UNAIDS: mari întârzieri în realizarea programului și mari incompetențe

De obiectivul ONU pentru stoparea epidemiei de HIV/SIDA ne despart doar 13 luni. Puțin probabil să se mai întâmple ceva până atunci.

Autor: Michael Cook, 31 decembrie 2018, sursa: www.mercatornet.com

Unul dintre obiectivele Organizației Națiunilor Unite pentru Dezvoltare Durabilă până în 2030 este dispariția SIDA. Sfârșitul epidemiei nu poate veni prea curând. După cum a declarat secretarul general al ONU, António Guterres, la 1 decembrie, de Ziua Mondială a SIDA, la 30 de ani de când a fost marcată prima dată: „Peste 77 de milioane de persoane au fost infectate cu HIV, iar peste 35 de milioane au murit de o boală asociată cu SIDA”.

Și încă mor. În 2017, potrivit statisticilor ONU, 940 000 de oameni au murit de boli legate de SIDA și 1,8 milioane de persoane au fost infectate. SIDA este acum principala cauză a decesului în rândul adolescenților (copii cu vârsta cuprinsă între 10-19 ani) în Africa, și cea de-a doua cauză de deces cel mai frecvent întâlnită în rândul adolescenților din întreaga lume.

O să reușească ONU să facă ceva? Primul jalon – anul 2020 –, care ar marca stoparea bolii se află la o distanță de numai 13 luni. Anul 2020 este reperul stabilit de UNAIDS să atingă obiectivul său de 90-90-90. Aceasta înseamnă că 90% dintre oamenii care trăiesc cu HIV își vor cunoaște statutul de infectați cu HIV, 90% dintre persoanele diagnosticate cu infecție HIV vor primi terapie antiretrovirală susținută; si 90 % din toți pacienții care primesc terapie antiretrovirală se vor bucura de suprimarea infecției.

Cum merg lucrurile? Nu prea bine. În ciuda retoricii optimiste a șefului UNAIDS, Michel Sidibé, rezultatul a fost de 75-79-81 pentru 2017. Chiar și în Statele Unite, unde boala și-a pierdut în mare parte stigmatul și resursele sunt abundente, cifra este de aproximativ 86-62-49 .

UNAIDS știe că acest lucru este departe de a fi suficient. Raportul său din 2018, întitulat Miles To Go, arată că: „Pe măsură ce ne gândim la progresul nostru, o anumită satisfacție este justificată. Dar, dacă luăm toți factorii în considerare, lucrurile nu stau atât de bine în lume. Promisiunile făcute celor mai vulnerabili din societate nu sunt păstrate. Suntem la mile depărtare în călătoria noastră de a pune capăt epidemiei de SIDA. Timpul se scurge”.

UNAIDS a stabilit un obiectiv ambițios. Nu-l va atinge. Nu-l poate atinge. Eșecul umilitor este doar la câteva luni distanță. Întrebarea pe care ONU trebuie să o pună este: ce a mers prost?

UNAIDS arată cu degetul la egoismul țărilor donatoare. „Atingerea obiectivelor pentru 2020 va fi posibilă doar dacă se vor majora investițiile atât din surse donatoare, cât și din surse interne”, spune Agenția ONU.

Dar dacă strategia sa este greșită? Albert Einstein a spus: „Definiția nebuniei înseamnă să faci același lucru de nenumărate ori, dar să aștepți de fiecare dată rezultate diferite”. Dar tocmai asta a făcut UNAIDS. Și-a pus toată încrederea în soluții tehnologice, cum ar fi distribuirea a 20 de miliarde de prezervative pe an în țările cu venituri mici și mijlocii și a neglijat principalul motor al epidemiei, comportamentul.

În 2004, în revista The Lancet, una dintre cele mai importante reviste medicale din lume, a fost publicată o declarație consensuală, semnată de zeci de experți în domeniul SIDA. În această declarație, experții pledau pentru un accent mai mare pe modificarea comportamentului în scopul de a reduce prevalența răspândirii SIDA prin contact sexual. Ei au aprobat așa-numita abordare ABC: abține-te, fii fidel, utilizează prezervativul în mod corect și consecvent.

„… atunci când se adresează tinerilor, pentru cei care nu și-au început activitatea sexuală, prima prioritate ar trebui să fie încurajarea abstinenței sau întârzierea debutului sexual, accentuând astfel evitarea riscului, acesta fiind cel mai bun mod de a preveni infecția cu HIV și a altor infecții cu transmitere sexuală, precum și a sarcinii nedorite. După debutul sexual, revenirea la abstinență sau fidelitatea reciprocă cu un partener neinfectat sunt cele mai eficiente metode de evitare a infecțiilor”.

Acest mesaj de abstinență, înainte de căsătorie și de a fi credincios după căsătorie, a fost ridiculizat în mass-media și de instituția SIDA.

Dar, având în vedere eșecul obiectivului 90-90-90, care se întrezărește la orizont, nu este oare timpul să mai dăm o șansă bunului simț? Dacă nu intri în relații sexuale [până la o anumită vârstă] sau rămâi  fidel unei singure persoane, nu contractezi SIDA. Nu vei avea nevoie de prezervative.

E adevărat, comportamentul sexual este influențat de normele de gen și de condițiile sociale și economice, care nu sunt întotdeauna sub controlul unei persoane. Dar, odată ce moartea cosește mulțime de adolescenți în Africa, merită să luăm serios abordarea ABC.

Prezervativele nu funcționează. Sau mai degrabă, acest prezervativ poate funcționa, dar alte 20 de miliarde, nu. De ce nu? Deoarece se întâmplă spargerea și alunecarea lor, chiar și în condiții de utilizare corectă și consecventă. Transmițând mesajul că prezervativele oferă o protecție completă, oamenilor li se oferă o iluzie de siguranță completă, conducând astfel la fenomenul de „compensare a riscurilor”: debutul precoce al relațiilor sexuale sau la un număr mai mare de parteneri sexuali și alte comportamente de risc.

Chiar și în SUA, numărul de noi cazuri de HIV / SIDA a crescut de fapt ușor în 2017, deoarece tinerii se complac ușor [în utilizarea prezervativului], ceea ce duce la fenomenul de „compensare a riscurilor”. „Oamenii se reîntorc la practicile lor vechi și nu sunt atenți la comportamentul lor”, a declarat Donna Futterman, expert în SIDA la adolescenți, de la Montefiore Medical Center din New York, pentru ABC News.

Epidemia SIDA s-ar termina dacă UNAIDS ar fi capabilă să distribuie un vaccin eficient 100% cu o distribuție de 100% – dar aceasta este o pură iluzie. După decenii de muncă pentru eradicarea fumatului, autoritățile din domeniul sănătății publice se mai străduiesc încă să oprească consumul și dependența de tutun.

Este un comportament de asumare a riscului care alimentează epidemia de SIDA. Strategia ONU nu se ocupă în mod eficient de acesta. De ce?

În primul rând, deoarece birocrația SIDA dirijează. Ea „știe” că tinerii nu pot amâna relațiile sexuale până când nu găsesc pe cineva cu care să împărtășească un proiect de o viață. Așa că, în loc să transmită un mesaj de abstinență în educația sexuală, ea distribuie prezervative.

În al doilea rând, după 30 de ani de strategii eșuate, birocrația ONU e blocată în rutină, repetând aceeași mantra: mai multe prezervative, mai multă finanțare, mai multe medicamente. Este inflexibilă și fără pic de imaginație.

În al treilea rând, strategiile sale au încetat să se bazeze într-adevăr pe dovezi. Ele se bazează pe o ideologie a libertății sexuale care ucide tinerii.

Mesajul de Ziua Mondială a SIDA este că boala va fi învinsă, „va deveni istorie”, până în 2030. Dar, pe măsură ce zilele trec, aceasta seamănă din ce în ce mai mult cu o mare minciună.

Jokin de Irala, expert în SIDA la Universitatea Navarra din Spania, a declarat pentru MercatorNet: „Atâta timp cât sănătatea publică e folosită ca un instrument al activismului ideologic, nu vom ajunge niciodată la adevărul problemei și, prin urmare, nu vom avea niciodată sănătate pentru toți. Compasiunea reală pentru persoanele expuse riscului presupune atât a le îngriji, cât și a le spune, cu respect și cu amabilitate, adevărul despre realitatea riscurilor anumitor comportamente, chiar dacă se folosesc prezervative”.

Varia

Leave a Reply