Autor: dr. Neil Whitehead

Dr. Neil E. Whitehead (doctor în biochimie, 1971) a avut o carieră variată în cercetare, lucrând pentru guvernul din Noua Zeelandă (24 de ani), la Națiunile Unite (4 ani) și la universități japoneze. El este autorul a peste 150 de articole și publicații științifice, dintre care 15 pe subiecte referitoare la acest articol.

Sursa: https://www.nzcatholic.org.nz/2012/10/27/social-science-and-gay-marriage/

Un capitol, în limba română, din cartea lui Niel E. Whitehead și B. Whitehead, My Genes Made Me Do It! Homosexuality and Sientific Evidence, poate fi citit aici: https://contracurentului.com/ce-ne-spun-diferite-culturi-despre-homosexualitate/

Cartea poate fi citită integral, în l. engleză, la link-ul: www.mygenes.co.nz/index.html

Aici este răspunsul dr. Neil Whitehead cu privire la așa-zisa „genă homosexuală”:

https://youtu.be/Gq9A40F_P10

Științele sociale au multe de spus despre „căsătoria homosexuală”. Acestea arată că uniunea de același sex și căsătoria au o proveniență diferită și nu ar trebui să fie echivalente, nici în concepție, nici după lege.

Mulți factori de familie au o influență asupra uniunii de același sex, dar în studiul la care mă refer aici, familia heterosexuală dezorganizată/în nevoi are cel mai mare efect.

Mă situez pe această poziție având în vedere rezultatele unui studiu uriaș, efectuat pe două milioane de danezi, publicat în 2006, de către un expert în epidemiologie, dl. Frisch, care a lucrat în Copenhaga. Numărul mare de subiecți înseamnă un eșantion foarte reprezentativ și o fiabilitate statistică fără precedent a constatărilor. Studiul arată ce se corelează cu formarea căsătoriei și ce se corelează cu uniunea de același sex. „Căsătoria” homosexuală este legală în Danemarca din 1989.

Factorii care cresc probabilitatea uniunilor de același sex:
Pentru bărbați: mame mai în vârstă, părinți divorțați, părinți absenți și faptul de a fi cel mai mic copil.
Pentru femei: moartea maternă în timpul adolescenței, faptul de a fi singurul sau cel mai mic copil sau o fată la părinți.
Pentru bărbații cu mame de peste 35 de ani, a existat o probabilitate de 34% mai mare a uniunilor între persoane de același sex. Dar acest efect nu s-a observat la femei.

Cercetările sugerează că aproximativ cinci factori predispun copiii la uniunea homosexuală atunci când ajung la maturitate. Dacă femeile și-au pierdut mamele la vârste între 12 și 17 ani, șansa unei uniuni de același sex e cu 93% mai mare, unul dintre cele mai mari efecte ale sondajului. Copiii ai căror părinți au divorțat după mai puțin de șase ani de la căsătorie au avut, respectiv, 34% și 26% mai multe șanse de a intra în uniuni de același sex.

Dacă părinții au divorțat înainte de a șasea aniversare a copilului, copilul va avea 39% mai multe șanse de a intra într-o uniune de același sex. Dacă bărbații își părăsesc părinții care coabitează/căsătoriți, înainte de împlinirea vârstei de 18 ani, există o rată de 55-76% mai mare a uniunii de același sex, din nou un rezultat destul de mare. (Acest lucru ar putea fi, totuși, un rezultat al situației familiale dificile sau descoperirea atracției homosexuale în sine, ceea ce face problematică viața acasă cu părinții).

Pentru femei, uniunea de același sex era cu 12,7% mai puțin probabilă cu fiecare soră mai mare. Cu cât mai mulți frați mai mici are un copil, cu atât mai puțin ar exista o relație de același sex mai târziu: pentru bărbați, șanse de 9,2% pentru fiecare frate mai mic; pentru femei, 13,7%. Mezinii de ambele sexe aveau mult mai multe șanse de a se căsători heterosexual decât să intre în uniuni de același sex. Numărul de frați influențează dorința de căsătorie!

„Constatările noastre sugerează ferm faptul ca frații sunt influenți in alegerile maritale ulterioare. Deși rezultatele au fost modeste pentru majoritatea factorilor frați, ele au făcut diferența între căsătoriile heterosexuale și cele homosexuale”.(Frisch și Hviid, Archives of Sexual Behaviour).

Factorii care cresc probabilitatea căsătoriei heterosexuale:
Ca și în cazul celorlalte asemenea studii, rezultatele sunt de la slabe până la modeste pentru factorii individuali. Dar iată care sunt factori care au sporit șansa unei căsnicii heterosexuale: părinți tineri; diferențe mici de vârstă între părinți; relații parentale stabile; mulți frați și surori; ordinea târzie a nașterii. (Faptul că ordinea târzie a nașterii crește șansele atât a căsătoriei heterosexuale, cât și a uniunii de același sex este discutat într-o secțiune separată a acestui articol).

Acest sondaj arată în mod efectiv că, dacă doriți să perpetuați statutul căsătoriei pentru care Biserica și alte instituții au muncit atât de mult timp, căsătoriți-vă de tineri, cu cineva apropiat de vârsta voastră și faceți din căsătoria voastră intactă o prioritate foarte-foarte mare. Familiile intacte mari vor conduce la familii intacte mari; iar familiile mici și instabile vor tinde să dispară.

Efectul ordinii la naștere înseamnă că, dacă sunteți mezinul familiei, nu sunteți dezavantajat de familia voastră mare și vă veți dori o familie similară. Alte cercetări arată că sunteți, de asemenea, în cea mai mare parte favorizat din punct de vedere biologic, având mai puține probleme fizice și mentale.

Factorii care diminuează probabilitatea căsătoriei heterosexuale:
Cei „cu o probabilitate mai mică de a se căsători” au fost mult mai probabil să formeze relații heterosexuale de facto.

Bărbații cu tați necunoscuți aveau o probabilitate cu 21 la sută mai mică de a se căsători, femeile, cu 16 la sută. Într-adevăr, de ce să încerci să copiezi ceea ce nu ai experimentat tu însuți? Copiii taților mai în vârstă (comparativ cu tații de 20 de ani) aveau o șansă cu 18% mai mică de a se căsători.

Diferența de vârstă dintre părinți a avut importanță. Dacă mama era mai în vârstă decât tata, sau tatăl era cu peste 5 ani mai în vârstă decât mama, copiii aveau rate semnificativ mai mici de a se căsători. Moartea unui părinte în timpul copilăriei sau al adolescenței producea rate ale căsătoriei cu 5-6% mai mici, un efect mic, dar real.

Divorțul a avut efecte semnificative, în special pentru copiii de sex masculin. Efectul a fost mai prost cu cât divorțul a fost mai devreme, iar căsătoria copiilor a avut o probabilitate sub 25% (dar uniunea de același sex , o probabilitate de peste 40%). Pentru femei, cifrele corespunzătoare erau cu 15% mai mici pentru căsătorie (dar cu aproape 40% mai mult pentru uniunea de același sex). Interesant, dacă părinții nu erau căsătoriți oficial, procentele erau foarte asemănătoare. Coabitarea poate produce la copii aproape aceleași efecte negative ca divorțul!

Autorii au spus: „Oricare ar fi componentele ce determină preferințele sexuale și alegerile maritale ale unei persoane, studiul nostru demografic arată că interacțiunile dintre părinți sunt importante”.

Un studiu chiar mai recent (Högnäs, R. & Carlson, M., 2012, Social Science Research), primul de acest fel, arată că, dacă copiii sunt născuți din părinți care nu erau căsătoriți la acea dată, acești copii au o probabilitate de 48% de a avea primul lor copil în afara unei căsătorii oficiale – un risc care a crescut în ultimele decenii. Aceasta înseamnă destrămarea căsătoriei heterosexuale tradiționale, la o rată tot mai mare, în lumea occidentală.

Ordinea la naștere:
Efectul ordinii la naștere este unul ciudat. Ordinea tardivă a nașterilor crește probabilitatea atât pentru căsătorii heterosexuale, cât și pentru uniuni homosexuale. Dar unul dintre cele mai izbitoare și mai controversate rezultate ale studiului foarte mare și bine controlat al lui Frish și Hviid a fost că nu a găsit nici un efect în privința ordinii la naștere (efectul fraților mai mari) pentru bărbații atrași de același sex. Unii autori canadieni au susținut că au descoperit că rata homosexualității masculine crește cu aproximativ 30% pentru fiecare frate mai mare și susțin o teorie potrivit căreia asta se datorează factorilor biologici. Teoria mea este că, dacă relațiile de familie sunt destul de bune, cel mai mic copil are o experiență pozitivă a familiei – întărindu-și dorința de a avea o familie – iar dacă nu, greutatea acesteia cade pe cel mai slab membru, de exemplu, distrugerea modelului bun masculin poate face ca un băiat să caute afecțiune și acceptare în brațele altor bărbați.

Deficitele din viața de familie conduc la mai puține căsnicii stabile, la mai puține căsătorii viitoare și la mai multe uniuni a persoanelor de același sex. O uniune între persoane de același sex care a provenit din dezintegrarea vieții de familie nu poate perpetua viața de familie. Instabilă fiind chiar la temelia ei, o astfel de familie tinde să producă copii nesiguri și instabilitate ulterioară. Ea se îndreaptă într-o direcție diferită față de integritatea socială și națională.

Studiul arată că o căsătorie heterosexuală tinde să reproducă atât pe membrii săi, cât și circumstanțele sociale ale sale, însă o comparație publică ca aceasta va fi probabil vizată de noua legislație, în cazul în care cineva susține că este ofensat și face o plângere la Comisia pentru Drepturile Omului. Așa că ascultați ce spune știința acum – ar putea fi ultima voastră șansă!