După tragicul accident de la Maternitatea Giuleşti, în presa noastră au apărut mai multe articole ample pe tema naşterilor premature şi a greutăţii mici la naştere. Curios este că printre cauzele prematurităţii nu s-a menţionat deloc avortul, care, cum spune literatura de specialitate, reprezintă cu adevărat un factor de risc în naşterile înainte de termen sau a greutăţii mici la naştere. De unde vine această ocultare sau trecere cu vederea a unui lucru atât de important, de care poate depinde sănătatea viitorilor copii, când nimic nu ne împiedică să le oferim femeilor, integral, nu trunchiat, toate datele necesare pentru o informare completă şi o prevenţie adevărată?

Asociatia Provita Media

Prematuritatea şi riscurile ei 

Copiii născuţi prematur se consideră cei născuţi înainte de 37 de săptămâni de sarcină sau născuţi la termen, dar cu o greutate mică (sub 2.500 g). Prematurii au un risc de 129 de ori mai mare de a face paralizie cerebrală, faţă de copiii născuţi la termen. Naşterea prematură creşte riscul retardului mental, autismului, epilepsiei, dizabilităţilor de vedere şi auz, leziunilor gastrointestinale, detresei respiratorii şi al infecţiilor severe. Costurile pentru tratamentul prematurilor este foarte ridicat, astfel că aproximativ 15% din nou-născuţii (prematur) consumă peste 70% din bugetele secţiilor de neonatologie. În „Raportul UNICEF – România 2005”, se precizează că „incidenţa (cazurile noi apărute) prematurităţii este de aproximativ 15-19%”, în România. În general, în lume – aflăm tot din acest raport –, incidenţa naşterii premature variază între 5% şi 25% (în ţările dezvoltate, şi, respectiv, în curs de dezvoltare).

Omiterea unui factor de risc important 

Din articolele de ultimă oră, apărute în presa noastră, lipseşte menţionarea avortului ca factor de risc. Astfel, printre factorii de risc, medicii enumeră: „factori socio-economici – sarcină nedispensarizată, pregătirea redusă a mamei, venitul material redus şi condiţiile de viaţă precare, consumul de droguri, tutun, alcool”. La aceştia se adaugă: „patologia maternă, respectiv suferinţe preexistente sarcinii (boli de sistem, infecţii TBC, malformaţii cardiace); boli concomitente sarcinii (hipertensiune arterială, diabet zaharat, pneumonii, infecţie urinare şi vaginale); boli ale aparatului uro-genital matern (fibrom, malformaţii uterine); sarcină multiplă (frecvenţă în cazul fertilizării în vitro); intervalele mici între sarcini şi lipsa unei igiene sexuale adecvate”. Într-un alt articol întâlnim următoarea precizare: „Pot fi incriminate afecţiunile cronice ale mamei: hipertensiune arterială, diabet şi tulburări de coagulare, supra- sau subponderabilitatea înainte de sarcină, precum şi evenimentele stresante, mai multe avorturi spontane, diverse traumatisme sau răniri”. Avortul provocat presupune, evident, „traumatisme sau răniri”. Totuşi, nicio precizare directă la avortul provocat nu se face. Într-un articol, semnat de un medic american, este menţionat, în cele din urmă, avortul ca factor de risc: „Există mulţi factori de risc responsabili de această problemă, de la fumat, tratamente de infertilitate şi utilizarea drogurilor, până la factori genetici şi chiar avorturi anterioare.” (Dr Mercola.com, 2006) 

Ce spun studiile?

Potrivit medicului pediatru Ian Johnston, din Marea Britanie, care a cercetat legătura dinte avort şi prematuritate, cel puţin 49 de studii, făcute până în 2003, au arătat că există o asociere importantă din punct de vedere statistic între avortul provocat şi naşterea prematură în sarcinile ulterioare (Rooney B, Calhoun BC. Induced abortion and risk of subsequent premature births.  J Am Phys Surg 2003; 8(2):46-49). De asemenea, avortul a fost enumerat ca un „factor de risc fără echivoc”, într-un studiu cuprinzător pe această temă, publicat în 2006 (Behrman RE, Butler AS. Preterm Birth: Causes, Consequences and Prevention. IOM (NAS) July 2006: 1-722 (p. 625)). Cel mai important dintre aceste studii epidemiologice, care leagă avorturile provocate de naşterea prematură ulterioară, a fost făcut în Australia, pe un număr de 243.679 femei (Lumley J., The association between prior spontaneous abortion, prior induced abortion and preterm births. Prenat Neonat Med. 1998;3:21-24). Din această lucrare reiese clar legătura dintre avortul provocat şi naşterea prematură ulterioară. Judith Lumley constata că, dacă o femeie face un avort, riscul naşterii premature ulterioare este de 1,55 ori mai mare, decât atunci când nu face avort. Riscul creşte la 2,46 ori, la două avorturi, şi de 5,58 ori la trei şi mai multe avorturi.

Un alt studiu (Escobar GJ, Littenberg B, Petitti DB. Outcome among surviving very low birthweight infants: a meta-analysis. Arch Dis Child. 1991;66:204-211) arată că greutatea mică la naştere şi naşterea prematură sunt cei mai importanţi factori de risc în mortalitatea infantilă şi dizabilităţile ulterioare, care includ dizabilităţi fizice şi întârziere în dezvoltarea cognitivă.

Este important de precizat că adolescentele au un risc de două ori mai mare de a avea lacerări cervicale în timpul procedurilor de avort, în comparaţie cu femeile mai în vârstă (Schulz KF, Grimes DA, Cates W. Measures to prevent cervical injury during suction curettage abortion. Lancet 1993: 1182-1184). Aceste lacerări duc la incompetenţa cervixului, care constituie unul dintre factorii primari de risc pentru naşterile premature. Dilatarea forţată a cervixului predomină mai ales în avorturile după primul trimestru de sarcină (săptămâna 13-24 de gestaţie), din cauză că e necesară o dilatare mai mare a cervixului pentru finalizarea procedurii de avort (Hawkins DF, Elder M. Human fertility control. Theory and practice. Butterworths, London. 1979:237-260).

Există, de asemenea, date care atestă existenţa unui risc mai mare de naşteri premature  ulterioare, după procedurile de avort, făcute în cel de-al doilea trimestru de sarcină, la mamele adolescente (Zhou W, Sorenson HT, Olsen J., Induced abortion and subsequent pregnancy duration. Obstet Gyneco. 1999; 94:948-953). Acest studiu a fost făcut pe 61.000 de femei din Danemarca. Autorii precizează că riscul naşterii premature ulterioare după un prim avort făcut în al doilea trimestru de sarcină era de 2,27 ori mai mare decât la femeile care nu au făcut niciodată un avort şi de 12,55 ori mai mare, dacă femeia are 2 avorturi în perioada adolescenţei.

De ce se trece cu vederea un asemenea factor?

În SUA şi în Australia, există cazuri când femeile au dat medicii obstetricieni în judecată pentru că nu le-au informat despre riscul unei naşteri premature ulterioare, ca o consecinţă a avortului. Sunt cunoscute mai ales astfel de cazuri, când femeile au adus pe lume un copil cu paralizie cerebrală, după un avort efectuat anterior. În final, ne întrebăm cui prodest, cui foloseşte, deci, această inconştientă ocultare a legăturii dintre avort şi naşterea prematură, care, la rigoare, ar putea salva vieti?

© Asociatia Provita Media

Leave a Reply