Fostul soț e recompensat cu 50% din valoarea „achiziției”
Sursa: Genethique.org, 2 august 2018
Un cuplu canadian divorțează, iar judecătorul împarte bunurile materiale între soț și soție. Cuplul are un embrion congelat într-o clinică de fertilitate, rezultat din material seminal și ovule cumpărate cu suma de 11.500 dolari din SUA. Acesta este ultimul embrion care le-a rămas din cei patru creați în 2012 prin FIV. Primul a fost deja implantat și a dus la nașterea fiului acestui cuplu, în 2012, iar ceilalți doi nu sunt viabili.
Doamna consideră că embrionul rămas îi aparține, deoarece contractul cu clinica a inclus o clauză, în care era precizat că voința femeii va fi întotdeauna respectată. În vârstă de 48 de ani, ea s-a adresat instanțelor judecătorești pentru a i se recunoaște faptul că este proprietara embrionului. Domnul, pe de altă parte, consideră că a plătit și el factura pentru „obiectul” achiziției, care îi revine și lui, de facto. El dorește ca embrionul, care nu are legătură genetică nici cu unul dintre ei, să fie donat.
Judecătorul Robert Del Frate de la Curtea Supremă a Ontario, Sudbury, a trebuit să decidă. Plecând de la principiul că embrionul a fost cumpărat, în cadrul contractelor semnate cu cele două clinici (cea care a furnizat gameții și cea care a procedat la implantare), embrionul a fost considerat ca fiind un bun material. Judecătorul a estimat că, într-o lume ideală, [embrionii] ar fi fost împărțiți între bărbat și femeie. Dar din moment ce a rămas doar unul și nu a putut fi vândut, magistratul a decis că embrionul rămas „să-i revină femeii”, cerând o recompensare pentru fostul soț de 1.500 de dolari, ceea ce reprezintă aproximativ jumătate din valoarea embrionului, având în vedere costul celor patru embrioni.
About Post Author
