Este titlul unei scrisori din partea unei cititoare a revistei La Vie privind doliul fatului. Cititoarea regreta ca se pune pe acelasi plan decesul unui copil mort prin pierdere de sarcina si decesul prin avort al unui copil depistat cu handicap. Daca ne gandim bine asupra doliului, in cele doua cazuri, consecintele nu sunt aceleasi… In cazul unei pierderi de sarcina, copilul moare brusc in uter, iar in cazul avortului, „parintii sunt cei care isi aroga dreptul de a decide moartea propriului lor copil”. Cititoarea refuza ideea de a „admite handicapul sau boala ca justificare a avortului. Este actul unui cuplu derutat, lasat singur in fata suferintei. Alegerea mortii copilului nu face suferinta sa dispara, dimpotriva. Este raspunsul tehnologiilor unei societati materialiste, care refuza sa-si faca timp si sa ofere mijloacele de a sprijini aceste cupluri”. (La Vie.fr, 14 septembrie 2006)
About Post Author
