Pierre-Olivier Arduin, responsabilul Comisiei de Bioetica a diocezei Fréjus-Tulon, revine asupra instructiunilor Dignitas personae si analizeaza motivul pentru care Biserica Catolica spune nu procrearii asistate medical. Biserica afirma legatura indisolubila intre daruirea vietii si demnitatea umana. Dignitas personae aminteste „recunoasterea neconditionata a demnitatii persoanei tuturor fiintelor umane de la conceptie la moartea naturala” si „demnitatea inviolabila a casatoriei si familiei care constituie contextul autentic in care viata umana isi are originea.”
In document se mai subliniaza faptul ca „noile tehnologii trebuie sa respecte trei valori fundamentale: a)dreptul la viata si integritate fizica a tuturor fiintelor umane de la conceptie la moartea naturala; b)unitatea casatoriei, care implica respectul reciproc al dreptului sotilor de a deveni tata si mama doar unul prin celalalt; c)valorile specifice umane ale sexualitatii, care cer ca procrearea unei persoane umane sa fie urmata ca fructul unui act conjugal specific iubirii sotilor”.
Or, procrearea asistata medical manipuleaza actul conjugal, il reduce la dimensiunea sa pur biologica, privandu-l de comuniunea interpersonala conjugala si exprimarea sa coporala. Un studiu recent al INED despre trairea existentiala a cuplurilor care au recurs la procrearea asistata medical „confirma indirect analiza etica a Magisteriului”. Conform autorilor, „echipa biomedicala pare ca de fapt conduce si exercita o influenta din ce in ce mai mare asupra barbatului si femeii, intrand in intimitatea lor conjugala.” Studiul demonstreaza astfel incomoditatea barbatilor confruntati cu necesitatea masturbarii pentru colectarea spermei si a femeii care „retraieste foarte prost aceasta influenta asupra feminitatii ei, ce evoca o depersonalizare a corpului ei manipulat ca un obiect de catre medici si care nu o vad decat ca pe o masina de produs ovocite.”
Prejudiciile psihologice nascute de procrearea asistata medical sunt: peste 40% din cuplurile abandoneaza procesul, dupa una sau doua tentative fructuoase. Iar referitor la rata insuccesului procrearii asistate medical, care se situeaza intre 80 si 85%, acesta este tot atat de greu de suportat, pe cat este intretinuta si propagata imaginea unui medic atotputernic.
Pe langa „pervertirea semnificatiei antropologice a sexualitatii si procrearii umane”, procrearea asistata medical „distruge, de asemenea, iremediabil, respectul pentru demnitatea fiintei umane”. Procrearea asistata medical se constituie de o maniera intrinseca dintr-un raport de dominatie intre producatorii subiecti si obiectul produs: din dar, copilul se transforma intr-un drept care ti se cuvine. Mai mult, conform Dignitas personae, peste 80% din embrionii produsi sunt sacrificati: productivitatea reproductiva care justifica „tratamentul pur instrumental al embrionilor”, apoi, fara a mai evoca trierea selectiva a embrionilor prin diagnosticul de preimplantare, se stie ca procrearea asistata medical este „o practica eugenista”, embrionii creati prin metoda fecundarii artificiale clasice fiind clasati a nu fi pastrati, la fel ca „cei mai vigurosi”…
In sfarsit, cum sa nu evocam posibilitatea propusa parintilor, uneori in avans, de a abandona cercetarii embrionii care nu sunt reimplantati? „Care este intentia de a crea embrioni in vitro in scopul cercetarii strict interzise de dreptul francez?” (Liberté politique.com, 14 ianuarie 2009)
About Post Author
