor, dr. Dunbar a fost consilier la Organizatia Mondiala a Sanatatii si US AID, in cadrul mai multor proiecte din tarile in curs de dezvoltare, precum China, India, America de Sud si Africa. (Este interesant ca toate aceste regiuni constituie tinte principale pentru programele de control al populatiei ale ONU).
Am avut placerea sa ma intalnesc, recent, cu dr. Dunbar, la cea de-a 4-a Conferinta Publica Internationala pe probleme de Vaccinare. Ea a venit din Kenia ca sa prezinte rezultatele cercetarii esuate asupra vaccinului contraceptiv si sa faca un apel surprinzator ce viza redirectionarea fondurilor de la cercetarea unui vaccin impotriva HIV/SIDA si a celui contraceptiv spre nevoile primordiale de sanatate din Africa si – se putea oare altfel? – spre reducerea populatiei.
Cand a pornit cercetarile pentru crearea unui astfel de vaccin, ca studenta in cursurile superioare, dr. Dunbar a observat ca multe femei infertile aveau anticorpi la propria lor zona pellucida, care impiedica spermatozoidul sa se lipeasca, sa penetreze si sa fertilizeze ovulul. (Zona pellucida este glicoproteina ce inveleste ovulul feminin.) Aceasta a devenit baza pentru ipoteza de cercetare a dr. Dunbar.
„In decursul anilor”, a explicat ea, ne-am gandit ca femeile infertile aveau acesti anticorpi – ele fiind, altfel, perfect sanatoase –, si ca acestia ar putea deveni o contraceptie eficienta, ce ar putea preveni fertilizarea, [contraceptie care] sa nu fie abortiva si sa nu interfereze cu sistemul endocrin [al femeii]”. Ea spera sa imite aceasta tulburare naturala a fertilitatii, prin fabricarea unui vaccin care sa-i provoace unei femei sanatoase o reactie imuna la propriile sale ovule. „Scopul pe care il aveam in cercetarea vaccinului a fost sa dezvoltam autoimunitatea”, sustinea cu seninatate dr Dunbar. Modul de generare a acestei autoimunitati propus de dr. Dunbar era injectarea iepurilor de laborator, nu cu propriile lor glicoproteine din zona pellucida, care erau foarte similare cu proteinele altor iepuri, ci cu proteine de porc, destul de straine pentru a „pacali organismul acestora ca sa elimine anticorpi impotriva propriilor lor proteine”. Experimentul a fost eficient, injectiile au cauzat o reactie autoimuna la iepurii injectati. Insa – interesant – o dificultate mai mult decat minora s-a dovedit a fi insurmontabila, pana la urma.
„Am descoperit ca atunci cand am imunizat aceste animale, pe de alta parte, le-am distrus complet ovarele”, a recunoscut dr. Dunbar. „Din pacate, nu numai ca am prevenit fertilizarea, ci am provocat o boala complet autoimuna, cunoscuta sub numele de Insuficienta ovariana prematura”.
Ea a testat vaccinul pe cateva modele de animale, inclusiv pe primate, si, in toate cazurile, a descoperit ca el cauza o insuficienta permanenta autoimuna a ovarelor. Examinand slaidurile ovarelor distruse – deteriorate complet de propriul organism feminin – dr. Dunbar a luat o decizie. Actionand cu o integritate adesea absenta la cercetatorii din domeniul anti-fertilitate, ea s-a opus ferm oricaror cercetari ulterioare ale acestui vaccin aplicabil la fiintele umane. „Sunt responsabila de distrugerea acestui vaccin pentru cercetari umane ulterioare si i-am lasat, din aceasta cauza, pe mai multi oameni din compania de biotehnologie unde lucrez si pe multi altii, foarte suparati”, a declarat dr Durban.
In prezent, acest fost vaccin contraceptiv este cercetat ca fiind un posibil agent nechirurgical de sterilizare a pisicilor si cainilor, precum si pentru selectarea populatiei de elefanti din Africa. Nu avem nicio o obiectie asupra utilizarii sale din prezent, avand in vedere aceste perspective.
Contraceptia © Asociatia Provita Media
About Post Author
