Diferenta dintre sexe a devenit tabu

Interviu publicat in revista Famille Chretienne, in iulie 2012. Autori: Clotilde Hamon si Samuel Pruvot

Preluat de pe site-ul: Le blog de cathophalsbourg.

– De la introducerea lor in cadrul cursurilor de stiinte politice [in Franta – n.tr.], in 2011, „studiile de gen” suscita controverse. Ce v-a determinat sa intrati in aceasta dezbatere?

– Am intervenit in dezbatere cu cartea „Femeile, intre sex si gen”, pentru a spune ca notiunea de „gen” nu elimina consideratiile despre sexe, contrar celor sustinute de Judith Butler si teoreticienii teoriei „Queer”. Acum imi dau seama ca aceasta pozitie nuantata si indelung argumentata ajunge greu in presa. Oricine spune astazi ca tot ceea ce este construit si artificial este acuzat ca e „naturalist”, ca reduce totul la natura si biologie, orice ar spune! Eu nu ma opun total cercetarii „genului”, stiintelor politice sau altor stiinte. Exista o constructie sociala si o interpretare culturala despre diferenta sexuala, asa cum se arata in diversitatea culturilor, institutiilor, relatiilor sociale. Dar distinctia intre sexe, in sens strict, ramane relevanta, cand analizam ceea ce Francois Jacob a numit „logica viului”, pentru ca fiintele umane sunt fiinte vii, pana la proba contrarie. Am sentimentul clar ca diferenta sexuala a devenit pentru unii un adevarat tabu, un subiect interzis. In loc de o reflectie filosofica si antropologica, avem de-a face cu o lupta politica, ca si cum ar fi reactionar sa spui ca exista barbati si femei. Este atat de amuzant sa spui asta, atunci cand toata lumea se felicita pentru progresele  egalitatii [de gen]. Dar nu „studiile de gen” sunt problema, ci „studiile despre homosexuali” [Queer theory].

– Pe ce se intemeiaza aceasta controversa?

– „Studiile de gen” privesc aspectul social al relatiilor barbati-femei. Ele nu contesta diferenta intre sexe si asimetria organismelor sexuate. Dar pentru „gandirea Queer” sau „teoria Queer”, reprezentata de Judith Butler, intrebarea nu mai este constructia sociala a sexelor, cu atat mai putin istoria dominatiei masculine, ci dominatia „heterosexuala”. De aici si polemica. Ceea ce este complet diferit! Ar trebui sa se abordeze, de fapt, ambele probleme. Dar, in opinia mea, lupta impotriva homofobiei nu implica negarea diferentei sexuale.

– In Franta, ideile lui Judith Butler sunt sustinute in numele eliberarii corpului …

In cartea sa, „Corpul care conteaza”, Judith Butler reduce organismul la o materie prima, inerta,  plastica, ce nu ar avea nici o proprietate. Aceasta este o violenta extrema asupra corpului, si, prin urmare, asupra persoanelor, asa cum am aratat in „Corps en miettes” (Corpul in bucati” (Flammarion, 2009)). E un curent fals modern care considera corpul ca pe un material de fabricatie. Acesta ne face sa consideram animalele ca lucruri, apoi ar trebui sa consideram fiintele umane ca lucruri. Dar fiintele umane sunt indivizi vii, persoane. Distinctia intre persoane si lucruri este, de asemenea, fundamentala in dreptul nostru.

– Care sunt implicatiile acestor idei asupra conceptului de familie?

– Una din consecinte este tocmai aceea de a privi copilul ca pe un produs fabricat in laborator, iar parintii legali, ca pe indivizi neutri al caror sex este nesemnificativ. Totusi, chiar cand vine vorba de fertilizarea in vitro (FIV), rolurile sexului, masculin si feminin, la nastere, nu sunt identice. A fi „tata” si „mama” – se intampla ca si eu sa fiu mama si bunica – se refera la sexul nostru, nu si la sexualitatea noastra sau la „orientarea sexuala” a noastra. Putem intoarce lucrurile cum dorim, nu vom putea face ca aceste doua roluri sa fie interschimbabile. Ele sunt, de asemenea, interdependente. Cu toate acestea, asa cum sunt femei care poarta copiii si le dau nastere, ele pot avea copii fara a fi legate din punct de vedere legal de un barbat. Dimpotriva, paternitatea, considerata incerta, s-a construit pe casatorie si pe fidelitatea sotiei, iar istoria casatoriei patriarhale a fost aceea a subordonarii legale a femeilor autoritatii maritale.

-De fapt, amintiti-va legatura intre institutia casatoriei si a filiatiei …

– Altadata, am  avut de a face cu filiatia naturala si legala. Ambele aceste legaturi, uneori, coincid, alteori, sunt distincte, la fel ca in adoptie. Ceea ce complica lucrurile sunt toate aceste noi posibilitati biotehnologice: fertilizarea in vitro, donarea de gameti (ovule sau spermatozoizi), transferul de embrioni, chiar si mama-surogat, acolo unde este permisa. Aici vorbim de copii biologici, mai degraba, decat de copii naturali.

Care sunt noile provocari ale technologiilor?

– Daca copilul este conceput ca un obiect „fabricat”, nimic nu mai sta la baza filiatiei sale. Ea devine o constructie juridica independent de conditiile nasterii lui. Prin urmare, totul este posibil. Chiar si notiunea de „tata” sau de „mama” devine problematica. Notiunea de cuplu parental nu se mai impune in mod necesar: de ce doi parinti si nu trei sau cinci? Dintotdeauna, filiatia, inclusiv parintii adoptivi, s-a inspirat din modelul cuplului mixt (masculin-feminin), si a atribuit copilului o linie dubla, masculina si feminina. Ne intrebam: intram in era copilului fabricat, a omului fabricat, fara a lua in considerare logica procrearii? Daca este asa, atunci trebuie sa stim ca se sterge orice legatura intre ascendenti si descendenti.

Cum poate cineva pretinde ca are doi tati sau doua mame?

– Ni se spune ca un copil poate avea doi tati sau doua mame. Dar chiar daca un copil poate fi ingrijit de doi barbati sau de doua femei, ar trebui sa-l lasam oare sa-si imagineze ca poate proveni din doi barbati sau din doua femei, sau ar trebui sa faca el distinctia intre istoria sa reala, parintii sai, originea sa, daca doriti, si familia care-l creste? Noi [francezii] trebuie atunci sa anulam, cum au facut-o mai multe tari europene, anonimatul in donarea de gameti.

– Tema paradei gay din 2012 este „Egalitatea de sanse – acum!”. Cum este inteleasa astazi notiunea de egalitate?

Egalitatea nu inseamna similaritate. Egalitatea de gen, drepturi egale, se scandeaza acum. Dar intrebarea este mult mai complexa, deoarece exista anumite drepturi care iau in considerare intrarea in calcul a unei disimetrii sexuale sau care tin de generatie, de exemplu, diferenta intre copii si adulti sau intre adulti si batrani. Cu alte cuvinte, nu am avem toti aceleasi drepturi. Dreptul la pensionare este tributar varstei, precum si dreptul la educatie. Noi nu ne aflam intr-o relatie de egalitate intre indivizi neutri. Drepturile sociale sunt legate de o anumita situatie, de o anumita conditie.

Intrebarea care se pune este in special dreptul copilului. Ma tem ca sub masca egalitatii, suntem tentati sa nu vorbim decat despre dreptul de a avea un copil. Oare societatea trebuie sa ofere fiecaruia mijloacele tehnice pentru a avea un copil, inclusiv cu ajutorul organelor altora, cum ar fi materialul anonim (celule, uter)? Toti avem dreptul, inclusiv legiuitorul, sa definim drepturile copilului.

Interviuri © Asociatia Provita Media

About Post Author

Varia

Leave a Reply