Adaptare după „Sexual Chemistry” de dr Ellen Grant.
Sursa:www.healthy.net
Oamenii de știință au jonglat cu statisticile pentru a afirma că pilula este cel mai sigur medicament din istorie. Dar propriile lor date arată riscuri de cancer mamar alarmante.
În cei 35 de ani de când pilula și terapia cu hormoni sunt pe piață, medicii nu numai că au negat faptul că hormonii exogeni (care vin din afara organismului) pot provoca cancer, dar au susținut chiar că au un efect protector. Cel puțin patru studii majore au demonstrat o legătură între pilulă și epidemia de cancer de sân în Occident (și o serie de alte studii, aceeași legătură între terapia de substituție hormonală și cancerul de sân). Ultimele noutăți amăgitoare provin dintr-un studiu al Departamentului de Epidemiologie al Institutului de Cancer din Olanda (The Lancet, 24 septembrie 1994). Cu toate acestea, după ce au tras o concluzie, cercetătorii olandezi, ca majoritatea altor cercetători înaintea lor, au început să dea orbește înapoi, minimizând implicațiile generale ale constatărilor lor, subliniind că riscul crescut a apărut în principal în anumite subgrupe și au conchis că studiul lor a fost, de fapt, o veste bună: „Constatările noastre sunt în concordanță cu masa de dovezi că [utilizarea contraceptivelor orale] de către femeile aflate la mijlocul anilor fertili nu are efect negativ asupra riscului de cancer de sân.”
Dr. Ellen Grant, autorul cărții „Sexual Chemistry” (Chimia sexuală) și „The Bitter Pill” (Pilula amară), a participat la primul studiu major britanic asupra pilulei, fiind o susținătoare plină de entuziasm, până când a început să observe o multitudine de efecte secundare ce se dezvoltau la femeile care luau pilula. Protestele ei au fost ignorate sau înlăturate. În articolul pe care îl scrie după acest studiu, ea susține că legătura dintre cancerul de sân și hormonii din pilulă și terapia de substituție hormonală a fost evidentă în studii majore de-a lungul timpului.
În a doua jumătate a secolului anterior și în acest secol, am aflat că hormonii sexuali provoacă cancer în țesuturile dependente de hormoni precum cel al sânului. Cel mai recent studiu olandez confirmă că pilula provoacă cancer de sân. Cum de s-a întâmplat ca epidemia de cancer de sân, cauzată de hormonii prescriși, să fie atât de abil dejucată?
Foarte simplu, epidemiologii vorbesc despre un risc crescut de cancer, dacă victimele au luat hormoni mai mult decât de obicei. Din cauză că femeile cele mai vulnerabile la efectele secundare ale pilulei încetează foarte curând să ia hormoni, dovezile devin confuze. Cele mai multe studii au defecte majore în modul în care au fost concepute. Cu toate acestea, indiferent de cât de rău a fost cercetat și subestimat riscul, un fapt clar iese la suprafață: există o corelație directă și de netăgăduit între administrarea de hormoni feminini și cancerul de sân.
Cancerul de sân este cel mai frecvent cancer la femei și principala cauză de deces la femeile până la 55 de ani, dar riscul continuă să crească odată cu vârsta, atingând un vârf în rândul femeilor între 80 și 90 de ani. Țările cu un consum ridicat de grăsimi din lactate au o incidență crescută și crescândă a cancerului de sân, dar ele sunt, de asemenea, și țările unde s-a prescris intens pilula hormonală. Japonia nu a sancționat niciodată pilula, dar puține femei japoneze fac cancer la sân.
În 1971, M. P. Vessey și R. Doll au publicat prima lucrare despre bolile de sân la femeile care iau pilula. A fost analizat un număr destul de mic, dar rezultatele au fost clare. Femeile care luaseră pilula hormonală și aveau cancer de sân aveau mai multe șanse să fi luat pilula mai mult timp (mai mult de doi ani) decât alte femei (Cancer, 1971; 28: 1395-9). În cazul femeilor cu boală benignă, rezultatele arătau opusul. Șaizeci și doi la sută au dezvoltat noduli în primul an de administrare a pilulei și doar 14% dintre femeile cu noduli au continuat să ia pilula mai mult de doi ani, comparativ cu 33% din cele din grupul de control. Cele mai multe femei suferinde au renunțat, foarte puține utilizatoare cu noduli luând pilula perioade mai lungi.
Această informație a lansat ceea ce a devenit curând credința larg răspândită în rândul epidemiologilor și apoi în rândul profesiei medicale că femeile care iau pilule timp de cel puțin doi ani sunt „protejate” de cancer mamar. Faptul că femeile cu reacții adverse, inclusiv sâni dureroși, se opresc mai devreme după o lună sau două, în primul an sau înainte de doi sau patru ani, nu a fost menționat și nu a fost luat în considerare de atunci încoace.
Studiile de amploare ale pilulei pot fi amăgitor de liniștitoare. Se folosesc femei tinere, mai sănătoase și din clase sociale înalte, în timp ce femeile cu boli cunoscute legate de pilule, cum ar fi tromboza sau cancer, sunt descurajate să participe, falsificându-se astfel datele. Mai mult, oamenii de știință s-au arătat neglijenți în privința menținerii grupurilor de control sau a controlului adecvat pentru factorii care le-ar putea da peste cap rezultatele. Cel mai mare studiu, realizat de Royal College of General Practitioners (RCGP) din Marea Britanie, a examinat 47.000 de femei, dintre care 49% utilizau pilula, când s-au înscris pentru studiu, pentru prima dată, în 1968-1969. Cu toate acestea, pe parcursul studiului, alte 26% au fost transferate din grupul de utilizatoare în grupul de control. Până la sfârșitul studiului, doar 25% nu luaseră pilula deloc. În majoritatea studiilor este obișnuit ca populația studiată să fie împărțită cam în jumătate.
Cu toate acestea, ceea ce nu s-a întrebat în studiu a fost dacă aceste femei mai luaseră și alte medicamente de fertilitate, terapie de substituție hormonală sau stilbestrol, acestea putând crește riscul de cancer de sân. Estrogenii au fost disponibili fără rețetă în anii 1940 și 1950. Jumătate din toate noile mame au luat stilbestrol pentru a-și suprima alăptarea, până în 1968, iar mai mult de o treime încă mai primeau hormoni sau bromocriptină pentru a li se bloca prolactina. Altor mame noi li se injecta sau implanta progestogeni cu acțiune lungă sau li se administrau pilule doar cu progestogen. Ambele grupuri de femei pot dezvolta apoi un risc crescut de cancer de sân, dar ele pot fi încadrate în grupurile de control sau a acelor care nu au luat niciodată pilula.
Efectul net al acestei „alterări” trecute sub tăcere e o falsă reasigurare: incidența cancerului de sân apărea în mod similar, atât în grupurile de control, cât și la femeile ce luau pilula, oferind astfel o imagine falsă a siguranței pilulei.
Până în 1979, studiul RCGP a raportat că nodulii mamari erau de două ori mai mari decât în cazul noilor doze mai mici de progestogen (Clinics in Obste & Gynae, 1984; II: 769-86).
Cu toate acestea, autorii au afirmat că au constatat „o incidență redusă de neoplazie benignă mamară, ce a devenit evidentă la doi ani de la utilizare”. Nu era menționat faptul că dintre cele 6,324 de utilizatoare a pilulei, care participau pentru prima dată în studiu, doar 799 sau 12,6% au luat în continuare pilula și în cel de-al treilea an de la utilizare. Mai mult, cele care abandonaseră aveau mai multe boli ale sânului decât grupul de control al celor care nu au luat niciodată pilula. Afirmația potrivit căreia pilula prevenea bolile mamare a fost în mod clar un nonsens, având în vedere că aproape 90 la sută dintre utilizatoarele noi renunțau înainte ca cei doi ani „magici” de presupusă prevenție să se fi încheiat.
Aceasta a fost o greșeală importantă. Însemna că medicii nu mai refuzau să prescrie pilule de hormoni femeilor care aveau deja sânii plini de noduli sau să dea rețete reînnoite celor care făcuseră noduli atunci când au început să ia pilula.
În acel moment, femeile de peste 35 de ani erau avertizate din cauza riscului mai mare (de 10 ori) de tromboză. În următorii 10 ani, femeile necăsătorite, sub 25 de ani, au devenit principalele consumatoare de pilule (10% în 1971, comparativ cu 90%, până în 1981). Această schimbare a avut consecințe enorme. Deoarece aparent cele mai tinere pot tolera pilula mai mult timp, acest lucru a crescut numărul de femei care pot dezvolta mai târziu cancer de sân oricând până la 40 de ani.
Scăderea temporară consecventă a administrării pilulelor în rândul femeilor de 25-44 de ani a dat o falsă reasigurare. În anii șaptezeci, a existat publicitate masivă potrivit căreia pilula provoca tromboză, accidente vasculare cerebrale și atacuri de cord, dar s-a spus prea puțin despre cancer, care ucide de două ori mai multe femei sub 55 de ani. Pe măsură ce tot mai puține femei de 35-44 de ani luau pilula sau stilbestrol, creșterea cancerului mamar din 1962 a scăzut de la 46%, în 1974, la 14%, în 1984. Până în 1988, creșterea a explodat din nou la 37 la sută, datorită efectului de administrare a pilulei la vârstă fragedă și dezvoltării cancerului latent. (Femeile între 25 și 34 de ani aveau un model similar.)
În 1983, Malcolm Pike și echipa sa au publicat rezultatele studiului din California (The Lancet, 1983; II: 359-29), arătând că femeile care dezvoltau cancer de sân înainte de 37 de ani folosiseră pilula mai mult decât grupurile de control (o medie de 49,6 luni, în comparație cu 39,2 luni). Acesta a fost un rezultat similar cu studiul din 1971 al lui Doll și Vessey. Pike a conchis că femeile care au luat pilula timp de șase sau mai mulți ani înainte de a împlini 25 de ani au un risc de patru până la cinci ori mai mare de cancer la sân.
În mai 1989, grupul național de studiu pentru controlul cazurilor din Marea Britanie, cunoscut sub numele de Oxford/Family Planning Association Study (Oxford/FPA Pill Study), a descoperit, de asemenea, că femeile tinere care luaseră pilule combinate aveau mai multe șanse să dezvolte cancer de sân, înainte de vârsta de 36 de ani (The Lancet, 1989; I : 973-82). Cu toate acestea, autorii au tulburat acest rezultat clar, postulând că „poate exista un efect protector al pilulelor doar cu progestative”.
Dintre cele două grupuri de femei comparate, 90% din ambele grupuri folosiseră pilula. Din cele 755 de cazuri cu cancer de sân diagnosticate, înainte de vârsta de 36 de ani, doi la sută erau sub 25 de ani, în timp ce restul au fost diagnosticate în cea mai mare parte la 32- 35 de ani, după ce au făcut unul sau doi copii. Una din 20 avusese o biopsie pentru boala benignă a sânului înainte de a fi diagnosticată cu cancer de sân și una din 10 avusese o mamă sau o soră cu antecedente de cancer mamar. Acestea luaseră pilula cu un an mai mult decât controalele. Utilizarea pilulelor mai mult de patru ani le creștea riscul de 1,43 ori; iar în decurs de opt ani, creșterea era de 1,75 ori, urcând la 3,1 ori, după șase ani de la renunțarea la pilulă.
Dintre puținele cazuri care luau pilule doar cu progestativ (POP), 9 din 10 au dezvoltat cancer la sân după ce au luat mai puțin de 24 de luni. Doar 14 cazuri, comparativ cu 22 de controale, au luat în continuare POP mai mult de doi ani.
Se pare că acest lucru înseamnă că mai puține femei cu tendința de a dezvolta cancer de sân pot tolera progestogenii. Acesta este chiar opusul protecției, un timp foarte scurt pare suficient de lung pentru a induce cancerul de sân. (Utilizarea medie a fost de doar 13 luni.) Cu toate acestea, pretenția de „protecție” a rămas ferm blocată.
În studiul olandez recent, 97% din cele 918 femei olandeze cu cancer de sân invaziv, diagnosticate înainte de 36 de ani, luaseră pilula. La cele care începuseră administrarea ei, înainte de vârsta de 20 de ani, creșterea riscului era de 3,5 ori. Utilizarea mai lungă creștea riscul, tendințele crescând brusc la utilizatoarele mai tinere și la cele mai în vârstă.
Autorii au greșit, afirmând că datele lor veneau în sprijinul dovezilor că tinerele de 25-39 de ani nu aveau niciun risc. Cel mai mare grup de cazuri din acest studiu aveau vârste cuprinse între 36 și 45 de ani, luaseră pilula mai puțin de patru ani și aveau un risc crescut de 1,4 ori.
Mai mult, autorii recunosc că ar fi putut subestima riscul din cauza criteriului de selecție. Femeile care luau pilula și se îmbolnăveau nu mai răspundeau și, bineînțeles, nu răspundeau cele care muriseră. Din rândul controalelor, existau participante, care nu luaseră niciodată pilula și care aveau tendința să nu răspundă. Toate aceste neraportări au dus din nou la rezultate falsificate.
În Anglia și Țara Galilor, înregistrările de cancer de sân au crescut cu 69%, între 1962 și 1988, în timp ce decesele au crescut cu 30 la sută, până în 1992. Pentru toate respondentele, atât în cazuri cât și controale, utilizarea pe termen lung a pilulelor mai mult de patru ani a arătat în general creștere de 77,3% pentru femeile sub 35 de ani, comparativ cu 60,9% la femeile cu vârste cuprinse între 36-45 de ani și doar 38% pentru femeile cu vârste cuprinse între 46 și 54 de ani. Implicațiile sunt înspăimântătoare, deoarece majoritatea femeilor încep să ia acum pilula înainte de a împlini 20 de ani și majoritatea o iau o perioadă de peste patru ani. Una din nouă femei din SUA face cancer de sân.
Klim McPherson, epidemiolog la London School of Tropical Medicine, a estimat că, din cauza perioadei latente, acest risc ar putea crește la unu din patru în rândul consumatoarelor de pilule pe termen mai lung. Riscul este de 30 de ori mai mare dacă o rudă apropiată face boala din cauza genelor cancerului de sân. Orice estrogeni administrați în menopauză cresc în continuare riscul de 3,5 ori.
Mai mult, cancerul de sân crește rapid odată cu vârsta (Br J Hosp Med, 1989; 41: 590 și 42: 159). În studiul Oxford/FPA Pill, ratele de deces în cancerul de sân s-au dublat în decursul a peste 10 ani, dar s-au dublat în doar trei ani în rândul femeilor mai în vârstă, urmărite în experimentul britanic cu terapia de substituție hormonală (vezi WDDTY vol. 4, nr. 11 și „Sexual Chemistry”).
About Post Author
