Mamele-surogat: „o alienare biologica”

Presedintele Republicii Franceze „va face o sinteza a propunerilor privind legea bioeticii” in vara aceasta, referindu-se in special la mamele purtatoare, a declarat secretarul de stat al Familiei din Franta, dna Nadine Morano. In timp ce Consiliul de Stat din Franta s-a pronuntat impotriva legalizarii mamelor purtatoare, avand „obiectii ferme” la „riscul comercializarii corpurilor umane”, Nadine Morano a reiterat pozitia sa in favoarea legalizarii acestei practici.

Filozoful Elisabeth Bainter s-a declarat „deceptionata” de avizul Consiliuliu de Stat, iar ginecologul René Frydman l-a caracterizat „prea bland”. Pentru el „nu putem sa ne angajam in ceea ce se cheama exploatarea femeilor in favoarea altora, indiferent de toata disponibilitatea generozitatii”. Sylviane Agacinski, autoarea volumului „Corpul in bucati” („Corps en miettes”, Flammarion), face un veritabil rechizitoriu impotriva mamelor purtatoare. „Transformarea in instrument a pantecelui femeii nu este nimic altceva decat o forma grava de alienare, ce nu poate gasi un alibi cu scop terapeutic”, scrie ea. Potrivit lui Agacinski, industria reproductiva instaureaza o forma inedita de „alienare biologica”. Ea aminteste ca anume nasterea e cea care da maternitatea si nu proiectul acesteia, contractul sau voluntarismul.

In timp ce partizanii gestatiei pentru altul prezinta aceasta practica drept un act de generozitate, Sylviane Agacinski explica faptul ca „generozitatea este alibiul comercializarii pantecelui”. „Nici o indoiala ca maternitatea pentru altul nu inseamna nimic altceva decat o piata”, subliniaza ea. Agacinski mai aminteste ca „piata mamelor purtatoare nu este gestionata de libertate, ci de nevoi”, si ca se va inventa o noua profesie, cea a „mamei gestante”.

In ceea ce priveste copilul, Agacinski aminteste ca, in cadrul gestatiei pentru altul, se programeaza si se legitimeaza un abandon. „Acel copil va intelege el oare ca a facut obiectul unui contract? Cum va trai ei?”, se intreaba filozoful Agacinski.  Intr-un sondaj de opinie, publicat de ziarul francez Le Figaro, se arata ca 64,4% din participanti nu sunt de acord cu legalizarea mamelor purtatoare. (La Croix.com, 7 mai 2009)

In Franta, 82 de personalitati din diverse domenii (printre care Sylviane Agacinski, Carole Bouquet, Gisèle Halimi, Boris Cyrulnik si Axel Khan) au lansat un manifest impotriva legalizarii gestatiei pentru altul. Pentru semnatari, „a tine cont de suferinta cuplurilor infertile nu poate justifica incalcarea principiilor care fondeaza viata noastra colectiva si, in special, obligatia de a-i proteja pe cei mai vulnerabili”. Ei estimeaza ca gestatia pentru altul deschide calea exploatarii femeii, promovand „genetica totala” si programand copiii conceputi pentru a fi abandonati de femeile care i-au purtat in pantece. Iar cand legea va limita derivele mercantile, cum ar fi turismul reproductiv, „va legitima (…) practici pe care le condamnam tocmai ca acestea sa nu ameninte protectia celor mai vulnerabili”.

Publicatia Le Quotidien du Médecin consacra, la randul sau, o pagina chestiunii mamelor purtatoare si publica o dezbatere intre profesorul René Frydman si Israël Nisand. Pentru Frydman, „etica trebuie sa primeze in fata cererii unei satisfactii de ordin genetic”. Fara a nega suferinta cuplurilor care nu pot avea copii, profesorul René Frydman denunta aceasta practica alienanta care, pentru satisfacerea unei dorinte personale, utilizeaza o terta persoana si mediul sau. El se indoieste, printre altele, de absenta comertului in aceasta chestiune si se ridica contra „ideologiei extreme periculoase” a „geneticii totale”. Recunoasterea „geneticii sacrosancte” conduce la un „discurs dublu”: „pe de o parte, trebuie sa fie un copil genetic al cuplului si femeii, care poarta acest copil al cuplului, i se spune ca sarcina nu are importanta, ca nu se creeaza nici o legatura si ca ea va putea sa se detaseze usor de copil, deoarece n-a investit in el”, iar „pe de alta parte, i se spune unei femei primitoare a unui ovocit donat ca important nu e aspectul genetic, ci legatura care se va tese in timpul sarcinii intre mama si copil, faptul ca ea va fi langa copil si-l va creste”. Pentru mama purtatoare, daca accepta „aceasta supraevaluare a sinelui” nu va exista nici un impediment pentru a accepta clonarea reproductiva.

De cealalta parte, Israël Nisand estimeaza ca „trebuie tratate solicitarile legitime”.  El isi fondeaza argumentele pe faptul ca in Franta deja exista „cazuri dupa cazuri in ceea ce priveste diagnosticul prenatal”, precum si „o omogenitate remarcabila a deciziilor” a diferitor centre (12.000 de dosare depuse in 10 ani, din care 6.000 s-au finalizat cu intrerupere medicala de sarcina). El considera ca ar trebui instituit un sistem similar si in cazul gestatiei pentru altul.  (Le Figaro, 13 mai 2009)

Varia

Leave a Reply