Clonarea reproductiva si terapeutica

Sursa: Genethique.org, 25 martie 2009

La rubrica „ABC-ul bioeticii”, publicatia La Croix abordeaza chestiunea clonarii reproductive si terapeutice. In 1996, a fost adus pe lume primul mamifer clonat, oita Dolly, crearea sa pornind de la o celula de adult. De atunci, acest tip de clonaj reproductiv a disparut din campul de vedere al presei internationale. Exista, de asemenea, clonarea „terapeutica”, numita si „transfer nuclear”. Cele doua tipuri de clonare se deosebesc prin scopul care se urmareste. Tehnica este aceeasi: ea consta din prelevarea unui nucleu dintr-o celula ordinara nesexuala de la o persoana si introducerea acestuia intr-un ovocit enucleat , adica din care s-a scos nucleul in prealabil. Aceasta manipulare face sa demareze procesul vietii si permite dezvoltarea unui embrion.

In clonarea reproductiva, embrionul este reimplantat in uter in stadiu de blastocist. in clonarea numita „terapeutica”, dezvoltarea embrionului este intrerupta in acelasi moment, adica atunci cand embrionul se afla in faza de blastocist. In ultimul caz, celulele sunt cultivate in cultura pentru a da nastere la linii de celule stem embrionare umane pentru laboratoarele de cercetare. Cercetarile recunoscute in prezent drept „clonare terapeutica” nu servesc decat la cercetari fundamentale, nu la cercetari terapeutice.

Pe langa instrumentalizarea (crearea si distrugerea) embrionului, aceasta tehnica pune de asemenea problema recursului la ovocite cu riscul de a dezvolta „o piata de ovocite”. Pentru a evita traficul de ovocite, Regatul Unit al Marii Britanii a autorizat recent crearea de embrioni hibrizi, care inseamna un nucleu de celula de origine umana transferat in ovocit de origine animala, pentru a se crea himere om-animal… in Franta, legea din 6 august a interzis clonarea reproductiva. Cel care incearca un asemenea experiment este pasibil de o pedeapsa de 30 de ani de inchisoare si de o amenda de 7 500 000 de franci.

Legea interzice, de asemenea, constituirea prin clonare a unui embrion uman cu scop terapeutic si toate conceptiile in vitro sau toate crearile prin clonare a embrionului uman cu scop industrial sau comercial.

Raportul pe 2006 a deputatului francez Pierre-Louis Fagniez si al Oficiului parlamentar de evaluare a optiunilor stiintifice si tehnologice (OPECST) din Franta recomanda autorizarea clonarii terapeutice sub controlul Agentiei pentru biomedicina. insa aceasta autorizare este in contradictie cu Conventia de la Oviedo, care, prin articolul 18 stipuleaza ca „este interzisa crearea embrionilor in scop de cercetare, precum si cu protocolul aditional al acestei Conventii din 1998, care interzice „toate interventiile in scop de creare a unei fiinte umane genetic identica cu o alta fiinta umana vie sau moarta”.

Jacques Ricot, filozof, profesor de bioetica la Universitatea din Nantes denunta faptul ca sunt multi care incearca sa inlocuiasca termenul „clonare” cu cel de „transfer nuclear”, pentru a se face o distinctie mai buna intre clonarea terapeutica si cea reproductiva. „In cele doua cazuri, are loc acelasi procedeu, cu scopul de a crea un embrion pentru cercetare, fapt care duce la distrugerea lui”. El aminteste ca „din punct de vedere stiintific, este stiut ca viata umana incepe la fuziunea gametilor”. Si se opune clonarii, estimand ca „aceasta ar pune in pericol reprezentarea noastra despre ceea ce putem face cu viata omului, in general, facandu-ne sa credem ca pot exista fiinte umane „mai umane decat altele””.

 

 

 

Varia

Leave a Reply