Populaţia României scade vertiginos

Autor: Larisa Iftime, publicat in Dosar Provita Media nr.7, martie 2003

După 1989, o dată cu liberalizarea avorturilor, în România, s-a declanşat o criză demografică, pe care sociologii, cu datele pe care le au, o compară cu situaţia din perioada războiului. De la an la an, populaţia scade în mod neaşteptat. În primii ani, până în 1992, la această diminuare excesivă a contribuit şi emigraţia. Mentalităţile create de noul model de viaţă sexuală şi condiţiile socio-economice tot mai precare, specifice unei ţări cu economie instabilă, au dus la o situaţie demografică fără precedent.

În istoria României, o schimbare cu implicaţii atât de mari, la nivel social, a mai avut loc la începutul sec. XX. Dar această perioadă a fost urmată de efecte pozitive, determinând creşterea rapidă a populaţiei. Ritmul scăderii numărului de naşteri, într-un mod cu totul anormal, presupune impunerea unui nou model de procreaţie. Deşi familia, comparativ cu situaţia din ţările occidentale, nu a suferit modificări semnificative, se observă, o schimbare radicală în atitudinea părinţilor faţă de copii. Un număr tot mai mare de părinţi “îşi planifică să aibă” maximum un copil. Începând cu 1990, numărul avorturilor în România l-a depăşit pe cel al născuţilor vii. Rata fertilităţii a scăzut dramatic.  În spitalele din Bucureşti se efectuau, în acel moment, câte 70-100 de avorturi în fiecare zi. În 1996, fusese înregistrat un număr de 231.348 de nou-născuţi, faţă de 369.554, în 1989. În aceeaşi perioadă, a crescut numărul de decese la nivelul populaţiei României, de la 247.001, în 1990, la 286.001, în 1996. Aceste două fenomene demografice pe care sociologii le consideră fundamentale în evoluţia populaţiei, “şi-au unit forţele”, determinând scăderea în mod dramatic a populaţiei.

Avortul continuă să fie principala metodă de control al naşterilor în România. Consecinţele nefaste se înmulţesc. Femeile se plâng de stări depresive, boli nervoase, probleme sexuale şi izolare socială. În 1999, au fost 259.888 de avorturi, faţă de 234.600 naşteri. Adică au existat cu 25.288 mai multe avorturi decât naşteri. Recensământul efectuat în 2002 arată că populaţia României a scăzut, după 1990, de la 23.201.835, la 21.698.181. Diferenţa foarte mare de 1.503.654 a fost determinată şi de scăderea semnificativă a numărului naşterilor.

Schimbările de structură demografică a populaţiei României vor continua. Această viziune sumbră este susţinută, în accepţiunea sociologilor, de scăderea în continuare a numărului naşterilor (în 1999, rata totală a fertilităţii a fost de 1,29 copii la o femeie şi de creşterea mortalităţii (speranţa de viaţă, în 1996, era de 65,30 ani la bărbaţi şi 73,09 ani la femei). Analizele ONU estimează, pentru anul 2050, o scădere a populaţiei României cu 4 milioane de locuitori.

Varia

Leave a Reply