Nu veți găsi mai jos ceea ce v-ați dori să citiți înainte de micul dejun, ci un meniu de activități sexuale servit copiilor.
Autor: Miriam Grossman, Sursa: Mercatornet.com, 30 iulie 2010
Miriam Grossman, doctor în medicină, psihiatru de copii, adolescenți și adulți și autorul cărții „Ce anume îl învățați pe copilul meu?” (Provita Media 2015). Este cercetător și membru al World Youth Alliance.
Educația sexuală pentru copiii mici a devenit titlu de primă pagină de ziar. Luna trecută a fost lansată o politică în Provincetown, Massachusetts, care a pus prezervative la dispoziția elevilor de clasa întâi. Cererile elevilor urmau să fie păstrate în secret, iar obiecțiile părinților au fost ignorate.
Acum, vestea vine din statul Montana. Dacă școala de district „Helena” își urmează drumul, grădinițele vor învăța despre „părțile reproducătoare ale corpului”: penisul, vaginul, sânii, sfârcurile, testiculele, scrotul și uterul. Copiii în vârstă de zece ani vor fi învățați că „actul sexual include, dar nu se limitează la penetrarea vaginală, orală sau anală”. Doi ani mai târziu vor descoperi că acest lucru poate implica „penisul, degetele, limba sau obiectele”.
Ăștia și-au pierdut mințile? Dimpotrivă. Toate aceste manevre sunt în întregime compatibile cu programele de educație sexuală susținute de președintele Obama. Mai mult, administrația ar dori ca contribuabilii americani să finanțeze exportul acestui tip de educație către restul lumii.
Cine a venit cu ideea că este necesar să-i învețe pe copiii lumii despre acte sexuale cu risc sporit de care părinții lor nu au auzit niciodată? Suspecții obișnuiți sunt Planned Parenthood și Consiliul de educație și informare privind sexualitatea din Statele Unite (SEICUS, o organizație privată). Aceste grupuri se prezintă a fi drept gardienii sănătății copiilor noștri. Ei pretind că oferă elevilor toate informațiile și abilitățile de care au nevoie pentru a face alegeri inteligente. Programa lor, spun ei, este cuprinzătoare, adecvată vârstei, neutră din punct de vedere ideologic și exactă din punct de vedere medical. Ei dau copiilor același mesaj ca și părinții, adică, sunteți prea tineri, așteptați până mai creșteți.
Dacă ar fi fost așa… Prioritatea acestei industrii nu este sănătatea sexuală, ci libertatea sexuală. Obiectivul lor nu este acela ca elevii să întârzie comportamentul sexual și să nu se infecteze, ci ca ei să fie deschiși, de la o vârstă fragedă, la orice formă de activitate sexuală.
Să spunem lucrurilor pe nume. Nu există dovezi că cunoașterea anatomiei organelor genitale masculine și feminine este vitală pentru bunăstarea copiilor mici. Iar abordarea de tipul „o singură mărime se potrivește tuturor”, ce impune învățarea despre atracția sexuală sau același sex la o anumită vârstă, este contrară principiilor de dezvoltare a copilului.
Copiii nu sunt adulți în miniatură. Dacă le prezinți informații noi ce nu pot fi ușor asimilate de ei, acest lucru le poate cauza suferințe. Un copil mic are propriile sale teorii despre de unde vin copiii, pe baza a ceea ce el știe deja. El poate crede că fratele lui a fost adus de la magazin sau de la spital sau că mama lui a consumat o anumită mâncare sau băutură.
Nu este nimic în neregulă cu asta. „Părinții ar trebui să răspundă nevoilor și nivelului de curiozitate al copilului lor în mod individual”, spune Academia Americană de Psihiatrie a Copilului și Adolescentului, „oferindu-le nici mai multă nici mai puțină informație decât o cere și o înțelege copilul”. Cu alte cuvinte, lăsați-i să se comporte firesc.
Oligarhia educației sexuale ignoră această înțelepciune. Și în timp ce insistă asupra faptului că elevii din clasa întâi vor fi învățați că „ființele umane pot iubi oameni de același sex și de alt sex” și așteaptă ca elevii de clasa a treia să definească HIV / SIDA, acești „experți” omit faptele biologice critice ale grupului care are nevoie de educație sexuală: adolescenții.
Printre altele, elevii de la școala gimnazială și de liceu nu sunt învățați că:
– Comportamentul intim provoacă eliberarea unei substanțe chimice în creier, care promovează sentimente de atașament și încredere, chiar dacă e vorba de un străin.
– Cervixul imatur al fetei îi crește vulnerabilitatea la infecții genitale. În afara HIV, fetele și femeile suportă 80% din povara consecințelor negative ale comportamentului sexual timpuriu și mai multor parteneri.
– Fecalele conțin agenți patogeni periculoși. Contactul oral-anal este asociat cu boli infecțioase grave, cum ar fi salmonella, shigella și hepatita A, B și C.
– Fiziologia și anatomia anusului sunt foarte diferite de vagin. În ceea ce privește transmisia HIV, actul sexual este de cel puțin 20 de ori mai periculos decât actul sexual vaginal.
– După cum se menționează pe ambalajul prezervativului, spargerea acestuia este mai probabil să apară în timpul actului sexual anal.
Cum justifică educatorii educației sexuale „comprehensive” omisiunea acestor fapte de salvare a vieții? Cum susțin cu îndrăzneală faptul că programele lor sunt exacte din punct de vedere medical și că singura lor prioritate este sănătatea copiilor? Nu știu multe despre Montana, dar în locurile de unde vin eu, ceea ce promovează cei din Montana se numește tupeu.
Administrația dorește ca programe ca cele ale Școlii Helena să devină globale. Anul acesta, treizeci și nouă de democrați au introdus proiectul de lege H.R. 5121, Legea privind sănătatea sexuală și reproductivă globală din 2010. Prin acest proiect, se cere o educație sexuală cuprinzătoare în țările în curs de dezvoltare, care utilizează fonduri ale contribuabililor din SUA.
Cum să luptăm cu această nebunie? Așa cum fac sute de părinți, bunici, profesori și clerici din Helena – ridicându-se public și insistând că educația sexuală, la fel ca toate problemele de sănătate, să se bazeze pe adevăruri biologice, nu pe agende sociale. Reamintind autorităților că acesta este un război împotriva bolii, nu nedreptate socială. Și proclamăm cu tare și clar: „Inocența copilului meu este prețioasă. Încearcă să atentezi la ea și îți va părea rău”.
About Post Author
