Sursa: http://www.genethique.org, 12 iulie 2018
„Organizarea abandonului unui copil din motive comerciale este o practică barbară, ce împinge omenirea la marginea uitării”. Catherine Dolto, doctor și haptoterapeut, fiica renumitei psihanaliste și pediatru francez Françoise Dolto, afirmă: „Comercializarea nașterii nu constituie progres tehnic, ci o pantă alunecoasă din punct de vedere etic. Este îngrijorător să observăm că abolirea sclaviei este recunoscută în unanimitate drept progres, în timp ce închirierea corpul unei femei, aparent, nu este văzută ca un pas înapoi”.
Într-un interviu acordat publicației „Famille Chrétienne”, Catherine Dolto se opune ferm mamei-surogat: „Există o strânsă legătură între modul în care societatea reglementează sarcina și copilăria timpurie și schimbările în structura socială realizate de copiii concepuți în acest fel. Eșecul de a urmări evoluția noilor-sosiți este echivalent cu o viitoare barbarie”.
În opinia sa, noi suntem „la marginea haosului”. Acest lucru a fost „deja [ilustrat] recent în Anglia, în cazul unei mame, care a acceptat să poarte în pântece copilul fiului său homosexual. Într-adevăr, societățile noastre sunt marcate de tabuuri, tabuul incestului este împărtășit de toți”. Catherine Dolto face următorul avertisment: „Nu va fi o surpriză dacă societățile noastre vor deveni din ce în ce mai violente, deoarece violența tinde să fie canalizată pe tabuurile majore”.
Nerespectarea evidentă a copilului în astfel de practici este echivalentă cu ignorarea „ultimilor șaptezeci de ani de descoperiri științifice, care se concentrează asupra vieții în uter”, deplânge medicul-practician. „În uter, copilul se dezvoltă într-un mediu multisenzorial, orchestrat de părinți, constând în sunetele vocii tatălui și bătăile inimii mamei, împreună cu gustul dietei mamei, cu sentimentele și experiența ei pe care le are în contactul cu alții. Toate acestea pătrund în lumea maternă internă și capătă o semnificație potențială, până la modificarea moștenirii genetice a copilului, așa cum pune în evidență epigenetica, ce studiază influențele mediului asupra genomului”.
Dolto continuă să explice: „cu sau fără mama-surogat, nașterea este întotdeauna o călătorie dificilă. Copilul se confruntă cu dependența și despărțirea pentru prima dată”. În plus, „în cazul mamei-surogat, copilul este scos din „nava-mamă”, care înseamnă siguranța copilului. El sau ea trebuie să se adapteze constant străinilor. Acest lucru trebuie să-i cauzeze un asemenea șoc! Crăpăturile sunt acolo, deși nu la suprafață, dar totuși reale – și se vor deschide într-o zi”. Din punctul de vedere al acestei mari profesioniste, omenirea merge „cu toată viteza înainte spre suferință și boală…”
Comparativ cu soarta copiilor născuți cu naștere anonimă și adoptați (abandonați la naștere, n.t.), ea crede că mama-surogat „reproduce mizerie doar pentru a satisface dorința personală a cuiva de a avea un copil. Nu știu ce le putem spune copiilor născuți din mamă-surogat”, continuă ea. „Cuvintele vor trebui alese foarte atent, pentru a nu exacerba situația”. Ea regretă faptul că „valoarea comercială a înlocuit-o pe cea umanitară” și este preocupată de faptul că „epoca noastră [are] o etică ce nu e în concordanță cu posibilitățile tehnologice”.
Pe același subiect:
„Nu poți înlocui suferința unui adult cu suferința unui copil”
About Post Author
One thought on “Catherine Dolto despre mama-surogat: „cu toată viteza înainte spre suferință și boală…””