Memoriu privind „Educatia sexuala” in scolile romanesti

Domnului Ministru, Remus Pricopie

 Memoriu privind „Educatia sexuala” in scolile romanesti

I. Proiectul „Sexul vs. Barza” – model nefast de abordare a sexualitații, in contextul posibilei introduceri a educației pentru sanatate ca materie obligatorie in școli

II. Experiența Marii Britanii in domeniul „educației sexuale” și eșecul acesteia

III. Rolul parinților in „educația sexuala”

IV. Poziția și propunerile organizațiilor non-guvernamentale creștine fața de „educația sexuala” in școlile publice din Romania. Concluzii și propuneri de subiecte pentru dezbaterea publica

I. Proiectul „Sexul vs. Barza” – model nefast de abordare a sexualitații, in contextul posibilei introduceri a educației pentru sanatate ca materie obligatorie in școli

Domnule Ministru,

Organizațiile semnatare au luat act de lansarea proiectului „SEXUL vs BARZA”, autointitulat „prima platforma de educatie sexuala in format video pentru adolescenti” din Romania. Proiectul a fost lansat pe 23 aprilie la Palatul Parlamentului [1].

Analizand materialele – puse la dispoziția libera a copiilor prin rețeaua „Biblionet” – am ajuns la concluzia ca „modelul educațional” prezentat promoveaza promiscuitatea sexuala și homosexualitatea, incurajeaza pornografia și libertinajul, susține lipsa de implicații morale ale actului intim, neaga consecințele avortului și se indreapta contra autoritații parentale. Viziunea sa „educativa” se reduce, in esenta, la obisnuirea copiilor cu modelul sexualitatii deschise si cu metodele contraceptive, este vulgarizanta, hedonista, anti familie și susceptibila de producerea unor adanci distorsiuni și traume emoționale și psihice la nivelul personalitații elevilor de gimnaziu și liceu.

Precizand faptul ca filmul prin care se promoveaza proiectul contine imagini explicite, va prezentam cateva pasaje din „lectiile” de sexualitate:

„Sexualitatea inseamna multa, multa autocunoastere. Ne descoperim pe noi insine, corpurile noastre si transformarile prin care ele trec din punct de vedere fizic si sexual, descoperim ca avem anumite zone ale corpului unde ne place sa ne atingem sau sa fim atinsi, asa-numitele zone sau puncte erogene, printre care se numara gatul, buzele, sanii, abdomenul, penisul, testiculele, fundul, spatele, ceafa, loburile urechilor si lista poate continua. Cu alte cuvinte, observi ca unele atingeri sau gesturi te excita.”

„…e important sa retinem ca unora le plac fetele, altora baietii, altora ambele sau persoane transgender, unora le plac fetele cu parul scurt, altora, nu. Cu alte cuvinte, suntem diferiti si avem preferinte diferite, o caracteristica super tare a oamenilor, zic eu.”

„Poate ca tie si prietenei tale va place sa va sarutati corpurile, dar tu nu esti pregatit sa mergi mai departe. Nu vrei sa faceti sex inca. Asta e o limita a ta pe care o comunici si o negociezi cu ea. Pentru ca sexualitatea inseamna si comunicare, inseamna sa-i spui celuilalt ce-ti place si ce nu, ce esti pregatit/a sa faci si ce nu. Este OK sa-i spui prietenului tau ca iti place cum iti atinge sanii, dar nu vrei sa iti atinga vulva, nu acum. Iar el trebuie sa te inteleaga si sa-ti respecte decizia.”

„OK, la ce va ganditi cand va ganditi la sex? Ma refer acum strict ca definitii? La ce se refera sexul? Pariu ca vi se duce gandul la o bila de billiard bine lovita, fix la relatii sexuale, la penis in vagin. Mai putin la sexul dintre doua fete si doi barbati, nu? Mda, aflati ca asta e cam nedrept. Pe mine ma mai duce gandul la categoriile in care sunt impartite speciile. …Cum stii daca ai sex „F” sau „M” ? Pai ti s-a tot spus de cand erai mic, si ai tai au stiut-o de la medicul care s-a uitat intre picioarele tale cand te-ai nascut, a vazut un penis sau o vulva si a spus: „E baiat!” sau „E fata!”. In plus, tehnologia le permite in ziua de azi doctorilor sa spuna astfel de lucruri inca de cand esti in uterul mamei si mai ai ceva luni de stat la copt.”

Mai departe, copiilor li se sugereaza (deloc subtil) sa vizioneze filme porngrafice – daca n-au facut-o deja:

„Felul in care actorii si actritele din filmele porno reactioneaza in timp ce fac sex nu e adevarat, ci este, de multe ori, exagerat. De exemplu, cele mai multe femei nu au orgasm atat de repede sau (si) se intampla mai degraba rar ca doua persoane care fac sex sa aiba orgasm in acelasi timp. …Ceea ce in filmele porno pare a fi absolut normal nu e mereu asa in viata reala: sexul anal e in realitate mai putin popular decat in filmele porno, iar a ejacula pe cineva nu e un lucru care face placere neaparat majoritatii oamenilor.”

Iata, mai departe, cum sunt consiliate elevele de liceu, de catre aceiasi „experti”, explicandu-li-se ca avortul este un lucru la indemana oricui, pentru care nu trebuie sa dea socoteala nimanui și, contrar evidențelor, ca este lipsit de orice consecințe:

„Daca ai 16 ani, ai dreptul sa mergi singura, fara consimtamantul parintilor, la medicul de familie, la ginecolog, la medicul de planificare de familie sau la farmacie pentru a cere informatii si servicii sau produse in legatura cu viata ta sexuala. Aceasta include orice orice tip de teste sau consultatii, dar si contraceptive, procedura de avort, sarcina, asistenta materna sau nastere. Poti, asadar, decide singura daca vrei sa pastrezi o sarcina sau nu.”

Desigur, a pastra o sarcina devine ultima optiune pentru o adolescenta insarcinata:

„Cand ramai insarcinata, ai trei optiuni: te poti decide sa faci avort, poti decide sa dai copilul spre adoptie sau te poti decide sa-l pastrezi.”

Proiectul „Sexul vs. barza” este sustinut de asociatii precum „Accept” (a homosexualilor din Romania), „Front” (feminism radical), European Center for Public Initiatives (grup de lobby pro-avort/pro-homosexualitate) – organizații cu o componenta programatica indreptata contra familiei tradiționale, nucleare; de business-ul (rețeaua de clinici) de avorturi „Marie Stopes” și de Colegiul Bilingv „George Cosbuc” (unde exista o „platforma LGBT” prin care se promoveaza fatis homosexualitatea, gazduind inclusiv „parade gay”). De asemenea, programul national „Biblionet” sprijina „SEXUL vs BARZA”, anuntand promovarea platformei in peste 2.000 de biblioteci publice din Romania.

Subliniem faptul ca d-na deputata PP DD Liliana Minca [2], sustinatoarea proiectului „Sexul vs. Barza”, este si unul dintre cei 18 parlamentari co-inițiatori ai propunerii legislative(de altfel laudabila!) a deputatului Tudor Ciuhodaru privind introducerea orelor de „Educatie pentru sanatate” in trunchiul comun (materie obligatorie) [3].

Ce va contine, in consecinta, capitolul referitor la viata intima din cadrul materiei „Educatie pentru sanatate”, ne putem lesne inchipui. De altfel, Adriana Radu, „specialista in educație sexuala” care apare in clipurile campaniei, spune: „Pasul urmator ar fi adoptarea unei legicare sa includa educația sexuala ca materie obligatorie in școlile din Romania. Educația sexuala obligatorie in clasa a IV-a, a VIII-a și a X-a. Fara tagada.” [4]

Trecand peste obraznicia cu care o persoana privata face agenda Ministerului și a Parlamentului, aceasta afirmație imperativa reprezinta noul tip de totalitarism al gandirii, in care se desființeaza prin forța poziția oponenților, cu toate ca nu exista nici raționamente și nici fapte care sa susțina beneficiile programelor de tip „Sexul vs. Barza” – altele decat afirmațiile autorilor, ridicate la rangul de judecata de valoare.

Simpla enunțare, ca pe o „mantra” a ecuației „contracepție + avort + libertate sexuala = bunastare + independența” nu o face adevarata. Dimpotriva, in lumina tuturor studiilor serioase, exact contrariul afirmațiilor partizanilor „educației sexuale” este vadit. Liberalizarea sexualitații este corelata negativ cu problemele sociale[5].

II. Experiența Marii Britanii in domeniul „educației sexuale” și eșecul acesteia

Trebuie sa avem in vedere ca mai multe state occidentale, care au introdus orele de educație sexuala inca din anii ‘70, nu au, in prezent, o situație exemplara la capitolul sanatatea sexuala a adolescenților sau in ce privește rata sarcinilor la adolescente.

Exemplul cel mai evident este Marea Britanie. Școlile din aceasta țara includ, de peste 30 de ani, din ce in ce mai mult lecții explicite despre sex, pe care le ofera grupelor de varsta din ce in ce mai mica. In ultimii 10 ani, astfel de ore au fost predate chiar la ciclul primar.

Aceste programe nu numai ca nu au inversat tendința, ci au contribuit la sexualizarea tinerilor intr-un mod periculos și la adoptarea unor comportamente de risc. In momentul de fata, Marea Britanie se confrunta cu o situatie  care a scapat de sub control: bolile cu transmitere sexuala la tinerii de 16-24 de ani sunt in creștere [6], rata sarcinilor la adolescente este cea mai mare din Europa occidentala (in ciuda faptului ca 80% din femeile britanice intre 15 și 45 de ani folosesc contraceptive [7]), iar sexualizarea copiilor este o realitate, debutul vietii sexuale la varste foarte mici fiind o moda.

Pentru exemplu, ne referim la Programul pentru Dezvoltarea Tinerilor (Young People’s Development Programme) din Marea Britanie, care a stat la baza unui studiu [8]. Astfel, unor grupuri de copii de 13-15 ani le-au fost oferite lecții de educație sexuala, in speranța ca acest lucru va micșora numarul sarcinilor la adolescente. Proiectul s-a desfașurat intre aprilie 2004 și martie 2007 și a fost finanțat de Ministerul Sanatații din Marea Britanie, fiind elaborat impreuna cu Asociația pentru Planificare Familiala.

Aceasta inițiativa s-a desfașurat mai degraba in cluburile școlare, nu in școli. Douazeci și șapte de cluburi pentru tineri au fost selectate pentru acest program, in paralel cu alte 27 de cluburi pentru comparație. Adolescenții incluși in programul guvernamental erau invațați despre relațiile sexuale de catre colegi de aceeași varsta cu ei, utilizandu-se o mulțime de stiluri și activitați.

Rezultatele au fost dezastruoase. Potrivit studiului amintit, proiectul a condus la o rata sarcinilor la adolescente de 3,5 ori mai mare in grupul-ținta, fața de grupul luat pentru comparație. In fața acestor concluzii, cercetatorii au recomandat ca asemenea programe sa nu se mai foloseasca, cu excepția cazurilor in care ele sunt parte a unui proiect de cercetare.

Studii recente, oferite de profesorul David Paton (Universitatea Nottingham) confirma ca accesul la contraceptive și avort al tinerilor din Marea Britanie nu a imbunatațit rezultatele, ci dimpotriva, le-a inrautațit [9]. Menționam ca alternativa de incurajare a abstinentei in randul tinerilor a fost intampinata cu ostilitate atat in cercurile oficiale, cat si in cele semi-oficiale.

Situația nu este mai buna și, in orice caz, departe de a fi rezolvata, in ceea ce privește rata sarcinilor la adolescente nici in alte țari occidentale, cu toate ca acolo aceste ore au fost introduse din anii ¢70-¢80. Astfel, in SUA, rata sarcinilor la adolescente este de 93,0 la 1000 de tinere de 15-19 ani, in Marea Britanie – de 62,6 la 1000, in Canada – de 42,7 la 1000, in Belgia – de 15,1 la 1000 [10].

Așadar, nu exista dovezi temeinice despre eficiența lecțiilor de educație sexuala de la varste mici. De ce ar trebui sa implementam noi programe care s-au dovedit a fi ineficiente in alte țari [11]?

III. Rolul parinților in „educația sexuala”

In ultimii ani, parinți din Romania sunt „bombardați” cu mesaje din partea mass-media despre necesitatea introducerii „educației sexuale” obligatorii in școli. Totuși, problema este de o mare sensibilitate și, din cate se pare, parinții sunt cei mai in masura sa le ofere propriilor lor copii informații despre chestiunile sexuale, așa cum vom arata mai jos. Școlile pot acorda sprijin, insa doar familia poate aprecia cand un copil este gata sa primeasca asemenea informații. Parinții sau tutorii trebuie, deci, sa aiba posibilitatea sa intervina pentru a-și susține valorile culturale, morale și religioase.

Din aceasta perspectiva, o alta problema a programelor de tipul „Sexul vs. Barza” este atacul la libertatea religioasa a familiilor și la drepturile parinților, al caror rol in educație, din cate ințelegem, il ignora complet noul proiect. Daca o viziune extremista cum este cea a organizațiilor de tip „Accept” sau „Front” va fi oficializata prin curicula școlara a unei materii obligatorii, parinții se vor vedea privați de drepul la educarea copiilor corespunzator propriului sistem de valori, in contextul conferit de Constituția Romaniei [12] și de Declarația Universala a Drepturilor Omului [13].

Revenind la exemplul Marii Britanii ca studiu de caz, „centrul de greutate” al greselilor facute de guvern se afla in practicarea acestei „educații” cu copiii prin excluderea parintilor. Raspunsul strict medical la sexualitatea adolescentilor, oferit de scoli,  a dus la reducerea si mai mult a controlului, si asa slab, pe care parintii ar fi putut sa-l exercite asupra copiilor lor.

In ultima vreme, tot mai mulți parinți și organizații de parinți din Marea Britanie sunt ingrijorați de perspectivele pe care le ofera orele de „educație sexuala” și cer  retragerea copiilor de la astfel de ore, deoarece isi dau seama ca rezolvarea problemelor sexuale ale copiilor lor nu mai depinde de ei, ci de institutii guvernamentale sau neguvernamentale. Ei susțin ca abordarea pe care se bazeaza astfel de ore marginalizeaza casatoria și angajamentul de lunga durata și sugereaza o atitudine de tip „fa ce vrei” cu referire la relațiile sexuale. Potrivit știrilor din mass-media britanica, tot mai mulți parinți se pronunța impotriva educației sexuale in școli sau pentru retragerea copiilor de la aceste ore [14].

Organizatiile promotoare ale conceptului s-au opus dreptului parintilor de a-si retrage copiii de la orele de educatie sexuala. Incercarile Parlamentului de a limita activitatile paradoxale ale acestor organizatii au esuat, deoarece termeni cum ar fi „consideratii morale” si „viata de familie” au fost interpretati atat de larg incat au fost goliti de sensurile lor reale.

Un alt studiu efectuat in Marea Britanie vine in sprijinul ideii ca parinții sunt persoanele cele mai in masura sa comunice asemenea informații, fiind totodata cele mai eficiente și preferate de catre copii [15].

Unii parinți britanici, care au facut parte din astfel de experimente sociale din Marea Britanie, marturisesc ce au insemnat pentru ei acele experiențe. Abbie Ireland, o britanica de 26 de ani, declara [16]: „Era groaznic. Ni se vorbea despre sex intr-un mod vulgar și murdar. Știam deja de unde vin bebelușii. Nu doream sa aud toate aceste detalii, despre masturbare sau prezervative la orele de educație sexuala. Acest lucru m-a facut ca sexul sa mi se para un lucru negativ”. „Ni s-a furat inocența  prin acele ore de educație sexuala”, susține Abbie. Ea este acum parinte și dorește sa-și protejeze fiul. Ea crede ca ar putea sa raspunda la intrebarile copilului, intr-un mod natural, atunci cand acestea apar.

In urma cu doar cateva zile, in Marea Britanie a izbucnit un nou scandal intre parinți și oficiali [17]. Un manual-ghid de „educație sexuala”, realizat de organizații cu aprobarea guvernului, recomanda profesorilor sa predea elevilor despre „virtuțile educative” ale pornografiei, mai exact, sa le explice acestora cum sa priveasca filmele pornografice care pot fi „utile” și „o resursa educativa foarte diversa”. Varsta de la care copiii pot beneficia de pe urma pornografiei este 5 ani, se afirma in respectivul ghid. De asemenea, profesorii sunt instructați sa explice copiilor ca filmele pornografice sunt realizate de actori și de aceea „sunt nerealiste”, explicație pe care o gasim și in proiectul romanesc „Sexul vs. Barza”.

In fapt, educatia sexuala din scoli a devenit, in Marea Britanie, un „camp de batalie” ideologic, in care razboiul se duce pentru castigarea inimilor si mintilor copiilor. Departe de a mai fi parteneri in folosul copilului, Familia și Statul poarta un razboi in care fiecare parte o taraște pe cealalta prin instanțe.

 IV. Poziția și propunerile organizațiilor non-guvernamentale creștine fața de „educația sexuala” in școli

Domnule Ministru,

Orice program de educație sexuala care nu așaza intimitatea sexuala intr-un context moral clar și se concentreaza in special pe oferirea de contracepție va duce, inevitabil, la incurajarea relațiilor sexuale precoce. Sfaturile despre cum sa te angajezi „fara risc” intr-o activitate sexuala, cuplate cu prevederi de facilitare a ei, transmit mesajul ca activitatea in sine este acceptabila. Un studiu britanic a aratat ca 45,5% din baieți au recunoscut ca, atunci cand li s-au oferit primele lecții de educație sexuala, au simțit nevoia de a experimenta. Luand in calcul faptul ca majoritatea baieților intervievați (77%) primisera educație sexuala pana la varsta de 12 ani, concluzia este ingrijoratoare [18].

(In sprijinul poziției noastre prudente menționam și recentele schimbari din normele audio-vizualului: pentru protecția minorilor, Consiliul Național al Audiovizualului a restricționat difuzarea, modalitațile de abonare și de acces la emisiuni care conțin pornografie și violența [19]. Cu alte cuvinte, o autoritate a Statului adopta o poziție pozitiva fața de filme și programe TV susceptibile sa influențeze dezvoltarea psiho-fizica fireasca a copiilor. Ar fi de-a dreptul schizofrenic ca același Stat sa ofere copiilor, in școala, exact acele lucruri de care cauta sa ii fereasca acasa.)

Prin urmare, este important ca elevilor sa li se ofere mesaje clare despre consecințele negative ale relațiilor sexuale la varste mici și sa li se vorbeasca despre beneficiile abstinenței (castitații). Intimitatea sexuala nu trebuie vazuta ca pe o gratificare personala, ci ca pe o exprimare a dragostei și angajamentului adulților intr-o relație de durata in casatorie. Așezarea relațiilor sexuale in acest cadru ii va incuraja pe adolescenți sa se abțina și sa reziste presiunii conformiste a colegilor.

Dorința sexuala, care este veche cat istoria, este o componenta indispensabila a naturii și demnitații umane, insa promovarea actului sexual drept fiind simpla satisfacere a unei nevoi [20], un aspect autonom, lipsit de orice implicații morale și spirituale, nu duce decat la egoism, materialism și disfuncție sociala pe scara larga, așa cum ne arata situația prezenta.

Ca organizații reprezentative pentru societatea civila creștina din Romania va informam ca nu ne opunem, ca principiu, existenței unei materii numite „educație pentru sanatate” in școli. In ceea ce privește insa orele destinate informațiilor despre sexualitate, nu credem ca este necesara obligativitatea lor. Parinții trebuie sa aiba dreptul de a-și retrage copiii de la ele, pentru a-i putea proteja de sexualizarea prematura. Oricum, data fiind sensibilitatea subiectului, este foarte important ca parinții sa fie informați asupra conținutului acestor ore, inainte de predare, și sa li se solicite acordul.

Va propunem totodata sa luați in considerare și instituționalizarea „educației acasa”, dupa modelul „homeschooling”-ului practicat cu succes in SUA, mai ales ca și in Romania au aparut organizații care propun acest model educațional legitim [21].

Precizam ca multe din organizațiile noastre deruleaza deja programe proprii de educație pentru viața intima. Acestea se bazeaza pe principiile moral-creștine, care trateaza tema sexualitații in contextul unei concepții integratoare asupra persoanei umane, vazuta ca un complex trup-suflet unitar. Viziunii hedoniste noi ii opunem dragostea credincioasa, statornica, implinita prin mariaj – instituția optima pentru exprimarea iubirii sexuale. Astfel ințelegem calea optima spre implinirea individului și prosperitatea societații.

Consideram ca aceste programe și experiența noastra pot constitui punctul de plecare pentru o abordare raționala și fireasca a sexualitații [22].

Menționam ca reprezentam un mare numar de parinți creștini din Romania și, in numele acestora, solicitam expres sa fim considerați parteneri in orice discuții și dezbateri publice pe aceasta tema.

Domnule Ministru,

Faptul ca realitatea cunoaște numeroase devieri de la starea fireasca nu inseamna ca nu ar trebui sa mai dorim firescul și sa nu-l mai cautam. Mai ales cand vine vorba de copii. A opta, la nivel de autoritate publica, pentru „modele” educaționale nefaste este una din caile cele mai perfide și mai insidioase de a submina interesele unei societați și ale unei națiuni. Facem apel la dvs. sa lucram impreuna pentru evitarea unor evoluții nefericite, intr-o societate deja plina de tensiuni.

Semnatari:

1. Federatia Organizatiilor Ortodoxe Pro-vita din Romania
2. Alianța Familiilor din Romania
3. Asociația Provita Media
4. World Vision Romania
5. Asociația Home Schooling Romania
6. Asociația Dascalilor din Romania
7. Asociația pentru Apararea Familiei și Copilului
8. Societatea Ortodoxa a Femeilor Romane, Filiala Iasi
9. Asociația Familiilor Catolice „Vladimir Ghika”
10. Asociația Medicilor Catolici – filiala București
11. Fundația Clinica Provita (Cluj-Napoca)
12. Asociația Darul Veții (Timișoara)
13. Asociația Familia și Viața (Roman)
14. Asociația Primul Pas (Iași)
15. Alianța pentru Demnitate Naționala (București)
16. Asociația Rost (București)
17. Asociația Basarabii (București)
18. Liga de Utilitate Publica (București)
19. Asociația Ortodoxia Tinerilor (Galați)
20. Asociația pentru Libertatea Romanilor (Bacau)
21. Asociația Studenților Creștin Ortodocși – Filiala Brașov
22. Asociația Studenților Creștin Ortodocși – Filiala Tg. Jiu
23. Asociația Studenților Creștin Ortodocși – Filiala Suceava
24. Asociația Studenților Creștin Ortodocși – Filiala Brașov
25. Asociația Studenților Creștin Ortodocși – Filiala Cluj
26. Asociația Studenților Creștin Ortodocși – Filiala Tulcea
27. Asociația Cercul Studențesc „Floarea de foc” (București)
28. Asociația Bucovina Profunda (Suceava)
29. Fundația Sfinții Martiri Brancoveni (filiala Suceava)
30.  Asociația WorldTeach Romania (Timișoara)
31. Fundația Agape (Cluj-Napoca)
32. Fundația Sfanta Irina (București)
33.  Asociația Christiana (București)
34. Fundatia Ciresarii (Beiuș)
35. Asociația Prologos (Timișoara)
36. Asociația Culturala „Sf. Mitropolit Dosoftei” (Suceava)
37. Asociația Mama Olga (Piatra Neamț)
38. Asociația Bunul Samaritean (Beius)
39. Fundatia Sfintii Martiri Brancoveni (Constanta)
40. Scoala Brancoveneasca (Constanta)
41. Asociatia Oamenilor de Afaceri Crestini-Ortodocsi (Constanta)
42. Asociația Sf. Pahomie de la Gledin (Bistrița)
43. Asociația Barbaților Creștini din Romania (Timișoara)
44. Asociația Prietenii Omului (Slatina)
45. Asociația Sfantul Acoperamant al Maicii Domnului (Satu Mare)
46. Asociația Meșterilor Populari din Moldova (Iași)
47. Centrul Iochebed Suceava
48. Asociația Centrul Iochebed Alba
49. Asociația Brancoveanu (Arad)
50. Asociația Cristofor (Iași)
51. Fundația Creștina Elim (Marghita)
52. Asociația Doamna Stanca (București)
53. 3C Life International (Cluj-Napoca)
54. Asociația Casa Gratis Pro Deo (București)
55. Asociația Polițiștilor Creștini din Romania – filiala București

Se raliaza Memoriului și urmatoarele persoane:

56. Prof. univ. dr. Pavel Cirila, medic, București
57. Dr. Ecaterina Turtureanu-Hanganu, medic, Iasi
58. Dr. Maria Dunca-Moisin, medic, București
59. Cristina Canepa, profesoara
60. Irina Solomon, profesoara, Sinaia
61. Roxana Ilinca, profesoara, București
62. Elena Pop (Fumea), profesoara, Ploiești
63. Mihaela Pana, consilier scolar
64. Marin Udroiu, profesoara
65. Verginia Nedeloiu, profesoara, Ploiești
66. Carmen Elena Paduraru, judecator, Piatra Neamț
67. Mirela Doci, parinte, Cluj-Napoca
68.  Manuela Merlușca, economist
69. Victor Georgescu, inginer
70. Valentina Uhrenciuc, profesoara, Mosna-Iasi
71. Marian Lungu, mester popular, Sanduleni-Bacau
72. Ana Stefan, sociolog, București
73. Andreea Moldoveanu, sociolog, București
74. Cristina Susu, Ploiești
75. Flaviu Bobb, economist, Maramureș
76. Gabriela Grasu, economist, Piatra Neamț
77. Nicoleta Dragoi, specialist sistem asigurari, Ploiești
78. Bogdan Munteanu, jurnalist, București
79. Larisa Calin, economist, București
80.  Loredana Graziela Constantin, jurist, Ploiești
81. Violeta Ciortan, logistician, Otopeni
82. Diana Parizianu, jurnalist, București
83. Camelia Enache, economist, București
84. Adriana Ionescu, director comercial, București

________________________

Note: