Proiectul de lege privind reproducerea umana asistata medical

Punct de vedere al organizatiilor pro vita

Organizatiile pro vita din Romania, care se pronunta pentru protejarea vietii umane de la conceptie pana la moartea naturala, isi manifesta ingrijorarea fata de actualul Proiect de lege privind reproducerea umana asistata medical (L643/2011), aflat in dezbaterea comisiilor de specialitate ale Senatului.

In opinia organizatiilor pro vita, legiferarea reproducerii umane asistate medical (RUAM):

–       desconsidera interesul superior al copilului, punand accent pe nevoile adultilor;

–        duce la pierderea unui mare numar de vieti omenesti in stadiu incipient, intrucat tehnicile RUAM favorizeaza omorarea majoritatii embrionilor creati (96% dintre ei vor fi distrusi);

–        submineaza institutia familiei, prin asigurarea accesului la RUAM al cuplurilor necasatorite si prin incurajarea adulterului biologic (in cazul tertului donor);

–        echivaleaza trupul femeii cu o marfa;

–        este, in general, contrara demnitatii umane inerente fiecarei persoane.

Organizatiile provita scot in evidenta „cele mai problematice aspecte ale textului proiectului de lege, in vederea limitarii, pe cat posibil, a celor mai grave implicatii morale, psihologice si sociale ale unei asemenea legiferarii.

Proiectul de lege slujeste in mod special interesul adultilor de a avea un copil, neglijand interesul superior al copilului, dreptul sau de a avea o mama si un tata.

Prin accesul cuplurilor necasatorite la tehnicile RUAM se submineaza familia, intemeiata, conform chiar cu Constitutia si Codul Civil, pe casatorie. De aceea solicitam ca, in utilizarea tehnicilor RUAM, acestea sa se limiteze la cuplurile casatorite.

Facem precizarea ca, prin aceste tehnici, inclusiv diagnosticul genetic preimplantator, sunt omorati in medie 10-12 embrioni, in cadrul unei singure proceduri. In al doilea rand, aceste tehnici permit discriminarea persoanelor cu dizabilitati, punand la indoiala demnitatea inerenta oricarei fiinte umane, subliniata in Declaratia Universala a Drepturilor Omului. In opinia noastra, este un mod nedemn de a-i trata pe cei mai vulnerabili membri ai societatii noastre. Aceasta este probabil obiectia cea mai importanta pe care o avem fata de procedura RUAM in sine.

Opinia noastra este ca mama-purtatoare sau mama-surogat trebuie sa fie scoasa complet in afara legii. Legiferarea „mamei purtatoare” este profund nedreapta pentru copil – mai ales avand in vedere prevederile art. 29, care intrerupe legatura fizico-emotionala a copilului cu mama sa purtatoare, cu toate consecintele ce decurg de aici. Nu sunt de neglijat, de altfel, nici consecintele psihologice sau fiziologice pe care deconectarea brutala a acestui ciclu biologic le are asupra femeii care „preda” copilul.

Lasarea clarificarii acestor probleme exclusiv pe seama unui contract civil accentueaza caracterul de act tehnic, „comercial” – chiar daca (teoretic) lipseste folosul material -, dat procedeului si subliniaza viziunea mecanicista, materialista, asupra persoanei umane, viziunea dominanta din pacate in relatiile sociale din societatile seculare.

Deplangem lipsa cu desavarsire de pe agenda publica romaneasca a acestui subiect important, altfel decat la nivelul trivial si grotesc al emisiunilor de „divertisment”. In Franta, opinia publica a decis, dupa dezbateri aprige, interzicerea mamei-surogat. Si-au spus punctul de vedere impotriva acestei legalizari personalitati importante, profesori de medicina si etica, o mare parte a corpului medical. S-au scris carti pe aceasta tema. Amintim aici volumul Corps en miettes („Trupul in bucati”), Editura Flammarion, 2009, semnat de filosoful Sylviane Agacinski, despre „barbaria” mamelor-purtatoare (15 aprilie 2009). Acolo, autoarea se intreaba:

„Putem sa ne intrebam daca lectia nazismului a fost cu adevarat invatata, caci opinia publica pare sa nu fie ingrijorata de ceea ce semnifica umanitatea noastra sau spiritul legilor noastre. Ea da prioritate puterii tehnologiei si cererii individuale. Asemenea tehnici permit confectionarea copiilor si exista indivizi care ‘cer’ sa se utilizeze aceste mijloace. Restul are cu adevarat importanta?”

Termenul „mama-purtatoare”, dupa parerea autoarei, „releva o perfidie retorica, ce contribuie la micsorarea femeii, transformand-o intr-un sac, intr-un soi de cuib temporar, o simpla magazie, unde se stocheaza copilul, conceput de altii, care asteapta livrarea”. In aceasta viziune, mama-surogat reprezinta „o forma inedita de sclavie si injosire a femeilor”. Iar Agacinski se ridica impotriva exploatarii corpurilor altora, fenomen aflat in centrul „afacerii cu bebelusi”, „alienarii biologice”, care „se instaleaza in domeniul procrearii artificiale”. „In fata indiferentei fata de aceste femei, transformate astazi in incubatoare ‘subventionate’, nu putem sa nu recunoastem raceala egoista si dispretul acelora care considera normal sa puna viata altora in slujba lor”.”

In final, organizatiile pro vita amintesc ca „Desi nu face obiectul proiectului de lege, reamintim opozitia noastra fata de finantarea publica a procedurilor de reproducere umana asistata medical / fertilizare in vitro, asa cum am explicat in adresa catre ministrul Sanatatii, dl. Cseke Attila, privind Programul de fertilizare in vitro si embriotransfer, adresa datata 24 mai 2011”.

About Post Author

Varia

Leave a Reply