Sexualitatea, ca “management al riscului”

 (Pe marginea unui articol confuz despre educatia sexuala a tinerilor)

Autor: Larisa Iftime

Un articol pe cat de amplu, pe atat de confuz, a fost publicat in ziarul “Adevarul” (26 aprilie 2009), despre educatia sexuala a tinerilor. Suntem atentionati, chiar la inceput, ca trebuie sa luam “in serios aceasta fateta a dezvoltarii viitorului adult, la fel cum iau in serios pregatirea scolara, lectiile de limba engleza sau de sofat (…)”. Facand apel la parerea diversilor specialisti straini in psihologia tinerilor, autorul, dl Nicolae Leahu, sustine, pe de o parte, ca “este nevoie ca adultii sa le ofere copiilor lor o educatie sexuala cat mai completa”.

El considera ca tot ceea ce au expertii “in sac” pentru copii este cel mai bun, citandu-l pe psihologul Daniel Marcelli, care afirma: “Dincolo de detaliile anatomice, pe care le pot oferi chiar si copiilor mai mici, teritoriul sexualitatii este mult mai complex, deoarece implica un amestec de informatii si emotii. Teama de incest, de a imparti detalii intime intre generatii diferite, reprezinta cel mai greu prag pe care parintii il au de trecut fata de copiii lor. De aceea, o strategie mai buna este ca parintii sa lase aceasta tema si in sarcina altora”. Pe de alta parte, autorul insista ca “este de datoria parintilor sa-si invinga senzatia de jena si sa astepte pana cand cei mici vor intelege pe deplin toate aspectele acestei probleme delicate”.

Mai observam ca jurnalistul de la “Adevarul”, ca si multi educatori de educatie sexuala, abordeaza doua aspecte ale problemei: in primul rand, copilul trebuie sa afle totul despre sexualitate (ca si cum ar invata pe de rost piesele unei masini) si, in al doilea rand, copilului i se cere sa evite toate riscurile pe care le implica angajarea in activitatea sexuala. Atat si nimic mai mult. Cu alte cuvinte, cum spunea Papa Benedict al XVI-lea la intalnirea de la Universitatea Catolica din America, Washington D.C., in aprilie 2008, sexualitatea este predata ca un fel de “management al riscului”, accentuand faptul ca educatorii nu le spun copiilor nimic despre frumusetea iubirii conjugale, angajante, datatoare de viata, despre beneficiile acestei iubiri.

Adeptii predarii educatiei sexuale in scoli mediatizeaza sexualitatea ca pe un segment al biologicului legat de o activitate de recreere, fara a da prea mare importanta legaturilor sufletesti puternice care trebuie sa stea la baza relatiilor sexuale. Ei transmit doar cunostintele despre sexualitate pe care le au: sexul ca pe o activitate de moment si divertisment, insotita de o colectie alarmanta de riscuri. Cu alte cuvinte, iata, omul eficient, “omul nou” – nu-i asa?, cat timp ne desparte de perioada de trista amintire? – omul perfect, care actioneaza in viata ca un mecanism bine pus la punct de tehnologia medicala si sociala. Daca cumva se strica o rotita (apare o boala cu transmitere sexuala), medicul o fixeaza imediat la loc.

Sexualitatea nu poate fi pe deplin inteleasa decat in cadrul casatoriei. Daca am intelege asta, am intelege si beneficiile bunului simt, dar si cele ale moralei crestine, legate de sexualitatea omului. Si atunci am intelege ca nu sexualitatea, nu erosul este de vina, ci lipsa de tarie morala si spirituala a omului. Am spune ca teama de efectele sexualitatii, teama de riscuri, in general, vine din subrezenia sufletului strivit de temeri, de nelinisti. Vindecarea, cum ne-o spun si psihologii, si indrumatorii spirituali, si preotii, tine de insanatosirea noastra spirituala, adica de insanatosirea sufleteasca si morala.

Aceasta mentalitate privind sexualitatea si riscurile pare a fi de departe cel mai mare avantaj al sustinatorilor avortului. Caci, in explicarea sexualitatii, vaduvita de sensul frumusetii iubiri, copiii devin simptomele unei boli, o boala recenta din categoria “sexului neprotejat”. Avortul devine antidotul acestei boli, iar noua generatie se inghesuie la usa medicului pentru ca nimeni nu i-a spus niciodata ca sexualitatea inseamna mult mai mult decat relatiile sexuale cu tot cortegiul lor de boli. Sexualitatea nu poate fi separata de iubirea in familie si de eros in general. Exista o intreaga istorie a ei, iar alaturi apare mereu ideea de responsabilitate. Iubirea adevarata nu poate fi niciodata libera de angajamentul fata de celalalt. Educatia sexuala trebuie inlocuita cu educatia adevarata pentru casatorie si familie.

Editoriale © Asociatia Provita Media

About Post Author

Varia

Leave a Reply