Necesitatea consilierii femeii inainte de avort

Larisa Iftime, publicat in Dosar Provita Media nr.7 2003

Exista foarte putine femei in Romania care cunosc ce efecte poate avea avortul asupra starii lor fizice emotionale si psihice. Aceasta realitate este ignorata de toate institutiile din sistemul de sanatate si de educatie din Romania, mai ales de institutiile care si-au asumat responsabilitati fata de educatia sexuala si practicarea serviciilor de avort si contraceptie.

Nu exista, in primul rand, in practica medicala, in acest domeniu, referiri la obligativitatea informarii femeilor asupra consecintelor avortului. Sunt minimalizate riscurile asupra sanatatii fizice si sunt ignorate total  riscurile asupra sanatatii psihice. Consideram ca momentul consilierii ar trebui introdus ca norma, cu caracter de obligativitate pentru toate activitatile din unitatile sanitare, activitati care includ mai ales practicarea serviciilor de contraceptie si avort. Necesitatea unor asemenea masuri porneste de la situatia iesita din comun din Romania, raportata la spatiul Uniunii Europene, la capitolul avort.  Un punct de vedere impartasit atat de adeptii avortului, cat si de organizatiile provita, consta in aprecierea ca populatia din Romania, in majoritate, este total neinformata asupra consecintelor avortului.

Consilierea trebuie sa debuteze cu evaluarea datelor, caci eventualele informatii furnizate au efecte diferite, de la un caz la altul. Marea majoritate a doctorilor ginecologi-obstetricieni manifesta o atitudine subiectiva fata de pacientele lor, minimalizand consecintele pe termen scurt sau pe termen lung a avortului. Ignorarea consecintelor este determinata si de faptul ca femeile nu raman, in general, in grija medicilor care au efectuat avortul. Cei care ar putea evalua deci cel mai bine aceste cazuri nu mai au posibilitatea de a monitoriza eventualele riscuri, aparute in timp. In evaluarea datelor, nu trebuie neglijata situatia concreta a cazului, care difera, de la o pacienta la alta, in primul rand, in functie de numarul de avorturi avute in timp[1]. Decizia asupra avortului tine in mare masura de starea de soc, de suferinta personala in care se afla o femeie, ajunsa in fata medicului ginecolog-obstetrician. Nu toate pacientele vor actiona in acelasi mod, chiar in circumstante similare[2].

Aflate in stare de soc, femeile isi pot da consimtamantul asupra avortului, fara sa fie informate. De aceea trebuie sa se acorde un timp de gandire unei asemenea paciente, necesar adaptarii la situatia ei si asumarii informatiilor furnizate de medic[3]. In fata deciziei de a avorta, femeile cad prada unei stari de criza, ceea ce conduce la diminuarea capacitatii cognitive si psihice, capacitate necesara aprecierii informatiilor si gasirii solutiilor[4].

Procedura de avort trebuie sa cuprinda o informare cu minime cunostinte, pornind de la argumentul ca, in aceasta situatie, este implicata cel putin o a doua fiinta umana, fatul. Medicii trebuie sa fie constienti ca, frustrand pacientele de o asemenea consiliere, isi asuma o decizie morala.

Specialistii americani considera ca sunt necesare cateva cunostinte astfel incat o femeie sa-si asume in mod responsabil decizia unui avort. De aceea consilierea trebuie sa cuprinda, mai intai, o definire a avortului, prezentarea tipurilor de proceduri si expunerea la riscuri si sechele post-avort. Este necesara, de asemenea, prezentarea tuturor alternativelor la problemele sarcinii, care sunt avortul, adoptia si mariajul.

In general, informatiile despre sexualitate si contraceptie, in Romania, circula in mod trunchiat, avand in vedere ca sursele lor, presa si comunitatea restransa, dupa cum subliniaza Studiul Sanatatea Reproducerii Romania 1999, la capitolul „Sursele de informare despre problemele sexuale”[5], sunt neadecvate. Un caz aparte il constituie adolescentele, pentru care, avortul efectuat la varste timpurii implica costuri la nivelul sanatatii fizice si psihice mai mari, decat daca ar infrunta presiunile societatii, hotarand sa pastreze copilul si sa nasca.

Un capitol important al consilierii il constituie furnizarea de informatii asupra sprijinului acordat de comunitate femeilor cu copii[6]. Factorii de natura religioasa sau cunostintele despre sistemele de valori ale altor culturi si religii pot avea o influenta ridicata la luarea deciziilor, atunci cand femeile oscileaza intre avort si continuarea sarcinii[7].

Foarte multe sarcini nedorite rezulta din esecurile contraceptiei. In multe cazuri, modul acesta de a rationaliza nasterile, care determina avorturi repetate, trezeste conflicte in subconstientul acestor femei, iar starile emotionale, ale caror sursa o constituie necesitatea de a fi insarcinata, conduc, in final, la abandonarea contraceptiei[8].

Argumentele de ordin moral, care impun o reevaluare a consideratiilor despre sine, nu sunt suficiente, in multe cazuri, pentru luarea unor asemenea decizii. De aceea pentru a trece usor peste asemenea stari conflictuale, femeia, ajutata de cei care ii asigura consilierea, ar trebui sa primeasca mai multe informatii, astfel incat sa-si poata forma o situatie completa a situatiei sale[9].

Atat medicii, cat si psihologii sustin ca schimbarile somatice si psihologice, care se declanseaza in timpul sarcinii, constituie argumente pentru a trata o asemenea stare ca pe una de criza[10]. Schimbarile endocrine, cat si starea conflictuala psihica, de la nivelul subconstientului, sunt strans legate de reorganizarea, la nivel biologic, a tuturor fortelor organismului. La nivelul psihicului, asumarea statutului de mama poate induce un stres puternic. Aceste probleme de ordin individual pot fi evidentiate si constientizate de persoanele care alcatuiesc mediul familial al viitoarei mame.

Starile conflictuale sunt mult mai intense si mai diverse in cazul sarcinilor nedorite. Bineinteles, reactiile imature ale unei adolescente sunt mult mai imprevizibile decat ale unei femei adulte, care este implicata intr-o relatie de casatorie. Sarcina nedorita, ca urmare a esecului contraceptiei, pasivitatea sau teama de sarcina le pot face vulnerabile in utilizarea contraceptivelor. In mod inconstient, golul din suflet le manipuleaza actiunile, astfel incat conceptia constituie implinirea de care au nevoie pentru a-si diminua comportamentul lor depresiv [11].

Avorturile repetate duc, pana la urma, la crearea unui sentiment contradictoriu al femeilor fata de contraceptie. Exista cazuri, spun psihologii cand dorinta de a deveni mama nu se suprapune intotdeauna cu dorinta de a deveni insarcinata. Caci, in subconstient, exista un reziduu, mostenit din copilarie, de rivalitate fata de mamele lor[12].

In cazul femeilor care isi motiveaza in mod sistematic avortul, din motive de sanatate psihica, starile lor conflictuale au surse mult mai adanci. Dintr-un studiu, efectuat in Marea Britanie, pe asemenea persoane, a reiesit ca aceste femei si-au justificat avortul, pornind de la esecul strategiei lor de a-si apropia barbatii pe aceasta cale sau au fost determinate de conflicte nerezolvate din familia lor de origine. Sarcinile erau considerate nedorite, pornind de la intentia lor de a-si repara anumite dorinte sau avand surse chiar unele dorinte de natura distructiva[13].

Se cunoaste deja ca un avort dezvolta un comportament agresiv, dupa aceea, agresiune indreptata spre potentialul tata, spre propria persoana si, in unele cazuri, spre obstetrician[14].

[1] Stössel, Pius – Myriam, de ce plângi? Sau  trauma avortului, Fundaţia Pro Vita Medica, Timişoara,1998, p.126-133

[2] Current Opinions of the Council on Ethical and Judicial Affairs of the American Medical Association, în “Informed Consent”, 1988

[3] Hardison, Joseph E. – Uninformed Consent and Terms Without Definitions, în “American Journal of Medicine”, June, 1983, p.932-933

[4] Riggs, Virginia P. – Regulating Abortion Services, în “New England Journal of Medicine”, February 7, 1980, p. 350

[5] Studiul Sănătatea Reproducerii România 1999, Raport final martie 2001, CDC, ARSPMS, p.284

[6] Kahn-Edrington M. – Abortion Counseling, în “The Counseling Psychologist” nr. 8(1), 1979, p. 37-38

[7] M Swiger et al. – Interview Follow-up of Abortion Applicant Dropouts, în “Social Psychiatry”, nr.11, 1976, p.135-143

[8] Blumenfield M. – Psychological Factors Involved in Request for Elective Abortion, „The Journal of Clinical Psychiatry”, 1978, p.17-25

[9] Friedlander, M.L.; Kaul, T.J. şi Stirnel,C.A. – Abortions: Predicting the Complexity of the Decision-Making Process, în “Women and Health” nr 9(l), Spring, 1984, p.43-54

[10] Bibring, Grete L. – Some Considerations of the Psychological Processes in Pregnancy, “Psychoanalytic Study of the Child”, 1959, nr. 14, p.113-121

[11] Raphael, B. – Psycho-Social Aspect of Induced Abortion, în “Medical Journal of Australia”, nr. 2, July 1, 1972, p.35-40

[12]Tamian-Kunegel, I. – L’interruption volontaire de grossesse a répétition în “Gynecology Obstetrics Fertilization”, nr. 28, 2000, p.137-140

[13] Schmidt, R., Priest, R.G. – The effects of termination of pregnancy: A follow-up study of psychiatric patients, în “British Journal of Medical Psychology” nr.54, 1981, p.267-276

[14] Stössel, Pius – Myriam, de ce plângi? Sau  trauma avortului, Fundaţia Pro Vita Medica, Timişoara, 1998, p.91-111

Varia

Leave a Reply