De la revoluția biologicului la dictatura genderismului (II)

Autor: Inge M. Thürkauf , actriță și scriitoare germană

Sursa:

Von der biologischen Revolution zur Gefahr des Genderismus

Omul – un experiment controversat…

La Londra, în 1962, în fața comunității științifice mondiale, au apărut geneticienii, care au devenit pionieri în revoluția gender, despre care majoritatea contemporanilor abia dacă știa ceva. Oameni de știință, foarte bine plătiți, ei au afirmat pentru întreaga omenire, care nu bănuia nimic, „un viitor biologic al omului”, de fapt, ceea ce  ni se propune astăzi prin programul ideologiei gender.

Odată cu deschiderea conferinței cunoscute sub numele de Ciba Foundation, în cadrul căreia s-au întâlnit 27 de cercetători, lideri în domeniul biologiei și geneticii, inclusiv laureați ai Premiului Nobel, s-a deschis ușa ce a permis o privire în interiorul laboratoarelor, în care era expus „omul nou”. Vom vedea mai încolo că simpozionul Ciba, ce părea dat uitării, e surprinzător de omniprezent. [1]

Una dintre principalele și constantele sarcini ale „Comisiei deschizătorilor de drumuri în știință” [2] era abolirea căsătoriei și a familiei – una dintre ultimele instituții rămase încă intacte. Aceste concepte principale, în nici un caz, nu trebuie lăsate pentru vecie. Oricine mai insistă asupra acestui lucru, amenință „să ne transforme existența într-un muzeu solid. Sau în împărăția morților, fără viitor” [3], ceea ce ar fi apărut în fața adevărului obiectiv o frână violentă (în special, din partea Bisericii Catolice) în dezvoltarea intelectuală, științifică și socială a oamenilor.

Ultima utopie a științei

Să-i numim aici pe oamenii de știință, care joacă un rol influent în promovarea cercetării în domeniul eugeniei și geneticii:

Herman J. Muller

Herman J. Muller [4] a vorbit la Congresul International al Geneticii, în 1927, despre modificările genetice din „masa ereditară umană”, sau mai degrabă despre crearea uneia noi, dacă este posibil, ca, prin crearea omului nou, să fie depășit Însuși Creatorul. [5]

Crearea „artificială” a omului, devenind o utopie cu scop științific, ce încearcă să depășească cercetările științifice în domeniul energiei nucleare și călătoriilor în spațiu, se învecinează cu nebunia, propunându-și scopul de a aduce o persoană la o corespondență genetică în pas cu evoluțiile tehnologice viitoare. Potrivit lui Muller, numai în acest fel este posibil să domini lumea. El a chemat genetica, în baza studiilor pe gene, să schimbe radical evoluția omului, direcționând-o și controlând-o metodic astfel încât tot acest complex să ducă în mod principial la crearea unui om artificial”. [6] Mijloacele și instrumentele necesare pentru aceasta nu mai sunt o utopie. Muller cere nici mai mult nici mai puțin decât abolirea căsătoriei și a familiei, lipsindu-l, astfel,pe om de sentimentul lui de bază: procrearea și educarea copiilor. Concepția artificială a copiilor prin fertilizare in vitro, concepția în afara uterului matern ar trebui să devină o rutină. De asemenea, el cerea introducerea în acest tip de fertilizare termenul  „creat”, nu „născut” [7]. În acest proiect se ascunde posibilitatea de înstrăinare a copiilor în favoarea statului. Statul intervine azi din ce în ce mai rigid în drepturile naturale ale părinților și copiilor.
Dezvoltarea științifică, cu ajutorul căreia oamenii iau evoluția în propriile lor mâini, ar trebui, potrivit lui Muller, să crească treptat: de la controlul nașterilor la transplantul de organe, apoi la identificarea sexului celulei fecundate, până la controlul complet al „producției de copii”. Implantarea ovulului fecundat artificial, separarea concepției de actul sexual din dragoste (acest lucru este băgat în conștiință, în principal, la lecțiile de educație sexuală la școală. Cu câteva excepții, instruirea se concentrează doar pe „arta” actului sexual, de multe ori prin folosirea unui șir larg de mijloace vizuale șocante, cu efecte devastatoare pentru dezvoltarea copiilor). Eliminarea și distrugerea familiei, e de părere Muller,  va duce la unitatea tuturor culturilor, popoarelor și raselor lumii, (încă de atunci a fost exprimat un plan pentru crearea unui guvern mondial comun). „Numai atunci când omul își va putea administra evoluția sa, vor apărea cele mai mari minți ale umanității, pentru a dezvolta o genetică de înaltă precizie și de a crea o ființă asemănătoare lui Dumnezeu”. [8]

Această promisiune arogantă de a vrea „să fii Dumnezeu” a fost o trăsătură recurentă a tuturor vorbitorilor în timpul diferitelor prezentări și discuții de la Simpozionul Ciba. În aceeași ordine de idei, laureatul Premiului Nobel pentru medicină din 1978, Werner Arber, a declarat cu convingere presei: „În cele din urmă, se pune întrebarea dacă i se permite omului să combine material genetic din diferite surse, la discreția lui. Nu se pot crea astfel ființe complet noi, necunoscute anterior? Cercetătorul își va asuma astfel rolul lui Dumnezeu în istoria creației”. [9]

Iată stau, creez oameni după chipul meu, un tip egal cu mine, ca să plângă, să se bucure și să fie fericit, ca pe tine (Dumnezeu) să nu te citească, așa cum fac eu! [10]

Este un vis vechi despre supraom, de la Prometeu, prin Nietzsche, la Hitler, și până la utopia biologică de creare a unui supraom, prin controlul evoluției umane și administrarea acesteia, astfel încât omul, această „verigă slabă” în „construcția sa nedesăvârșită” să fie mai bine pregătit pentru veacul atomic.

2. Sir Julian Huxley
Un alt exponent al ideilor Simpozionului CIBA a fost Sir Julian Huxley. [11]  Cu „umanismul său evoluționist”, el a respins în mod constant toate absoluturile – adevărul absolut, moralitatea absolută, perfecțiunea absolută, autoritatea absolută și a promovat ingineria genetică, care distruge valorile tradiționale și nu este în stare să dea altele noi.

„Darwin sau Dumnezeu!”, spune Huxley, „pentru că lumea (și creierul uman) nu are suficient spațiu pentru amândoi”. [12] Trebuie să scăpăm de credințele false că există ceva de genul adevăr sau virtute. [13]

În viziunea sa despre „omul viitorului“, el avertizează nu numai asupra pericolelor de explozie a populației, care trebuie reduse în scopul de a salva mediul înconjurător și cultura, dar, de asemenea, de efectele adverse ale moștenirii genetice pentru civilizația noastră. Prin urmare, îmbunătățirile genetice cu ajutorul eugeniei ar trebui efectuate „cât mai curând posibil”. Pentru evoluția psiho-socială modernă, procesul ar fi prea lent dacă s-ar baza doar pe încurajarea nașterii mai multor copii din persoanele de cea mai bună calitate. Va trebui, în cele din urmă, să apelăm la eugenie, prin intermediul unor metode, cum ar fi contraceptivele orale, inseminarea artificială și fertilizarea  repetată cu material seminal congelat, spermă de „înaltă calitate genetică” [14]. Dar cine va determina „calitatea genetică ridicată” față de cea „inferioară”? Eugenia lui Huxley și-a găsit executanți în Germania nazistă.

3. Teilhard de Chardin

În acest domeniu, el nu este o figură nesemnificativă. În viziunea sa despre viitorul omului, Huxley a subliniat în mod repetat apropierea de Teilhard de Chardin. Potrivit lui Chardin, obiectivul general al lui Hristos Cel Cosmic este de a duce evoluția la țintă, până în punctul Omega (de exemplu, într-un final mistic: Eu sunt Alfa și Omega).

În locul Învierii, se pune evoluția, împărțirea în materie și spirit. În schimbul visio beatifica (experiența și percepția Lui Dumnezeu), experimentăm scufundarea conștiinței individuale în conștiința universală a supraomului. Dar, în același timp, Hristos, care este începutul și sfârșitul procesului evoluției, înălțat până la sufletul lumii, încetează să mai fie o persoană.
Această logică ciudată în sistemul lui Teilhard, care distruge bazele vieții umane, și anume, începutul personalității umane, devine deosebit de alarmantă în dezbaterea privind avortul. Ceea ce nu este om poate fi supus avortului fără ezitare. Prin aceasta, Teilhard a adus o contribuție importantă la uciderea copiilor nenăscuți. [15]

Wolfgang Kuhn spune: „La ce consecințe cumplite, în timpul național-socialismului german, ce distruge demnitatea umană, au adus scornelile lui Teilhard nu mai e nevoie să subliniem. Desigur, gândurile lui Teilhard despre eugenie provoacă neliniște și chiar teamă. Teilhard, cu ușurință și foarte dinamic, vorbește despre fapte și legi științifice, unde în realitate este vorba doar de propriile sale construcții și ficțiuni”. [16]

Lista alcătuită la Simpozionul de la Londra, ce includea cereri și pretenții pe baza utopiilor genetice a fost începutul unui proces de cercetare, adepții căruia sunt oameni de știință orbi, care nu iau în seamă societatea și nu au mari neliniști cu privire la implicațiile sociale, biologice și politice. În acest caz, preocuparea lor nu  a fost în beneficiul oamenilor, ci „îmbunătățirea” fondului genetic, pas cu pas, în numele modernizării genetice, în scopul de a „fi ca Dumnezeu”. O parte din această modernizare a fost abolirea celor două sexe (bărbat și femeie). Odată cu eliminarea celor două sexe, devine posibilă crearea unei noi imagini a omului, adică „gender”, ce se referă la orice orientare sexuală ca fiind una echivalentă.

Comentarii:
[1] Materialul cu titlul „Experimentul controversat: omul – elemente ale revoluției biologice” a fost publicat în cartea „Modele pentru lumea nouă”, traducerea în germană a rapoartelor Simpozionului Ciba, Editura Kurt Desch, Munich 1966. Denumirea e în limba engleză. Seria: „Omul și viitorul” (denumit în continuare „Experimentul”).
[2] Erwin Chargaff , apud Max Thürkauf, „Endzeit des Marxismus”. Stein am Rhein, Christiana-Verlag, 1987, p.61.
[2] Experimentul, p. 412.
[4] Herman J. Müller, zoolog, șeful Institutului de Genetică din Moscova, 1933-1937, Premiul Nobel pentru Fiziologie și Medicină, 1946.
[5] Friedrich Wagner, Die Wissenschaft und die gefährdete Welt. Eine Wissenschaftssoziologie der Atomphysik, München, 1964, p. 227.
[6] idem, p.230.
[7] Bruno Hugel: „Inseminarea artificială – tratamentul pentru infertilitate”, seria Aktion Leben e. V-a, nr. 6
[8] Wagner p.231
[9] Max Thürkauf, „Endzeit des Marxismus”, Stein am Rhein, 1987, p.60.
[10] Johann Wolfgang von Goethe: Poezii, Opere complete, vol. I, p. 64
[11] Sir Julian Huxley (1887-1976), biolog și genetician englez, prim-secretar general UNESCO, vicepreședinte al „Societății pentru reforma avortului” și fratele lui Aldous Huxley, scriitor cunoscut în întreaga lume pentru succesul romanului său „Minunata lume nouă”. Aldous Huxley știa despre cercetarea fratelui său Julian, recunoscând că, uneori, îl inspira.
[12] „Oglinda” 26, nr. 52, decembrie 1962, p.52
[13] Experimentul, p. 42
[14] ibid., p.48
[15] Aceste idei sunt preluate din volumul lui Hans-Eduard Hengstenberg, „Mensch und Materie : zur Problematik Teilhard de Chardins”, W. Kohlhammer 1965.
[16] Max Thürkauf: Die Gottesanbeterin, Stein am Rhein, 1984, p. 191

Varia