Scrisoare deschisa directorilor de gradinite, educatorilor si parintilor din Sibiu

Doamna director,

Am citit cu surprindere si stupoare articolele aparute in ziarele “Jurnalul National” (30.11.2004) si “Evenimentul Zilei” (4.12.2004), articole in care era prezentat proiectul pe care intentionati sa-l introduceti in institutia dvs, o institutie nu oarecare, ci una destinata formarii copiilor.

De la inceput, trecand cu greu peste starea de perplexitate, va marturisesc ca argumentul cel mai important, pe care se cladeste acest proiect, argument adus de dna psiholog Ana Muntean, care spune dezinvolt ca orele de educatie sexuala i-ar putea feri pe copii de un eventual abuz sexual, nu sta deloc in picioare. Motivatia dnei psiholog Ana Muntean, care se sprijina pe faptul ca “in strainatate, in orice librarie intri, gasesti cel putin doua-trei variante de astfel de manuale de educatie sexuala pentru copiii pre-scolari”, dovedeste lipsa de informatie, pe de o parte, iar pe de alta parte, o neadecvare a conceptiei domniei sale la tipul de societate deschisa. Asta inseamna ca domnia sa nu cunoaste faptul ca in librariile din Occident, pe langa asemenea carti, care se adreseaza publicului deschis tuturor experientelor, se afla si o gama la fel de larga de carti, care propun un mod de viata sexuala in conformitate cu preceptele morale. In cele din urma, dna psiholog se arata a fi total sedusa de un anumit tip de libertati, ce tin de sexualitate, se intelege, libertati de care occidentalii, intr-un numar din ce in ce mai mare, incearca sa se debaraseze. Nu mai vorbesc de faptul ca domnia sa confunda, in mod inexplicabil, doua institutii total diferite – libraria cu scoala sau gradinita. E de la sine inteles ca in scoala sau gradinita au loc activitati desfasurate intr-un cadru organizat, cu un anumit set de reguli de functionare, pe cand libraria dezvolta un anumit tip de comert. Predarea educatiei sexuale in gradinite si, in special, includerea acestui subiect, pe viitor, intr-un program la nivel national este un subiect foarte controversat si in tarile pe care le are in vedere domnia sa, tari in care dezbaterile privind educatia sexuala se desfasoara de multa vreme, comparativ cu Romania. Este de ajuns sa facem referire doar la SUA, unde educatia sexuala explicita a inceput a fi inlocuita, de cel putin un deceniu, cu educatia sexuala prin abstinenta pana la casatorie, educatie care se bazeaza pe respectul fata de valorile moralei crestine. Ar trebui ca cei care lucreaza in educatie sa-si dea seama ca se afla cel putin in contratimp fata de evenimentele care se petrec, in primul rand, in SUA, in ceea ce priveste educatia sexuala, daca vorbim de o egalizare a standardelor, moda intalnita si la corpul profesorilor, al educatorilor din Romania.

Sunt parinte a trei copii si pot asigura, cel putin prin experienta din familia mea, ca cei mai importanti educatori, de neinlocuit pentru un copil, sunt, in primul rand, parintii. Aceasta idee, de fapt, ar trebui considerata ca fiind fundamentala in ceea ce priveste stabilirea strategiilor, in acest domeniu atat de sensibil si de important pentru viata tuturor. Prin urmare, acest tip de educatie sexuala ar trebui sa fie centrata pe cooptarea parintilor, in mare parte, ca ei sa decida, nu altcineva, cand si cum sa dea un raspuns copiilor lor, atunci cand acestia manifesta dorinta de-a afla cum au fost adusi pe lume.

Asa stand lucrurile, luand in considerare situatia de acum, care tinde sa se cronicizeze, pot spune ca acest tip de educatie se dovedeste a fi un atac al statului asupra parintilor, care trebuie sa fie direct responsabili si implicati in introducerea copiilor lor in domeniul informatiilor ce tin de sexualitatea umana. Ei sunt cei mai indreptatiti sa spuna la ce varsta trebuie sa li se ofere copiilor materiale explicite din acest domeniu. Iar aceasta responsabilitate a parintilor trebuie sa fie afirmata foarte clar.

Din cele doua articole, nu se intelege cum intentioneaza dna Ana Muntean sa-i implice pe parinti in activitati de acest gen acest tip de educatie, scriind “Cartea pentru copii” si “Cartea pentru parinti” a putut sa mediteze la rolul parintilor in educatie. Se pare ca tema parintilor, dupa ce este evocata ca slogan, in titluri, in discursuri publice, este uitata foarte repede, cand intra in functiune aparatul analizei psihologice. Nu se intelege, de asemenea, daca, de exemplu, un parinte care nu ar fi de acord cu acest tip de educatie sexuala explicita, pe care o propune domnia sa, ar putea el oare sa-si retraga copilul de la aceste ore. La urma urmei, proiectul propus de dna psiholog nu reprezinta decat un experiment si, fireste, nu toti parintii ar fi de acord sa-si expuna copiii la diverse experimente. Eu sunt unul din acesti parinti.

Considerand ca interventia psihologului, cu argumente alternative si nu ultimative, ar fi necesara, pornind de la tulburarea orizontului modernitatii, vreau sa trec in revista cateva opinii pe care le consider necesare. Exista o etapa in dezvoltarea copilului numita “perioada de latenta”, in care copiii, in mod normal, nu sunt interesati de sex. E vorba de perioada prescolara pana la adolescenta, care are un scop biologic bine definit. In aceasta perioada, copilul are posibilitatea sa-si dezvolte resursele sale fundamentale, adica virtutile sale fizice si psihice. Interesul prematur fata de sex nu este firesc si blocheaza sau distorsioneaza chiar dezvoltarea personalitatii unui copil, a unui om, in cele din urma. Si din aceasta perspectiva, nu numai a moralei crestine, educatia sexuala nu ar trebui impusa copiilor de varsta prescolara. De fapt, la acest tip de idei se reintorc psihopedagogii din SUA, dar si din alte state occidentale unde experimentele, ca cele criticate de noi, au produs un tip de realitate dezavuata de marea majoritate a oamenilor. E limpede acum ca oricine ar face acest lucru (in mod deliberat), stimuland curiozitatea copiilor sau incluzand informatii despre sexualitate in lumea inocenta a copiilor, si-ar atarna o mare povara de suflet. Cu siguranta, acest tip de educatie submineaza inocenta copiilor, ii scoate brutal din aceasta lume miraculoasa a lor, dumnezeiasca, pentru a-i aduce intr-o realitate confuza, dominata de ateism, ca cea de acum, pe care nici adultii cei mai informati, cum sunt psihologii, nu o prea pricep. Ce rost mai are sa le spunem povesti, de ce sa nu le spunem adevarul, stiintific, nu?, despre Mos Craciun, Mos Nicolae, zane, Feti-Frumosi? Sa-i maturizam mai repede, sa-i facem cat mai eficienti, cum se spune. Problema noastra, a celor din Romania, cel putin, este aceea ca s-a pus in miscare o avalansa de informatii despre sex si s-au facut prea putine studii de specialitate despre modul in care acest tip de informatie ii afecteaza pe copii.

Unele studii recente, ca cele publicate de Family Education Trust din Marea Britanie (www.famyouth.org.uk), arata ca educatia sexuala explicita la copiii de varsta pre-scolara a dus la o crestere a ratei sarcinilor printre adolescente in Marea Britanie. Mai mult, sarcinile in randul adolescentelor, in aceasta tara, au crescut pana la 34% in scolile in care se distribuie gratuit contraceptive si prezervative. Valerie Riches, un fost consilier pe probleme sociale, din Marea Britanie, care a scris cartea “Sex Education or Indoctrination: How ideology has triumphed over facts” (aproximativ “Educatie sexuala sau indoctrinare? Triumful ideologiei asupra faptelor”), a descris educatia sexuala ca fiind “un instrument de manipulare care vine sa inlocuiasca influenta parintilor cu autoritatea statului”. Astfel, ne situam in plina utopie ateista, cand statul devine parintele fiecarui copil. Si atunci, cat de departe suntem de ideologia statului comunist, care, in definitiv, spunea acelasi lucru?

Sunt optimista si cred ca, in majoritate, parintii din Romania nu-si doresc acest tip de educatie pentru copiii lor. Sa ne amintim ca Romania profunda, dupa cum arata sondajele sociologilor, a ramas fidela Bisericii Ortodoxe, adica valorilor crestine.

Din pacate, din experienta pe care o am, din datele pe care le-am cules, monitorizand presa interna timp de cativa ani, am constatat ca multi educatori (in special cei care predau de cativa ani buni educatia sexuala in scoli, chiar daca Ministerul Educatiei a facut obligatoriu acest subiect din ianuarie 2005), considera parintii drept oameni cu prea multe complexe, nevroze, care interzic copiilor orice discutie despre sex etc. E firesc sa spun ca gura pacatosului adevar graieste. Cei care vorbesc mai mult de nevroze, de complexe, decat de iubire, inocenta, ei insisi nu pot scapa de aceste traume. Aceasta deschidere si libertate maximala, prin care se cere, pe ton isteric, scufundarea copiilor in noianul informatiilor cat mai consistente despre sexualitate, exprima deruta, lipsa de solutii a celor maturi. Filozofia lui “faci orice si cum doresti” duce direct la conceptul lumii subterane, pestele cel mare il inghite pe cel mic, o lume fara umanitate, fara Dumnezeu. Pornind de la aceasta decadere, putem accepta afirmatii din care reiese ca sexul, relatiile sexuale constituie ceva neinsemnat, minor, functii pur biologice, care pot fi activate oricand, oriunde, oricum, ca la homunculusi sau roboti… In alta ordine de idei, in plan sociologic, sunt promovate solutii care s-au dovedit a fi false. Se vorbeste de metode de prevenire a sarcinilor nedorite, pornindu-se de la ideea ca sexul nu trebuie sa fie decat distractie, fapt sustinut de industria contraceptivelor. Cum stim, nici un copil aflat in inocenta, nu ar accepta aceasta filozofie, ca a face sex este atat de usor si liber. Din pacate, exista tot mai multi tineri derutati de mode, tineri care, mai ales, vor sa traiasca o viata fara reguli, fara restrictii. Nu-si dau seama decat foarte tarziu, regasindu-si in mod sporadic sufletul, ca se afla intr-o lume confuza si atunci devin cu adevarat nefericiti, iar multi se indreapta spre droguri sau suicid.

Dupa ce raul a fost facut, educatorii se intreaba de ce tot mai multi dintre cei pe care i-au indrumat apuca calea drogurilor si de ce tot mai multi tineri se sinucid? A se vedea statisticile oferite de ziare, care confirma acest lucru cu o anumita cruzime. Aflati ei insisi in plina deruta, acesti educatori isi indreapta degetul acuzator, cel mai adesea, spre parinti. Se creeaza un cerc vicios, al decuplarii de responsabilitati, astfel educatorii isi continua in mod superficial activitatea, clamand faptul ca au o “atitudine sanatoasa” fata de sex, continua sa prezinte cu calm, in mod deschis si public, toate mecanismele sexului, afisand, in acelasi timp, o atitudine elitista, chiar, urmand regula “stiintifica”, ce spune ca, in felul acesta, copilul devine un om “sanatos”.

Desigur, pusa in fata unor asemenea situatii nefericite, trebuie sa fac un apel catre parinti ca sa-si exprime cat mai repede parerile si sa fie foarte fermi in atitudinea lor. Copiii, expusi proiectului-pilot al dnei psiholog Muntean, cu siguranta vor avea un viitor ca cel descris atat de sumbru mai sus, ca fiind cel al oamenilor sfasiati de propriile libertati, adica “sanatosi”, dupa standardele psihologiei, ale stiintei. Fiind si o problema care tine de viitorul comunitatii, as mai atrage atentia ca nu se poate vorbi cu atata lejeritate, cum face dna psiholog Muntean, despre tot felul de proiecte, care au rasarit in Occident, si care au produs confuzii mari si de care occidentalii incearca cu greu sa se desprinda.

In cele din urma, fac apel la reprezentantii Ministerului Educatiei sa impiedice intentiile celor care vor sa faca asemenea activitati. Programa educatiei pentru sanatate, pe marginea careia s-au purtat numeroase discutii, nu ofera cadrul legal pentru acest tip de informatie, mai ales in clasele primare. Iata cum suna un astfel de text scris, cum spune autoarea, “pe intelesul copilului”: “Atunci, penisul barbatului se intareste asa incat poate intra in vaginul femeii iubite si cele doua corpuri sunt strans legate unul de celalalt, sunt ca un singur corp. Asta inseamna ca fac sex sau, se mai zice, se culca impreuna. Cand esti mare si esti indragostit, esti foarte fericit sa te culci cu cel pe care il iubesti si nu vrei sa te deranjeze nimeni”.

Indignarea starnita de asemenea cuvinte asternute pe hartie justifica tonul prea ferm sau necrutator, pe alocuri, al scrisorii mele.

Larisa Iftime, Asociatia Provita Media – decembrie 2004

Scrisori deschise © Asociatia Provita Media

Varia

Leave a Reply