Infanticidul, ca raspuns la refuzul sarcinii

In timpul colocviului „A gandi despre infanticid astazi”, organizat de revista franceza Enfances et Psy, participantii au incercat sa reflecteze asupra infanticidului, avand in vedere ultimele dezbateri din presa franceza despre refuzul sarcinii. Pentru psihiatru, a explicat psihanalistul Michel Dubec, de pe langa Curtea de Apel din Paris, infanticidul, care are intotdeauna o incarcatura simbolica foarte puternica, este „probabil atat de vechi ca si nasterea. Cu atat mai mult, daca este comis de mame, intotdeauna este cu atat mai revoltator”.

Dr. Dubec noteaza, printre altele, ca „pana in 1994, exista o convergenta intre lege si intelegerea simbolica a crimei”. Reforma Codului penal din 1994 a suprimat infanticidul si paricidul, care nu mai depid de articolele generale privind moartea si asasinatul. Aceasta masura a provocat un vid juridic si simbolic deoarece „Codul penal nu mai asigura rolul sau de mediere si impacare”. El estimeaza de asemenea ca aplicarea termenului „neonaticid” in locul celiu de „infanticid” constituie un regres.

Michel Dubec a evidentiat, de asemenea, cazul refuzului sarcinii, atat de invocat in procesele de infanticid. El estimeaza ca toate femeile implicate in cazuri de infanticid prezinta o trasatura comuna: pentru ele, anuntul sarcinii este unul de blocare, din diverse motive. Sarcina devine, prin urmare, clandestina, inteleasa uneori doar de mama insasi: „semnele interioare ale sarcinii sunt refulate si daca acest lucru este remarcat, semnificatia sa este ascunsa. Femeia insarcinata in acest caz simte, insa, nu are perceptia corpului altuia. Din refulare, ea trece la refuz, care, insa, nu premedtieaza infanticidul”.

El insista nuantarea termenului „refuzul sarcinii”, de care fac atata uz mijloacele de media. Pentru Annick Le Nestour, pedopsihiatru si psihanalist, si Anne Tursz, pediatru, „abordarea epidemiologica si clinica a neonaticidului arata ca refuzul global nu se intalneste niciodata, de fapt, este vorba de o patologie extrem de rara.” Studiile arata ca toate femeile care comit acest tip de crima se afla in stare de solitudine, deprimare, frica de abandon si au o relatie total dereglata fata de timpul prezent, trecut si viitor Nimeni nu estein stare de refuz total. (Le Quotidien du Médecin, 14 decembrie 2009; Libération, 12 decembrie 2009)

Varia

Leave a Reply