În SUA, sunt acum mai multe femei decât bărbați în câmpul muncii. Să ne bucurăm sau să ne îngrijorăm?

Sursa: Deseret.com, 19 ianuarie 2020

Autor: Jenet Jacob Erickson, cercetător afiliat în cadrul Institutului Wheatley al Universității Brigham Young.

Un raport recent al Biroului Statistic al Muncii din SUA stimulat apariția de titluri pe prima pagină, în toată țara: „Femeile dețin acum mai multe locuri de muncă decât bărbații, în câmpul muncii din S.U.A.” Având în vedere creșterea continuă a locurilor de muncă din industria serviciilor, de obicei dominată de femei, precum și o scădere în paralel a locurilor de muncă în domenii dominate de bărbați, această tendință nu numai că este puțin probabil să se inverseze, dar este probabil să crească. Economista Betsey Stevenson anunța „cu surle și trâmbițe” această nouă etapă ca fiind o „intrare a femeilor în câmpul muncii” de demult dorită. Fără îndoială, o asemenea paritate aduce beneficii creșterii diversității de gen la locul de muncă și a unei lumi profesionale, care se bazează mai mult pe talentele și abilitățile distincte ale femeilor.

Însă constatarea dezvăluie o altă realitate, ce poate să nu fie atât de îmbucurătoare. După cum a raportat recent CBS News în „Problema ascunsă a economiei”, proporția bărbaților de vârstă activă, care nici nu lucrează și nici nu caută de muncă, a crescut substanțial în ultimele câteva decenii, făcând din SUA țara cu una dintre cele mai mici rate ale bărbaților de vârstă tânără cu participare în câmpul muncii, față de alte țări dezvoltate.

Această scădere a participării în câmpul muncii reflectă și o scădere dramatică a realizărilor academice. Potrivit Departamentului de Economie al MIT, „realizările educaționale ale bărbaților s-au redus drastic în ultimele patru decenii, chiar în condițiile în care studiile universitare și cele de colegiu de patru ani au crescut în rândul femeilor din aceleași cohorte.” Dintre toate grupurile rasiale și etnice, femeile „depășesc bărbații la toate nivelurile în ceea ce privește nota”, obținând mai mult de jumătate din diplomele de licență (57,3%), de master (59,4%) și de doctorat (53,3%). După cum conchide raportul „Wayward Sons” al MIT, „Deși o minoritate semnificativă de bărbați continuă să atingă cele mai înalte niveluri de performanță pe piața educației și a muncii, bărbatul de mijloc se deplasează în direcția opusă.”

Aceste scăderi ale performanțelor educaționale și profesionale merg în paralel cu o scădere a ratei căsătoriei în rândul bărbaților. Pentru bărbații cu vârste cuprinse între 25 și 50 de ani, rata căsătoriei a scăzut de la 76% (în anii 1970) la 55%, cu implicații profunde atât pentru realizarea educațională, cât și pentru cea profesională. Bărbații care se căsătoresc câștigă mai mult, economisesc mai mult și sunt mult mai susceptibili de a urmări și de a se menține în câmpul muncii.

De fapt, după cum au constatat analizele din 2014 ale Institutului American Enterprise, între 37% și 51% din ratele în scădere din câmpul muncii la bărbați, din perioada 1980-2013, s-au datorat „desfacerii căsătoriei”, care le-au precedat. Și la fel ca o buclă a concluziilor proaste, scăderea ratelor căsătoriei prevede rate mai mici de angajare, ceea ce face ca acești bărbați să fie și mai puțin probabil să se căsătorească.

Implicațiile sunt profunde. Așa cum CBS News a relatat recent, bărbații tineri sub-angajați, sub-educați, necăsătoriți, sunt „un grup îngrijorător”, deosebit de vulnerabil la „niveluri ridicate de disperare, stres și furie”, forța motrice a creșterii ratelor de mortalitate, asociate cu supradozele de droguri și alcool.

Și deși această populație este mai puțin probabil să se căsătorească, „nu este mai puțin probabil să aibă copii”. Iar acești copii se confruntă cu toate riscurile asociate cu creșterea lor în case nesigure din punct de vedere economic, cu o instabilitate relațională imensă – inclusiv o probabilitate ridicată de a depăși cu greu „rezultatele slabe sociale și educaționale numeroase”. Poate cel mai tragic este că, „perspectivele economice slabe ale bărbaților mai puțin educați” rezultă în dezavantaje și mai mari pentru fiii lor, „consolidând dezvoltarea decalajului între sexe în următoarea generație.”

După cum a constatat studiul „For Richer, For Poorer” al AEI, „Creșterea [copiilor] cu ambii părinți crește șansele ca ei să devină foarte educați, ceea ce la rândul său duce la șanse mai mari ca să se căsătorească și ei, ca adulți. Atât educația suplimentară, cât și căsătoria au un nivel de venituri mai ridicat”. Dar, în paralel, acest ciclu se desfășoară în spirală în jos pentru copiii cu o proporție tot mai mare de tați sub-angajați, sub-educați și necăsătoriți.

Consecințe pentru femei și copii

Apoi această situație a bărbaților tineri are consecințe și pentru femei. Faptul că „Femeile dețin acum mai multe locuri de muncă decât bărbații în câmpul muuncii din SUA” nu poate fi ceea ce-și doresc femeile. Timp de zeci de ani, datele sondajelor reprezentative la nivel național au arătat constant că, pentru mame, situația ideală de muncă nu este angajarea cu normă întreagă. În mod ironic, având în vedere titlurile recente, peste 75% dintre mamele căsătorite nu doresc să lucreze cu normă întreagă, în timp ce 75% dintre tații căsătoriți consideră că munca cu normă întreagă este ideală.

Majoritatea mamelor lucrează mult mai multe ore decât ar prefera – uneori lucrează în două sau mai multe locuri de muncă, în industria serviciilor, pentru a compensa lipsa de venit în gospodărie. De fapt, mamele își doresc o muncă profesională și beneficiază semnificativ de oportunitățile educaționale sporite. Dar sunt cele mai fericite atunci când au de ales – ca să nu fie principalul contribuitor în familiile lor și de a-și dedica timpul și energia cea mai bună îngrijirii familiilor lor.

Există o realitate îngrijorătoare în spatele faptului că femeile ocupă acum mai multe locuri de muncă decât bărbații în câmpul muncii din SUA – o realitate pe care trebuie să o luăm în serios dacă sperăm să îmbunătățim perspectivele unei populații din ce în ce mai vulnerabile de bărbați, femei și copii.

Varia