Sursa: Tabu, 1 martie 2008
Într-o anchetă amplă publicată în revista “Tabu”, se menţionau problemele din domeniul FIV din România. În primul rând, este subliniată lipsa unei legislaţii în domeniu la noi în ţară ceea ce face să nu se poată “controla cine beneficiază de fertilizări in vitro, nu există o limită de vârstă şi nicio reglementare oficială a statutului donatorilor de spermă şi ovocite”.
Un alt aspect pe care îl pune în evidenţă revista amintită este cazul donatoarelor de ovocite. O femeie povesteşte, în articolul citat, că „90% dintre donatoare sunt femei rrome. Le vedeam când mergeam la tratament. Ele erau într-o cameră, noi, cu fertilizările, în alta, dar nu ştiu cu cât sunt plătite”.
Comentariu Provita Media: Observăm că premoniţiile medicului american John C. Willke, cunoscut pentru activitatea sa prolifică în domeniul provita, s-au îndeplinit, înainte de a se ajunge la legalizarea clonării umane. Domnia sa ne avertiza în legătură cu exploatarea femeilor pentru obţinerea de ovocite în număr cât mai mare: „Daca clonarea umană ar fi legalizată, ea ar avea nevoie de un numar enorm de ovule feminine. Pentru obtinerea lor, femeia urmează un tratament pentru stimularea de ovulaţii multiple. Apoi este supusă anesteziei generale şi laparoscopiei. După care medicul prelevează ovulele de pe suprafata ovarelor. De unde vor fi luate femei pentru asta? Cu siguranţă că femeile din lumea a treia vor fi exploatate ca nişte cobai.” (Dr. John C. Willke, Barbara H. Willke, “Avortul Intrebari si Raspunsuri, Editura Provita Media, Bucuresti 2007, p.127) Mai menţionăm că singura reglementare legislativă referitoare la FIV în România este cea din Legea transplantului 95/2006, care consideră embrionul ca un ţesut sau ca pe nişte celule oarecare gata de a fi transplantate.
About Post Author
