Mama-surogat – concluzia Conferinței de la Haga?

Autor: Claire de La Hougue, sursa: http://www.genethique.org, 17 aprilie 2018

Un grup de experți ai Conferinței de la Haga s-a întâlnit în luna februarie 2018 pentru a lucra la un proiect de convenție internațională privind originea sau filiația. Cu această ocazie, au fost abordate aspecte juridice referitoare la mama-surogat (numită și „gestația pentru altul” și/sau „maternitate de substituție”).

În perioada 6-9 februarie 2018, s-a întâlnit Grupul de experți privind Proiectul parental / maternitate de substituție al Conferinței de la Haga privind dreptul internațional privat   întâlnit (vezi Conférence de La Haye : encadrer une pratique contraire au droit international ?). Conferința de la Haga este o organizație ce reunește participanți din 82 de state și Uniunea Europeană. Acesta este condusă de un Consiliu pentru afaceri generale și politici, alcătuit din toți membrii săi, care lucrează cu ajutorul Biroului permanent.

Începând cu anul 2011, Conferința lucrează la „aspecte legate de dreptul internațional privat privind statutul copiilor, inclusiv cele care decurg din acordurile de maternitate de substituție cu caracter internațional”.

Activități orientate spre statutul juridic al gestației pentru altul

În 2015, în urma recomandării Biroului permanent, Consiliul a decis să înființeze un grup de experți pentru a studia posibilitatea și oportunitatea continuării activității în acest domeniu. Un grup „reprezentativ din punct de vedere geografic”, format din experți din aproximativ 20 de țări, a fost format și s-a întâlnit în februarie 2016, 2017 și 2018.

De la început, activitatea Biroului permanent, care pregătește activitatea Consiliului și a Grupului, a fost clar orientată. Astfel, procesul de consultare lansat în 2012 pentru colectarea informațiilor a fost realizat numai cu persoanele care scot profit din această practică: în afara statelor, doar avocații și medicii care practică gestația pentru altul și agențiile pentru mame-surogat au participat în anchete. De asemenea, la diferitele întâlniri ale Grupului de experți, doar două ONG-uri au fost invitate ca observatori, International Academy of Family Lawyers, reprezentată de Anne-Marie Hutchinson, care se ocupă ea însăși de contracte de gestație pentru altul [1] și solicită încheierea unui tratat internațional privind gestația pentru altul [2] și Service Social International, care afirmă că din 2016 „trebuie să se acționeze urgent asupra reglementării mamei-surogat cu caracter internațional și a tehnicilor de reproducere artificială” [3].

Biroul Permanent a impus de la început adoptarea unei convenții destinate să evite excesele în ceea ce privește mama-surogat, să asigure securitatea juridică și să protejeze drepturile copiilor, femeilor și ale altor persoane implicate [4]. Biroul permanent afirmă că nu ia o poziție pe fondul problemei mamei-surogat, comparând-o cu adopția: Convenția privind adopția din 1993 nu obligă statele să accepte adopția internațională. Biroul permanent se face că ignoră diferența radicală dintre natura adopției și cea a maternității: în timp ce prima este instituită în interesul copiilor, a doua este considerată ca obiect în scopul satisfacerii dorinței adulților. Reglementarea maternității de substituție presupune considerarea principiului acceptabil.

Recunoscând că gestația pentru altul rămâne cel puțin controversată, grupul s-a concentrat inițial asupra tuturor aspectelor de filiație cu dimensiune internațională, înainte de a explica, în acest an, că o mare parte a problemelor internaționale de filiație decurg din surogație, iar o convenție care nu s-ar ocupa de acest lucru nu ar fi practică.

Februarie 2018: abordarea filiației

La reuniunea din februarie 2018, după ce a reamintit „importanța filiației ca statut prin care copilul obține un număr mare de drepturi”, Grupul a definit că este „relația dintre părinte și copil așa cum se stabilește prin lege”, cu alte cuvinte, îi conferă o definiție pur pozitivistă, independentă de orice legătură cu realitatea.

Încă din februarie 2016, grupul a explicat că e necesar să se concentreze asupra recunoașterii filiației stabilite în străinătate, prezentată ca fiind necesară în interesul superior al copilului, care în realitate înseamnă obligația de a te înclina în fața faptului împlinit. În acest an, grupul susține că „recunoașterea hotărârilor judecătorești în materie de filiație ar trebui să intervină cu toată puterea dreptului”. Cu toate acestea, Grupul „este convins că instrumentul nu ar trebui să se ocupe de efectele filiației ce implică domenii care nu se încadrează în domeniul său de aplicare, cum ar fi naționalitatea, alimentația sau răspunderea părintească”. Acest lucru contrazice afirmația sa potrivit căreia copilul își trage o mulțime de drepturi din filiație enumerate în raportul din februarie 2016: „identitatea, naționalitatea, obligațiile de întreținere, moștenirea”. Dacă filiația este „relația dintre părinte și copil”, separarea ei de responsabilitatea părintească și alimentație nu are nici un sens. Incoerența si chiar schizofrenia acestei dorințe de a recunoaște filiația fără efectele sale dezvăluie, pe de o parte, absurditatea disocierii maternității, iar de partea cealaltă, tensiunile din sânul grupului.

Nu există unanimitate în rândul experților

În ceea ce privește mama-surogat, „experții au exprimat opinii divergente cu privire la aspectul dacă normele generale de drept internațional privat în materie de filiație” ar trebui să fie aplicate acesteia și dacă instrumentul propus ar trebui sau nu să includă acest subiect. Grupul a recunoscut totuși preocupările persistente și considerentele de politică publică privind anumite afilieri nesigure și riscurile de exploatare. De asemenea, grupul s-a referit la gestația pentru altul cu donatori, unii subliniind „importanța pentru copii ca ei să-și cunoască originile”.

În cele din urmă, ca în fiecare an, Grupul a solicitat continuarea mandatului și a mijloacelor legate de acesta ca să-și continue activitatea, prevăzând chiar două ședințe în loc de una înainte de februarie 2019.

Conferința utilizează cu măiestrie tehnica loviturii de berbec: atunci când un subiect nu a câștigat sprijinul statelor membre, afirmă că subiectul e complex și necesită discuții suplimentare. Acest lucru va repune subiectul pe masă la următoarea ședință, iar, între timp, Biroul Permanent își rafinează argumentele.

[1] https://www.iafl.com/members_data/profile/annemariehutchinson/index.html
[2] „Stabilirea unui tratat multilateral cu privire la aranjamentele mamei-surogat este o prioritate, iar IAML a angajat expertiza membrilor noștri într-o muncă semnificativă, fiind întreprinsă la nivel mondial pentru a realiza acest lucru” . https://www.iafl.com/past- reuniuni/surogatului-simpozion /index.html  Această asociație, cu toate acestea, este mai puțin radicală decât American Bar Association, care refuză orice reglementare a mamei-surogat, fie și în numele drepturilor omului, considerând că piața este suficientă pentru reglementarea acestei probleme: https://www.americanbar.org/%20content/dam/aba/uncategorized/family/Hague_Consideration.authcheckdam.pdf.
[3] http://www.iss-ssi.org/index.php/fr/que-faisons-nous/maternite-de-substitution
[4] http://www.ohchr.org/Documents/Issues/Children/SR/20180305_UN_RapporteurSale-HCCH_PISA.pdf

About Post Author

Varia

Leave a Reply