Lumea politica nu cunoaste nimic din domeniul bioeticii

– Domnule profesor, cum apreciati discutiile care au fost purtate pe marginea cazului doamnei Iliescu, care a nascut la 66 de ani? As vrea sa remarcati, daca se poate, lipsa de informatii din domeniul fertilizarii artificiale din articolele ziarelor, atunci cand au dezbatut acest subiect. Au lipsit informatiile care sa scoata in evidenta golul legislativ, legat de statutul mamei-surogat, legat de conditiile in care se face fertilizarea artificiala la noi.
– Sa le luam pe rand, pe puncte. Mai intai, presa s-a extaziat de faptul ca, Romania, o tara, s-ar spune neluata in seama, are un caz deosebit, cu care cei, care locuiesc in aceasta tara, ar putea sa se mandreasca. Cred ca cei care au construit, din culise, imaginea acestui caz, au urmarit tocmai acest scop. Dupa acest prim pas, unde s-a vazut in mod evident faptul ca au lipsit informatii despre aceste cazuri, in mass-media romaneasca, discutiile au luat o turnura normala. Aici ar trebui sa remarc presa scrisa, care s-a lamurit foarte repede, si care, pana la urma, a fost impotriva acestui caz. Cred ca mersul dezbaterilor a fost unul normal. Nu putem cere informatii mai multe ziaristilor, din moment ce medicii, cum s-a vazut, nu au aratat ca poseda asemenea informatii.

– Au aparut, cum spuneti dv. dezbateri, au aparut articole informate, care aratau ca un asemenea caz este unic si se afla in afara legii. Dar, spun eu, ziaristii nu au dus pana la capat acest caz – nu stiu din ce motive – , pentru ca nu au adancit anchetele si nu au cerut institutiilor abilitate sa intervina. Nu s-a cerut interventia Colegiului Medicilor, de exemplu.
– Era foarte greu ca aceasta institutie, Colegiul Medicilor, sa ia o decizie hotaratoare, in acest caz. Presa a oferit cateva informatii, care au fost un punct de plecare, dar medicii de la Colegiul Bucuresti au procedat ca Pilat din Pont.

– Adica s-au spalat pe maini, au pasat aceasta problema altor institutii, sa inteleg.
– Colegiul Medicilor a cerut sa nu se mai initieze nici un caz de acest gen, dar nu aveau in codul deontologic nici un text pe marginea caruia sa condamne doctorii care au efectuat o asemenea operatie. Revenind la discutiile care s-au purtat in presa, aici ar trebui sa remarc faptul ca televiziunile, spre deosebire de presa scrisa, nu au facut imagine pozitiva decat unei parti. Adica au fost partinitori cu medicii. Si nu stiu de ce.

– Cum apreciati pozitia clasei politice?
– A luat o pozitie publica Romania Mare, prin doamna Buruiana, care a dovedit ca nu cunoaste nimic din acest domeniu. A mai existat o pozitie din partea Partidului National Liberal, din partea doamnei Mona Musca, care a avut cel putin decenta sa spuna public ca nu se pricepe si lasa sa-si spuna punctul de vedere cei care cunosc, cei care au informatii. S-a vazut, spun eu, ca lumea politica nu cunoaste nimic din domeniul bioeticii. Nu pot sa-mi dau seama a cui este vina, din ce cauza oamenii politici nu sunt interesati de acest domeniu.

– As vrea, in al doilea rand, sa va spuneti parerea cu privire la problemele de ordin institutional, care tin de coruptia din aceste institutii, care tin de sistemul sanitar din Romania in ce priveste manipularea ovulelor?
– In legea care se afla acuma in faza finala, noi am cerut sa se constituie o comisie, comisia pentru supravegherea reproducerii asistate. Ea va fi o institutie independenta, care se va forma in urma unui ordin al ministrului Sanatatii. Va fi, de fapt, asa cum am discutat cu ministrul Cinteza, comisia de bioetica a ministerului.

Nicaieri in lume nu s-au facut recoltari de ovule ca la noi

– Cum se face controlul embrionilor supranumerari, ce raman in urma operatiilor de fertilizare, in aceste centre FIV?
– Si eu am pus o asemenea intrebare Comisiei de Sanatate a Camerei Deputatilor, care m-a asigurat ca acea comisie de supraveghere va controla aceste institutii. Eu consider ca o asemenea problema, cea a sortii embrionilor supranumerari, trebuia sa fie consemnata in lege.

– In acelasi timp, as intreba daca dv., ca reprezentant, cred, in aceasta comisie, veti cere o analiza, un control riguros, al centrelor FIV din Romania?
– Cine cunoaste cum functioneaza aceste centre?! Aici este o problema foarte importanta. Prin acele norme, la elaborarea carora cred ca voi contribui si eu, avand in vedere ca este vorba de Comisia de Bioetica a ministerului, voi propune sa fie introduse forme foarte restrictive, privind functionarea acestor centre. Vom individualiza, vom focaliza aceste centre, vom vedea cum functioneaza, cum sunt acreditate.

– Ele au fost acreditate, dupa cum a declarat domnul profesor Marinescu si domnul profesor Virgil Ancar, de institutii similare din strainatate, din Israel sau Franta.
– Chiar daca au fost acreditate de institutii de specialitate, aceste institutii vor trebui sa fie acreditate si in Romania. Aceasta este procedura care functioneaza si in alte domenii. Cineva care isi ia diploma in strainatate este obligat sa-si echivaleze studiile, sa se acrediteze si in Romania. A existat, cum se vede, un vid legislativ, nu stiu din a cui vina. in 1999 s-a discutat un proiect de lege privind reproducerea asistata, la sediul UNESCO. Era un proiect mult mai restrictiv decat acesta, in care erau prevazute multe probleme, printre care si felul cum se face recoltarea de ovule. Nicaieri in lume nu s-au facut recoltari de ovule ca la noi… Femeia care accepta sa faca acest lucru nu o poate face decat de maximum doua ori, trebuie sa fie casatorita iar sotul ei trebuie sa semneze si sa urmareasca ce se intampla. Sa stie cate ovule au fost recoltate, cati embrioni au fost implantati si ce se intampla cu ceilalti embrioni. De asemenea, donatorii de sperma. Un barbat nu poate sa faca acest lucru decat de trei ori maximum. Or, la noi acest lucru nu este controlat. Din pacate, si actuala lege este mult prea liberala. S-a pus problema incestului, dar, in forma in care este acum, cand nu se stie ce se intampla cu embrionii supranumerari, cand nu este reglementat numarul de recoltari de ovule, de sperma, pericolele cosanguinitatii sunt mult mai ridicate.

– Dupa cum spuneti dv., se intelege ca in Romania aceasta activitate, care are un scop umanitar, se poate transforma in una comerciala. Ganditi-va si la nivelul de coruptie care exista in Romania.
– V-am spus, legea este foarte blanda. Cei care ar incalca acest capitol, ar plati o amenda penala, a carei valoare este foarte mica. Suma pe care ar plati-o intr-un asemenea caz, cel vinovat si-ar recupera-o dintr-o singura recoltare.

– In ce masura actuala legislatie, avand in vedere aceste slabiciuni institutionale care exista la noi, interzice cercetarile pe embrioni, care ar putea deveni materie prima pentru laboratoarele din strainatate ce produc celule embrionare stem?
– Avem legea nr. 17 care ratifica Conventia de la Oviedo, unde sunt precizate asemenea interdictii. De asemenea, noi, in Codul deontologic al medicilor, am trecut conditii foarte restrictive privind cercetarea pe embrionii umani.

– intr-un fel, deocamdata, in toata lumea cercetarea pe embrioni este blocata. in acest moment mari slabiciuni exista in ce priveste cercetarile care se fac pentru a obtine celule stem embrionare. Sunt tari in lume unde acest domeniu este blocat. Din pacate, Romania ar putea sa devina o piata, sa furnizeze celule embrionare provenite de la embrioni avortati, de la feti avortati. Este facuta vreo referire, in acest sens, in sistemul legislativ romanesc?
– Nu. Se precizeaza, insa, in aceasta lege, ca nu sunt permise operatiile care au un caracter comercial. Exista un asemenea articol, care poata sa ajunga pana la celulele stem. Aici este vorba de activitati ilegale, care sunt greu de controlat. Conventia de la Oviedo acopera acest domeniu, conventie care a fost ratificata prin Legea 17 de la noi, in 2001. A fost acceptata in mod integral aceasta conventie. Nu cred ca sunt mari probleme in ce priveste inexistenta cadrului legislativ, ci mai degraba trebuie sa ne preocupe faptul ca nu este cunoscuta aceasta legislatie si nu este aplicata.

Avem nevoie de un comitet national de bioetica

– Revenind la aceasta comisie, Comisia de bioetica, care va fi formata printr-un ordin al ministrului, cum o vedeti dv. organizata, astfel incat sa controleze foarte bine, sa aplice legislatia de la noi?
– Cred ca mult mai eficient ar fi un Comitet national de bioetica, institutie care exista peste tot in tarile europene. Am propus sa fie reprezentate intr-un astfel de Comitet cele cinci culte religioase mai importante in Romania, Ministerul Integrarii, Ministerul Justitiei, Parchetul General, cate un reprezentant de la Camera Deputatilor si Senat, cate un reprezentant al Presedintiei, Ministerului Educatiei, Ministerului Sanatatii, sa existe 15 reprezentanti din societatea civila, specialisti in bioetica. As dori ca, in cadrul acestor dezbateri, la nivelul acestui Comitet de bioetica, participantii sa nu fie exclusivisti, fiecare parte sa aiba posibilitatea sa-si spuna punctul de vedere. Fiecare sa aiba posibilitatea sa-si exprime credinta sa, adevarul sau. Trebuie sa facem in asa fel incat sa ne ascultam unii pe altii. Dialogul, pana la urma, sfarseste cu o solutie buna. Nu trebuie sa tinem neaparat ca sa le impunem cu forta o solutie celorlalti. Sa ne multumim doar cu faptul de a ne expune punctul de vedere, de a arunca o samanta din adevarul nostru, samanta care mai tarziu va incolti in sufletele celorlalti. Aceasta va fi menirea Comitetului National de Bioetica. Deocamdata acum, la inceput, toata lumea se teme ca nu vor exista bani. Dar nu e nevoie de foarte multi bani. incet-incet, el isi va face o imagine, va intra in constiinta multor cetateni.

– Care este legislatia, in Romania, in privinta folosirii, comercializarii importului de produse contraceptive?
– in Romania nu exista legi speciale care sa se refere la contraceptie. Acest domeniu este reglementat prin norme ale ministerului Sanatatii, care au evoluat de la libertate deplina pana la supraveghere si recomandare de catre medic. Constituirea centrelor de planning familial a fost determinata tocmai pentru ca acest domeniu, al contraceptiei, a fost scapat de sub control.

– Toate metodele de contraceptie sunt accesibile in Romania? Ce restrictii sunt impuse contraceptivelor de ultima generatie, contraceptivelor hormonale, care, de fapt, provoaca avorturi spontane?
– Pilula, in Romania, nu poate fi recomandata decat de persoane care au competenta in acest domeniu. Se tine cont de starea sanatatii celor carora le este recomandata si ar trebui sa se urmareasca evolutia efectelor ei asupra acestora.

– Ce institutii in Romania controleaza aplicarea normelor, cele impuse de Ministerul Sanatatii, in domeniul contraceptiei? Daca din aceste comisii fac parte reprezentanti ai ministerului, sau oameni din breasla medicilor ginecologi, se intelege ca trebuie sa avem suspiciuni in ce priveste neaplicarea lor. Medicii ginecologi sunt avantajati, in mare parte, avand in vedere ca aceste centre de planning familial se afla sub administrarea lor, ei sunt interesati sa raspandeasca cat mai mult contraceptivele.
– Nu exista o comisie independenta. Ea este urmarita ca orice activitate ce tine de viata medicala, de medicina interna. in acest moment, din punctul meu de vedere, contraceptia trebuie privita intr-un mod special. Dupa cum stiti, chiar Biserica Ortodoxa tolereaza folosirea contraceptivelor. S-a ajuns aici de la faptul ca situatia avortului a ajuns la un nivel care ingrijoreaza pe toata lumea. Biserica nu accepta, dar tolereaza, ca pe un rau mai mic. Cand judecam contraceptia trebuie sa ne gandim daca sunt tolerabile avorturile, situatiile cu copii abandonati, cu copii maltratati, sau cu cei malformati. Eu, in privinta contraceptiei, nu mi-am format inca o opinie.

– Prin contraceptia moderna de fapt problema avortului este deplasata catre asa-zisele contraceptive hormonale. In final, o contraceptie hormonala sfarseste cu un avort. Judec acest lucru din punct de vedere moral. Din punct de vedere medical, o contraceptie hormonala, folosita foarte des, duce la infertilitate, infertilitatea duce la fertilizarea artificiala iar fertilizarea artificiala duce la cercetarea pe embrioni, cercetare destructiva. Iata unde se ajunge prin acest lant.
– E un lant care este putin fortat. Cred ca o contraceptie bine ingrijita, controlata, mai greu duce la asemenea probleme. Aici un lucru important il constituie educatia populatiei si cultura, in acest domeniu. Orice educatie in acest sens, in folosirea contraceptivelor, nu poate sa nu tina cont de modelul cultural al fiecarei tari. Reproducerea umana nu este un simplu act medical, biologic. Ea are valori culturale, axiologice. Daca nu tinem seama de fiecare model al fiecarei tari, atunci cand incercam sa introducem asemenea modele, nu mai tinem cont de ideea multiculturalismului, idee care se discuta acum in mod intens. Consider ca din snobism sau din egoism se practica, in mod exclusiv, anumite modele medicale, care distrug cultura autohtona, distrug traditia.

Am recomandat doctorilor ca orice femeie, inainte de avort, sa aiba o simpla discutie cu preotul

– Dar si acest model exclusiv medical, de a “tempera” avortul prin contraceptie, nu a dat rezultatele scontate. Dovada ca, in acest moment, societatea americana este, in majoritate, pro-vita. Adica privesc cu multa suspiciune folosirea contraceptivelor hormonale, mai ales pentru adolescente. Or, la noi, cu un anumit decalaj, se aplica aceasta metoda, de parca, din snobism, ar trebui sa ne aliniem cat mai repede la ceea ce este asa-zis modern, modern care este inteles ca si conceptul de bine, de adevar.
– Totusi, sa vedem ca in Romania contraceptia are o sustinere foarte mica. Statisticile arata ca avem un numar mic de femei care practica contraceptia. Si in Romania se pot aplica si alte strategii. Ca si in America. in America, miscarea pro-life a aparut tocmai ca o reactie la folosirea exclusiva a avortului, a contraceptivelor. Nu putem impune un model cu forta. Ceea ce cred ca este bine este ca persoana sa fie informata, sa ia o decizie in cunostinta de cauza. Sa se raporteze la anumite modele existente, la morala, la modele culturale. intr-adevar, insa, nu putem promova un singur model. in acest moment, se foloseste acest model, pentru ca, la inceput, el a fost rejectat. Este tentatia fructului oprit. In 1997, atunci cand am preluat Directia Sanitara Iasi, existau cinci avorturi la o nastere. Am introdus o metoda, aceea de a exista preoti in maternitati, in spitale. Am recomandat doctorilor, care au acceptat, ca orice femeie, inainte de avort, sa aiba o simpla discutie cu preotul. Metoda a avut rezultate. in doi ani, de la 5 avorturi la o nastere, am ajuns la 3 avorturi la o nastere. Lipseste, e adevarat, aceasta metoda, a consultantei. Numai in felul acesta persoana ia o decizie in cunostinta de cauza.

– In actuala lege a ramas perioada de reflectie? Este de doua zile sau de sapte zile?
– A ramas, dar nu stiu cat este.

– Ce metoda de consiliere prevede legea? Acolo este o enumerare prin care, dupa cat imi aduc aminte, femeia este obligata sa aiba o discutie cu un medic sau cu un psiholog. Cum se va face aceasta consiliere la tara, unde exista jumatate din femeile din Romania?
– Discutand despre aceasta lege, care se refera la sanatatea reproducerii, va spun de la inceput ca eu nu sunt de acord cu introducerea ei. Am unele obiectii pe unele articole. Nu stiu ce are bun si ce are rau, dar eu sunt de parere, lucru pe care l-am cerut si in discutiile Comisiei de sanatate a Camerei Deputatilor, ca aceasta lege sa fie dezbatuta public si nu intr-un grup restrans de specialisti.

– Aceasta lege a fost elaborata de specialisti, de medici ginecologi, de obstetricieni, care, de ce sa nu recunoastem, activeaza in acest domeniu, coordoneaza institutii, iar aceste institutii trebuiesc privite si ca niste activitati economice profitabile. Avand o asemenea imagine a realitatii, ne punem intrebarea daca aceste cercuri restranse, care au elaborat legea, nu sunt interesate sa introduca un asemenea cadru legislativ.
– Eu nu stiu care sunt motivatiile sau interesele celor care au elaborat aceasta lege, dar cer ca legea sa fie dezbatuta public, sa aiba posibilitatea toate partile sa-si spuna punctul de vedere, si cei care sunt pentru avort si cei care sunt impotriva avortului. Nu trebuie privita reproducerea ca un act strict medical. Ea trebuie sa ia in seama aspectul uman, aspectul cultural. Daca nu abordam o asemenea pozitie, riscam sa ne transformam in animale.

Conventia de la Oviedo spune: “Guvernele au obligatia sa organizeze dezbateri publice pentru legile proprii cu impact etic.”

– Fosta administratie prezidentiala a avut o observatie in legatura cu necesitatea acordului parintilor, in cazul adolescentelor care vor sa faca avort. O asemenea dilema nu poate fi rezolvata de medici ginecologi. Aici trebuie sa-si spuna parerea sociologi, oameni din diferite zone ale societatii, care privesc ansamblul social ca pe unul multicultural, fapt care cere respectarea traditiei.
– Prin Legea 17 din 2001, noi ne-am angajat sa respectam Conventia de la Oviedo. La articolul 10, aceasta Conventie spune: “Guvernele au obligatia sa organizeze dezbateri publice pentru legile proprii cu impact etic.” De aceea consider ca aceasta lege trebuie sa fie dezbatuta public deoarece ea afecteaza un numar foarte mare de persoane. De aceea trebuie sa ascultam vocea tuturor organizatiilor care se preocupa de acest domeniu. Or, acest punct de vedere nu a fost respectat. Dezbaterea legii, elaborarea ei a fost inteleasa ca o activitate pur tehnica.

– Ce alt model de informare a populatiei s-ar putea impune, cu privire la viata sexuala, care ar putea fi folosit in paralel cu acest model, cel folosit actual, acela de a oferi contraceptive. in acest moment, informarea in scoli a fost conceputa ca una pur tehnica, trimitand la reproducerea biologica.
– In Iasi a existat un centru de educatie sexuala. Li se ofereau fetelor contraceptive, in conditiile in care trebuiau sa vina cu parintii. Mai intai, aveau discutii cu psihologul, cu oameni din domeniu. Tratam sexualitatea altfel decat una care se referea doar la reproducere, la activitatea biologica. Ea trebuie vazuta ca fiind impletita cu dragostea. S-a vorbit despre riscurile care exista atunci cand sunt acceptati parteneri in mod intamplator. Cele mai bune modele, din punctul meu de vedere, sunt cele americane. Dar noi luam de acolo, acum, numai latura medicala.

– Administratia Bush, in acest moment, finanteaza si programe de educatie sexuala, axate pe ideea abstinentei sexuale pana la casatorie. Un asemenea model poate fi aplicat in Romania, cu bani de la buget?
– Guvernul trebuie sa respecte diversitatea opiniilor. Noi avem fonduri, ar trebui sa spuna ei, la care acceseaza toate organizatiile, care au viziuni diferite. Si cultele religioase trebuie sa participe la asemenea programe. Trebuie finantate proiecte gestionate de organizatii care provin din interiorul comunitatii.

– In ce masura exista presiuni economice care stau la baza promovarii agresive a contraceptiei in Romania?
– Asemenea interese exista in toata lumea. Nu numai la contraceptive in domeniul medical, dar si la tensiune arteriala si la alte domenii exista asemenea interese. Industria care s-a construit in jurul sexualitatii, are fonduri foarte multe. Este una dintre cele mai profitabile. De aceea consider ca toate aceste activitati trebuie sa fie luate in urma unor dezbateri publice.

Nu avem cadru institutional in care sa dezbatem problemele de bioetica

– Cum considerati interventiile Bisericii Ortodoxe pe aceasta tema a educatiei sexuale, a folosirii contraceptivelor etc.?
– Biserica Ortodoxa abia in ultimii ani a devenit mai activa in acest domeniu. Se cunosc pozitiile unor ierarhi ai bisericii, s-a format o comisie de bioetica, care are rezultate si nu are. Sa tinem cont ca nu avem inca un invatamant care tine seama de bioetica. Biserica Ortodoxa, spre deosebire de Biserica Catolica, s-a indreptat mai tarziu spre bioetica. Biserica Catolica si-a constituit departamente speciale pentru activitati din domeniul bioeticii. Si Biserica Ortodoxa are cateva nume reprezentative in acest sens. Aici ar trebui sa-l evoc pe PF. Christodoulos, arhiepiscopul Atenei si al intregii Elade, dupa aceea profesorul american Tristram Engelhardt Jr. din Texas, SUA, care a trecut la ortodoxie. Dar, repet, in Romania nu avem un Comitet National de Bioetica, asa cum au toate tarile din Uniunea Europeana. Nu avem, se intelege, o lege a bioeticii. Uniunea Europeana impune formarea unei asemenea institutii, dar nu forteaza nota, nu urgenteaza. Ea o va impune in momentul in care noi vom adera. Aceasta comisie poate functiona, asa cum este in Franta, pe langa Presedintie, cum este in Finlanda, pe langa Parlament, sau pe langa guvern, cum este in Olanda si Belgia. Deocamdata nu avem acest cadru institutional in care sa dezbatem problemele de bioetica. Desigur ca ne lipsesc oamenii pentru ca in acest domeniu nu exista prea multi bani.

– Aceste probleme care trimit la avort, la contraceptie nu cumva sunt politizate? Avortul, dupa 1990, a fost acceptat, de o mare parte de populatie, de catre clasa politica, pentru ca el trimitea la interdictia practicata in regimul comunist. Or, in regimul comunist problemele erau puse tocmai pe dos, in ce priveste judecarea lui pornind de la conditia morala a omului. Libertatea la avort este inteleasa in continuare ca o libertate pusa la dispozitie de un sistem democratic. in felul acesta, lucrurile sunt vazute in mod reductiv, omul este adus doar la conditia de animal, care poate sa faca orice, fara nici o restrictie. Or, acest mod de a intelege libertatea contravine sistemelor democratice, care considera ca libertatea inseamna respectarea unui sistem de norme, de restrictii. Or, omul, judecandu-l din perspectiva sexualitatii, este om doar cand isi impune anumite oprelisti, altfel nu este om, ar putea fi inteles ca un animal, ca o fiinta cu o biologie anume.
– In continuare, intr-adevar, acest domeniu este politizat. Reproducerea a fost politizata. La abuzurile care au fost facute in regimul comunist, cu consecintele care s-au vazut, copiii institutionalizati, epidemiile de SIDA, este fireasca o asemenea reactie, reactie care, iata, nu tine cont de consecintele firesti, umane. Poate de asta nu putem da, in acest moment, niste legi care sa respecte moralitatea, sa respecte mentalitatile culturale, traditia.

– S-a ajuns la o situatie total pe dos, fata de felul cum sunt interpretate, din punct de vedere politic, lucrurile in Romania fata de Statele Unite, de exemplu. in Romania, daca esti impotriva avortului esti taxat drept comunist, un adept al conceptiilor ceausiste, or, in America, a fi impotriva avortului inseamna a fi un adept al traditionalismului, al conservatorismului.
– Si aici avortul trebuie bine inteles. Daca, intr-un caz, viata unei femei este pusa in pericol, desigur ca ar trebui luata o decizie in favoarea unei vieti reale si nu a uneia virtuale. De asemenea, in cazul unui incest.

Discutiile despre sexualitate nu trebuiesc fragmentate

– Domnule profesor, cred ca lucrurile trebuiesc judecate pornind de la statutul pe care-l acordam embrionului uman. Este el o fiinta umana sau nu? In majoritate, geneticinii, cei care au informatiile cele adevarate, sustin, o data cu conceptia stiintifica, si pe cea crestina, care are la origine marele miracol al nasterii omului. Orice atentat la acest miracol e un atentat la viata omului.

– Sexualitatea omului incepe acolo unde incep restrictiile? Altfel vorbim de o sexualitate specifica animalului, o sexualitate exclusiv biologica.
– Trebuie sa intelegem ceea ce inseamna sexualitate… Adica nu tratam sexualitatea ca pornind de la un act pur biologic.De aceea sunt necesare dezbaterile, ca sa stabilim acele limite, limite care sa fie acceptate de catre comunitate. Vasile Parvan spunea ca “atunci cand un barbat s-a aplecat si a rupt o floare si a dat-o unei femei, atunci omul s-a desprins de animalitate”. Sexualitatea trebuie sa fie tratata ca un act real, ca un act cultural, ca un act de dragoste reala. De aceea trebuie sa discutam si sa vedem ce acceptam si ce nu acceptam.

– Cum caracterizati, pornind de aici, de la aceste precepte, ca se face educatia sexuala a adolescentilor, a tinerilor in scoli?
– Este o educatie care se face strict in limitele biologicului. In Romania, nu se discuta despre modelul cultural al sexualitatii. Discutiile despre sexualitate nu trebuiesc fragmentate. Nu trebuie sa discutam doar de partea strict medicala, asa cum se practica acum. Aria unui dreptunghi este data de lungime si latime, nu este data doar de latime sau doar de lungime. Trebuie sa se faca asemenea dezbateri, ca, in final, sa decidem ce modele trebuiesc acceptate, in ce priveste educatia sexuala la noi.

– De ce medicii ginecologi dau tonul unei discutii exclusiviste, unei dezbateri care priveste doar aspectul medical, aspectul reproducerii?
– In medicina, la noi, s-a impus o criza, o criza determinata de regimul comunist. Medicina si-a revenit in momentul in care s-a intors catre bioetica, catre etica medicala. In Romania, daca privim felul cum evolueaza lucrurile la nivel mondial, acest domeniu a ramas cu un pas in urma. S-a vorbit foarte mult despre medicalizarea invatamantului medical. Medicina a fost tratata doar ca o stiinta tehnica. Reprezentantii medicinei au avut o asemenea tentatie. Or, medicina nu este doar o stiinta tehnica, este una umanista. in felul acesta, in invatamantul medical, s-a scos tot ce forma cultura unui medic. Se uita traditia care a existat in Romania, aceea ca medicii sunt creatori de cultura, mari consumatori de cultura. La Medicina, au fost scoase obiecte de studiu, cum ar fi filozofia, ca sa se introduca altele, de ordin tehnic. in felul acesta, omul a inceput sa fie tratat in loc de subiect, ca obiect. Amintiti-va cum se titra in presa comunista, spitalul ca pe o uzina de sanatate. Adica omul era un obiect, care intra in laboratoarele acestei uzine, era reparat si apoi dat afara. Doctorii nu mai erau interesati de anumite domenii, cum este cel al filozofiei medicinii. Se uita ca actul medical are o incarcatura etico-psihologica. in felul acesta au aparut foarte multe esecuri, care nu s-a stiut cum sa fie explicate. In felul acesta, s-a ajuns la situatia de a-i invata pe copii care sunt organele genitale, cum se face cuplarea ,etc. Trebuie sa-i informam pe copii elementele din zona medicala, biologica a actului sexual, dar, in acelasi timp, trebuie sa vorbim de incarcatura filozofica a acestui act, de incarcatura lui morala, culturala. De aceea nu trebuie sa luam acele solutii care sunt impotriva traditiei noastre, a culturii noastre. Noi trebuie sa ne indreptam catre arhetipurile noastre culturale, catre traditia noastra. Zamolxe s-a dus si a facut cultura medicala cu Pitagora, s-a intors in Dacia si a aplicat metodele in functie de cultura locului. In felul acesta a capatat o mare faima, a fost zeificat. Sunt de acord sa se faca informari, pornind de la adolescenti, dar acestea trebuie neaparat sa evolueze in mod gradual, in functie de mediu. Una ii spui unui copil de 9 ani si alta unuia de 15 ani. Or, la noi se practica acelasi discurs, totul fiind otova.

Unui om de stiinta roman parca ii este rusine sa declare ca este si credincios

– De unde a venit pierderea de valoare a copilului, in general? La noi, spune profesorul Ioan Mihailescu, rectorul Universitatii Bucuresti, sociolog cu renume international, s-a trecut de la un model al familiei cu trei copii, cum a fost pana in anii ’70, la un model cu un copil, in mod foarte brusc. Aceasta situatie, spune profesorul Mihailescu, nu poate fi explicata prin metode sociologice. Domnia sa da de inteles ca in Romania s-a produs o trauma, o mare criza morala, o criza sociala, care a facut ca un copil sa nu mai aiba deloc valoare in societate.
– Eu cred ca modelul s-a impus in functie de clasa sociala. Oamenii incep sa compare situatia lor cu situatia altor oameni, care locuiesc in alte zone ale lumii, in zone mai bogate. Ei judeca, in perspectiva, ce pot sa ofere, pornind de la aceste standarde, copiilor lor. Ei spun, in general, as vrea sa le dau tot. Si atunci se pune intrebarea, cat pot ei oferi in acest sens? Acesta este modelul economic.

– Dar acesta este modelul utilitarist, al omului care judeca totul in functie de ceea ce este stric de folos din punct de vedere economic. Daca discutam din acest punct de vedere, nu mai putem judeca lucrurile din punct de vedere al bioeticii, al moralei, al modelelor culturale.
– Este adevarat, ca avem de-a face cu un model utilitarist, dar nu putem face abstractie de el. Depinde cum s-a ajuns la acest model de a avea un copil sau doi. Ai practicat abstinenta sau contraceptia.

– La nivelul acestui model, de a avea mai putini copii, de a judeca numarul copiilor in functie de potentialul economic, rezulta ca in spatele acestei judecati se afla unele traume din punct de vedere moral. Adica nu-ti asumi anumite responsabilitati, nu-ti asumi curajul actelor tale, nu-ti asumi consecintele actului sexual.
– La noi s-au produs foarte multe transformari. Sa judecam ce s-a intamplat la nivelul multor intelectuali romani. Multi dintre acestia s-au aflat la prima generatie de intelectuali, provenind din familii de tarani, familii cu o conditie materiala nu prea buna. De aceea, vorbind omeneste, ei s-au gandit ca au facut foarte multe sacrificii cu ei insisi. Acesti oameni gandesc in felul urmator: pot eu sa ofer copiilor mei o conditie, astfel incat sa aiba o evolutie normala, ca sa ajunga la un standard intelectual, la care am ajuns eu? Foarte multi dintre oameni au spus ca ei nu pot sa asigure aceste lucruri decat unui singur copil.

– Un alt lucru care vine in contradictie cu acceptarea unui asemenea model, un model utilitarist, este acela al relatiilor cu Biserica. Potrivit sondajelor efectuate de sociologi, in Romania, institutia in care oamenii au cea mai mare incredere este Biserica. Or, oamenii vor sa fie protejati de Biserica, cer sprijinul intr-un fel Bisericii, dar nu respecta preceptele pe care le impune Biserica, nu respecta aceste restrictii minime in zona vietii sexuale, sau a vietii de familie. Cum explicati acest lucru?
– Aici este vorba de ipocrizie. Si vorbesc de ipocrizie la nivelul intelectualilor. Exista foarte multi intelectuali, care se duc la biserica, isi fac cruce, se inchina, dar, atunci cand ajung la locul de munca, nu mai au curajul sa sustina morala crestina. Acelasi lucru se intampla in breasla oamenilor de stiinta. Unui om de stiinta roman parca ii este rusine sa declare ca este si credincios. Iar acest lucru nu este de folos oamenilor. Daca veti privi in istoria descoperirilor stiintifice mari, veti observa ca toate au fost facute de oameni profund religiosi. Gregor Mendel a fost calugar, Watson si Crick, care au descoperit structura ADN-ului, profund religiosi. Profesorul Jerome Lejeune a fost practicant catolic. Va amintiti ca el a descoperit prima boala determinata genetic, sindromul Down. Einstein, Newton au fost profund religiosi. 50 de ani de comunism au creat asa-zisul om nou. Ipocrizia, duplicitatea, ura, adica una cred si alta spun. Va amintiti, in timpul comunismului una spuneau oamenii acasa si alta in public. Nu pot sa dispara aceste tare psihologice, culturale, intr-o perioada atat de scurta, de 15 ani. Mai cu seama ca, dupa ”90, nu au venit decat modele false. Am acceptat toate caile ca sa supravietuim. in zona intelectualitatii romanesti, a elitei intelectualitatii romanesti, se manifesta un snobism ingrijorator. Prevad ca imi va fi foarte greu sa afirm ca sunt alb, crestin si heterosexual, ca sa pot fi acceptat in anumite cercuri ale lor.

– Ati incercat sa introduceti elemente de bioetica si in invatamantul mediu? in felul acesta am putea pregati terenul pentru o educatie sexuala multiculturala.
– Nu. Am reusit sa fac ceva doar in invatamantul medical. Dar, in primul rand, noi nu avem oameni pregatiti in acest domeniu. Deocamdata, bioetica nu si-a gasit un loc in mediul social. Vorbesc de Romania. in Occident, in tarile Uniunii Europene, acest domeniu este bine recunoscut. Acest domeniu nu aduce bani, nu aduce notorietate. De aceea cei din acest domeniu ar putea fi tratati cu dispret de cei care iau decizii, in acest moment in Romania. In Romania, bioetica fac doar oamenii care au pasiune pentru acest domeniu. Eu ajung sa fac acest lucru pentru ca am avut un profesor mare, pe profesorul Gheorghe Scripcaru, pentru ca m-am ocupat, de medicina legala. La Iasi, am reusit sa cream un colectiv bun de specialisti in acesti domeniu. Am avut patru specialisti care au terminat masteratul in Statele Unite, anul acesta mai merge cineva. Iata, astfel, s-a creat un colectiv puternic de bioeticieni la Iasi.

Publicat de Dosar Provita Media nr. 101, aprilie 2005