Educatie sexuala cuprinzatoare (ESC) = drepturi sexuale versus sanatate sexuala
Sursa: Family Watch International
In ultimii ani, activistii pentru drepturile sexuale si-au concentrat o mare parte din eforturile lor asupra copiilor si au facut din oamenii tineri unul dintre obiectivele lor principale. Principalul mod de a exercita influenta asupra tinerilor este promovarea educatiei sexuale cuprinzatoare ca un drept international mandatat de lege. Aceasta pentru ca daca ei ar reusi sa formeze tanara generatie, s-o educe in spiritul ideologiilor lor sexuale radicale si s-o invete cum sa pledeze pentru aceste „drepturi” ca fiind drepturi ale omului, protejate prin legi si politici, in comunitatile lor, atunci ei ar considera batalia castigata in mare masura.
Educatia sexuala cuprinzatoare este de mai multe feluri si poate fi deghizata sub forme de programe de educatie pentru drepturile omului sau de deprinderi de viata. Majoritatea programelor de educatie sexuala cuprinzatoare contine o serie de componente: · Ii invata pe copii sa pledeze pentru „drepturile lor sexuale”. · Ii invata pe copii despre diferite moduri de a obtine placere sexuala. · Promoveaza prezervativele la copii, fara a-i informa despre ratele lor de esec. · Ii invata pe copii sa se masturbeze. · Incurajeaza copiii sa experimenteze sexual cu persoane de acelasi sex sau de sex opus. · Promoveaza sexul anal sau oral la copii sau afirma ca aceste comportamente sunt sigure. · Promoveaza promiscuitatea in randul copiilor ca un „drept”. · Denigreaza valorile religioase si culturale ale parintilor sau ale comunitatii lor. · Furnizeaza consiliere sexuala, informatii sau servicii minorilor, fara consimtamantul parintilor. Cele mai multe, daca nu toate dintre programele de educatie sexuala, promovate sau finantate de ONU, contin multe dintre elementele programului mentionat mai sus.
Federatia Internationala de Planificare Familiala (IPPF)
Unul dintre cei mai mari furnizori de programe complexe de educatie sexuala din lume este International Planned Parenthood Federation (IPPF). Programele privind sexualitatea, elaborate de IPPF, sunt concepute pentru a forma generatia tanara, ca aceasta sa-si ceara „drepturile sexuale”. De exemplu, intr-un fragment din publicatia IPPF EXCLAIM! 1, distribuita membrilor statelor Natiunilor Unite, se spune: „tinerii au dreptul la placere sexuala, iar modul in care experimenteaza diferite forme de placere sexuala este important pentru sanatatea lor”. Acest lucru le predau ei copiilor in varsta de 10 ani. Publicatia EXCLAIM! ii invata pe copii, de asemenea, cum sa se organizeze si sa pledeze pentru drepturile lor sexuale.
Programul IPPF „It’s All One” – educatie sexuala cuprinzatoare
Programul Federatiei Internationale Planned Parenthood „It’s All One” a fost lansat la un eveniment special, un mic dejun doar cu invitatii, la o cafeterie de la sediul ONU din New York. Acest program este aprobat de catre Fondul Natiunilor Unite pentru Populatie (UNFPA) si a fost creat de Consiliul pentru Populatie.
„It’s All One” cere profesorilor sa conduca discutii despre homosexualitate, diversitate sexuala, despre modul in care minoritatile sexuale sunt tratate in societate, si modul in care le sunt incalcate drepturile. Chiar mai ingrijorator este faptul ca se afirma ca prioritatile programului „It’s All One” au fost stabilite de: „agentiile de sanatate si educatie la nivel mondial, inclusiv Adunarea Generala a Natiunilor Unite, UNAIDS, Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS), Natiunile Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura (UNESCO)” si ca el vine ca un „raspuns la mandatele politice internationale, inclusiv Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului”. Cu alte cuvinte, se pretinde ca programul „It’s All One” este ceea ce ONU a mandatat ca trebuie sa primeasca copiii.
Iata ce li se sugereaza copiilor prin programul „It’s All One”, in unele dintre sarcinile si activitatile sale:
- Pregatirea unei scurte scenete, care implica o relatie intima dintre un barbat si o femeie necasatoriti sau de acelasi sex;
- O fisa de lucru privind dorinta sexuala, care include intrebari cu privire la erectii, lubrifierii vaginale, fantezii sexuale;
- Discutii privind modul in care minoritatile sexuale sunt tratate in societate si modul in care le sunt incalcate drepturile 2;
- Studii de caz reale si discutii despre homosexualitate, cu obiectivul de a „empatiza cu ei”;
- Discutii despre daca atitudinile si ideile cu privire la diversitatea sexuala in societate se schimba;
- Un test de tipul Adevarat/Fals cu privire la comportamentul sexual, care include intrebari si raspunsuri cu privire la masturbare3, orgasm4, ejaculare, sex oral, satisfacerea sexuala a unui partener5, marimea penisului6.
- Un studiu de caz privind consimtamantul in cunostinta de cauza contine acest exemplu: „Isaac a avut mai multi parteneri, dar il lasa pe Ivan, noul sau iubit, sa creada ca el este inca virgin, asa cum este Ivan. Cand au facut sex, Ivan a fost de acord sa nu foloseasca prezervativul, gandind ca nu exista nici un risc de infectie. Poate Ivan sa-si dea consimtamantul liber si informat?”
- O activitate privind luarea de decizii dificile cere elevilor sa creeze o banda desenata bazata pe idei dintr-o lista de decizii dificile propuse, printre care: „Ati decis sa-i spuneti partenerului dumneavoastra ca nu aveti placere (sau orgasm) in timpul actului sexual”.
IPPF actioneaza in cele mai multe tari ale lumii si scoate miliarde de dolari din serviciile sexuale pentru copii si adulti. Numai in 2010, IPPF a primit 3,5 milioane de dolari de la mai multe agentii ONU, inclusiv UNFPA, UNAIDS, UN Women, OMS si Banca Mondiala. (Comentariu Provita Media: In Romania, IPPF este reprezentata de organizatia SECS, si la toate dezbaterile de la noi despre introducerea educatiei sexuale obligatorii in scoli, din ultimii ani, organizate de institutiile statului, la toate nivelele, reprezentantii sai au stat in fruntea discutiilor).
Planned Parenthood aduce echipe de avocati si de tineret la conferinte ale ONU, echipe care fac presiuni asupra guvernelor ca acestea sa stabileasca in documentele conferintelor ONU educatia sexuala cuprinzatoare ca un drept international al omului. De asemenea, ei manipuleaza guvernele tarilor in curs de dezvoltare ca acestea sa solicite, in declaratiile lor catre ONU, educatie sexuala cuprinzatoare sau educatia sexuala. Ei ascund aspectele controversate ale educatiei sexuale cuprinzatoare si pretind ca programele de acest fel vor scoate tarile in curs de dezvoltare din saracie si vor preveni sarcina la adolescente si bolile cu transmitere sexuala, printre alte lucruri. Un numar de oameni, care reprezinta tarile in curs de dezvoltare in cadrul negocierilor ONU sunt de fapt angajati platiti ai IPPF, care isi ofera gratuit serviciile in calitate de experti tehnici, cand, in realitate, ei intra in delegatii guvernamentale pentru a promova agenda drepturilor sexuale a Planned Parenthood, in cadrul negocierilor cu ONU. Ei sunt buni la ceea ce fac, dar asta este o veste proasta pentru copiii nostri.
„Ghidul international privind Educatia pentru Sexualitate” UNESCO
Creat in colaborare cu UNFPA, Fondul ONU pentru Populatie, Organizatia Mondiala a Sanatatii si UNICEF, „Ghidul international privind Educatia pentru Sexualitate” este in conformitate absoluta cu filozofia Planned Parenthood si cu filozofia altor organizatii din domeniul drepturilor sexuale. De fapt, unul dintre principalii autori ai Ghidului amintit a facut parte din SIECUS (Consiliul de informare si educatie sexuala din Statele Unite), principalul furnizor de programe de educatie pentru sexualitate similare in S.U.A. Mai jos sunt cateva fragmente din liniile directoare ale UNESCO privind educatia sexuala: · „respect” pentru „diversitatea sexuala si de gen”; · „un barbat care devine femeie si este atras de alte femei, se identifica drept lesbiana”; · „masturbarea nu este daunatoare”; · „atat barbatii, cat si femeile pot oferi si primi placere sexuala cu un partener de acelasi sex sau de sex opus”.
Raportul Adunarii Generale a ONU: Copiii au dreptul la educatie sexuala
In octombrie 2010, Adunarea Generala a ONU a primit un raport radical din partea Raportorului Special presupus a aborda „dreptul la educatie”. Raportul sustine ca, in prezent, exista un drept international al omului la „educatia sexuala cuprinzatoare”, care include dreptul la „experiente sexuale satisfacatoare”. Raportul pretinde in continuare ca acest „drept” poate fi realizat numai „daca [copiii] primesc educatie sexuala cuprinzatoare inca de la inceputul scolarizarii [lor]”. Cu alte cuvinte, potrivit acestui raport, copiii in varsta de 5 ani sau, eventual, chiar copiii mai mici trebuie invatati despre dreptul lor la placerea sexuala.
Acest raport a fost creat de catre Raportorul Special al ONU, Vernor Munoz, care a primit un mandat din partea ONU ca sa emita raportul cu privire la „dreptul la educatie”. (Un Raportor Special ar trebui sa fie un „expert” impartial, numit de ONU, care sa studieze si sa raporteze asupra unei probleme.) Totusi, dl Munoz si-a depasit in mod clar mandatul si si-a promovat propria agenda a drepturilor sexuale prin raportul emis si prin incercarea sa unilaterala de a infiinta un drept fictiv la educatie sexuala.
In raport, Munoz afirma ca el „considera ca placerea si exercitarea sexualitatii . . . ar trebui sa fie unul dintre obiectivele educatiei sexuale complete, eliminand sentimentele de vinovatie despre erotism, care restrictioneaza sexualitatea la o simpla functie de reproducere”.
In ceea ce priveste infectia cu HIV, in raport se afirma ca „restrictioneaza educatia sexuala la problema bolilor cu transmitere sexuala. . ., poate crea o asociere gresita intre sexualitate si boala, care este la fel de daunatoare ca asocierea [sexualitatii] cu pacatul”.
In ceea ce priveste religia, raportul avertizeaza ca, in unele cazuri, „educatia sexuala a fost obstructionata in numele ideilor religioase”, iar apoi adauga ca „educatia globala actioneaza ca un garant al unui mediu democratic si pluralist”.
De asemenea, in raport sunt criticate „barierele in calea educatiei sexuale, cum ar permisiunea parintilor de a-si retrage copiii de la o astfel de educatie”.
Cu alte cuvinte, religia si parintii nu ar trebui sa impiedice cu nimic obligatia statului de a sexualiza copiii, pentru a se garanta ca aceasta societate este „democratica” si „pluralista”.
In raport se discuta despre ceea ce ii ajuta pe tineri „sa aiba o viata mai buna sexuala”, de parca imbunatatirea vietii sexuale a tinerilor ar fi un obiectiv valabil al guvernelor, si se afirma in mod straniu ca „scopul educatiei sexuale” este „de a crea un rol transformator pentru oameni, mergand dincolo de aspectul strict genital si fizic”, orice ar insemna acest lucru. (Comentariu Provita Media: In fond, este vorba de spalarea creierului, de schimbarea mentalitatilor).
In raport se citeaza „Ghidul international privind Educatia pentru Sexualitate” al UNESCO, care cere respectarea „diversitatii identitatilor si orientarilor sexuale”, precum este citata si o hotarare a Comitetului ONU prin care guvernelor li se „cere sa se asigure ca programele de educatie sexuala nu intaresc stereotipuri sau nu perpetueaza prejudecati in ceea ce priveste orientarea sexuala”.
Dar cea mai proasta veste este ca raportul sustine „Principiile Yogyakarta”, principii radicale, numite „Magna Carta” a miscarii drepturilor sexuale, sustinandu-se ca aceste principii „trebuie luate in considerare in educatie: datorita inscrierii lor in «perspectiva diversitatii»”. Concluzia raportului este exprimata atat in apelul la Biroul Inaltului Comisariat al Natiunilor Unite pentru drepturile Omului (OHCHR) de a „investiga problemele specifice legate de bariere si provocari la adresa exercitarii efective a dreptului la educatie sexuala cuprinzatoare”, cat si in apelul la Consiliul ONU pentru drepturile omului de a chestiona statele membre, in timpul chestionarii lor periodice, cu privire la modul in care acestea asigura „exercitarea dreptului la educatie sexuala cuprinzatoare”.
Note:
2 Family Watch International recunoaste drepturile fundamentale ale tuturor oamenilor, inclusiv lesbiene, homosexuali, bisexuali si persoane transgender. Toti cetatenii, indiferent de orientarea lor sexuala sau de identitatea lor de gen, au dreptul la locuinta, loc de munca, si au dreptul sa nu fie supusi violentei si hartuirii. Dar in timp ce Family Watch International condamna violenta sau hartuirea oamenilor, nu accepta ca indivizilor sa li se acorde drepturi speciale pe motive de orientare sexuala sau identitate de gen. 3„It’s All One”, volumul 2, pagina 68. 4„It’s All One”, volumul 2, pagina 69.
5„It’s All One”, volumul 2, pagina 68.
6„It’s All One”, volumul 2, pagina 69.
Cititi si Raportul de analiza al SECS si ce inseamna un program-model de educatie sexuala
About Post Author
