Pruncuciderea nu are decat un obstacol, care nu poate fi decat de ordin providential

Interviu cu Pr. Profesor Ilie Moldovan, profesor la Facultatea de Teologie a Universitatii din Sibiu

– Parinte profesor, as vrea sa vorbiti despre activitatea organizatiei Pro-Vita de la Sibiu, organizatie pe care o coordonati.
– Fiind vorba despre Asociatia Pro-vita de la Sibiu, cu specificatia pro-vita pentru copiii nenascuti, pentru ca mai avem si alta asociatie pro-vita la Bucuresti, tin sa spun ca noi activam chir din primele zile de dupa revolutie. Ideea unei activitati de felul acesta nu tine doar de evenimentele petrecute in decembrie 1989. Pentru ca acum nu facem altceva decat sa continuam activitatile noastre, asociindu-ne si lucrand impreuna in domeniul acesta, care, pentru noi, este vital pentru destinul neamului nostru. Continuam, se intelege, realitati pe care le-am inregistrat inainte de revolutie, chiar pe vremea regimului comunist. S-ar parea ca regimul comunist este prin excelenta pro-vita, ceea ce nu este adevarat. Nu contestam anumite lucruri… Si chiar ideea ca a fost nefasta interventia statului in drama aceasta a pruncuciderii, nici cu aceasta nu suntem de acord. S-a facut ceva, insa societatea a fost, inca de pe vremea dictatorului Gheorghe Gheorghiu-Dej, pro-avort. Si scurta etapa, in care s-a incercat cumva franarea acestui fenomen, n-a fost salutara precum ar fi vrut sa fie cei care au postulat-o. Din ce cauza? Pentru ca pro-avortionismul nu poate fi considerat decat dintr-o perspectiva spirituala. Pruncuciderea, care se descopera, in modul explicit, prin numeroase practici contraceptive, zic, nu are decat un singur obstacol, care nu poate fi decat de ordin providential. Noi, chiar de la infiintarea asociatiei, am contat pe interventia divina. Nici nu puteam altfel, pentru ca sunt, pe de o parte profesor la aceasta facultate, si inca profesor de teologie morala, iar pe de alta parte, ne continuam o activitate inceputa inca de pe vremea lui Gheorghiu-Dej.

Ce insemneaza asociatia noastra? Asociatia noastra a iesit, cum era firesc, intr-un mod spontan. Raspundem prin atitudinea noastra unui eveniment, si interesant ca evenimentul acesta se fixeaza pe ziua nasterii Mantuitorului. Eu cred ca putini dintre noi isi dau seama ce a insemnat semnarea decretului de liberalizare a avortului a doua zi de Craciun, pe 26 decembrie 1989. Ne urmareste, ca o stea nefasta, aceasta data, pe care inca n-am reusit s-o stergem. Ea ar putea sa ramana litera moarta, intre copertile legislatiei, ca sa zic asa, cea a statului democratic, dar adevarul este altul. Adevarul este acela ca pro-avortionismul s-a constituit ca un fenomen, care insoteste viata precum umbra un corp. Si se vede ca aceasta comparatie, cu umbra, ar putea fi inteleasa in de felul urmator. Daca mergi, ea se afla dupa tine. Pentru noi, adevarul, vrea sa spuna metafora, insoteste viata si ne paste precum un destin master. Membrii asociatie noastre n-au fost altii decat studentii Facultatii de Teologie. N-am fost putini si n-am fost in nici un fel inerti, initiind o anumita activitate, pe care am intreprins-o, imediat, prin spitalele noastre. Activitatea noastra a avut un efect rapid, fara sa ne dam seama ca, in spatele roadelor activitatii noastre, se ascundeau si alte interese. Si in sensul acesta trebuie sa dam o anumita explicatie… Explicatia mea este urmatoarea… Eram primiti cu bunavointa, pe la maternitati. Erau de acord doctorii, pe care i-am intalnit, sa colaboreze cu noi. Erau de acord numai in sensul in care ne-au permis, intr-un fel oarecare, sa punem pe fuga pe femeile, care veneau la intrerupere de sarcina. Nu ne-am dat, totusi, seama ce se ascundea in dosul acestei intentii. Respectivii medici erau pe punctul de a infiinta cabinete particulare pentru intreruperea sarcinii. Si noi le faceam poate chiar un serviciu, indreptand candidatii la avort, de la oficinele spitalului, la oficinele ucigatoare de copii particulare. Lucrurile au mers bine, in sensul ca ne-am preocupat, la modul cinstit al cuvantului, de propaganda. Subliniez cuvantul propaganda. Am initiat marsuri ale vietii, cu icoane in brate, cu prapor, pe mijlocul orasului, trezind curiozitatea celor de pe strada. In orice caz, n-as putea spune ca nu mi-am facut pe linia aceasta datoria. Tot pe linie de pro-vita am tinut inca de pe atunci sa infiintam Universitatea de vara. La Universitatea de vara, am incercat sa deschidem perspective pentru aprofundarea fenomenului si sa mergem pe consolidarea patriotica. Noi nu ne prezentam doar raportandu-ne in mod direct, la ultima faza, care incununeaza pruncuciderea, ci cu un orizont larg, cu posibilitati de a transmite elemente si principii de morala crestina, cu entuziasmul pe care-l poate declansa tineretul. Ma refer aici la primele generatii de fete, care au intrat la facultatea de teologie si la care am descoperit un entuziasm de invidiat. Din cand in cand, gaseam posibilitatea sa desfasuram manifestari patriotice in diferite centre universitare sau locuri de aducere-aminte eroice. Cu acest prilej, nu uitam niciodata sa prezentam problemele legate de combaterea avortului. Dar, pe langa asta, aveam si cursuri saptamanale de bioetica.

– As vrea sa vorbiti si despre cartile dv. Recent, ati publicat una despre educatia adolescentilor.
– Cartile ar fi cele care, fara indoiala, au aparut dupa 1989. Prima dintre ele, care se axeaza de fapt pe ideea combaterii pruncuciderii, dar care cantareste problematica intr-o perspectiva teologica larga, este intitulata “Teologia iubirii”. Sunt doua volume, aparute la Editura „Reîntregirea”, de la Alba Iulia, in 1996. Intre ’90 si ’96, a fost perioada elaborarii celor doua volume, cu incarcatura biografica bogata si de provenienta foarte larga, in sensul in care sa se poata constitui manuale de teologie morala. A urmat o brosurica, o carte ceva mai mica, “Darul sfant al vietii”, aparuta la Bucuresti, si e o lucrare ceva mai mica. In fiecare an, am tinut sa prezint intr-un ziar bisericesc cate un articol in domeniul respectiv. Acestei carti i-a urmat o alta, care priveste spre un orizont mai larg. M-am raportat, de fapt, la intreg destinul neamului nostru, dar facand cuvenita legatura intre ce insemneaza aceasta prapastie, in care ne rostogolim si care este contraceptia, cu oarecare devieri de la credinta. Cartea se numeste “Credinta stramoseasca in fata ofensivei anticristice sectare”. Exista o singura ofensiva, aceasta deviere de la credinta, cu elemente specifice ale formatiunilor neoeretice, care ar putea sa fie sectare. S-ar putea observa ca intre aceste fenomene exista o legatura launtrica. Cartea a fost tiparita la Beius, unde biserica are de asemenea o tiparnita, la Editura Valea Plopului, la parintele Nicolae Tanase, cu care suntem in stransa colaborare. I-a urmat cartea recenta ,”Adolescenta, poema la preludiul iubirii”, tiparita la Cluj, la Editura Arhiepiscopiei. In acest moment ma aflu in perspectiva de a tipari editia a doua a acestei carti. Ea a fost solicitata mai mult decat oricare dintre celelalte. N-am incercat sa fac, in mod simplu, propaganda. M-am gandit ca ea insasi trebuie sa-i capteze pe cei care au chemare de la Dumnezeu, daca sunt tineri si vor sa se uite spre ei insisi. Mai amintesc faptul ca am in faza de proiect mai multe carti… Cel putin doua ar putea sa apara, in masura in care sunt dispus sa investesc in tiparirea lor.

Interviuri © Asociatia Provita Media

Varia

Leave a Reply