Cuvintele sunt ale celui care le rostește

Larisa Iftime, Asociatia Provita Media

Acest lucru le-am spus-o si le-o repet copiilor mei ori de cate ori se plang ca, la scoala, cutare le-a spus cine stie ce magarie sau chiar i-a injurat. In general, le spun ca cel care foloseste cuvinte urate are o suferinta, o durere in suflet – poate nu se simte bine acasa, poate nu e apreciat indeajuns, poate l-au certat parintii si isi varsa furia pe toti… Cu alte cuvinte, trebuie privit mai degraba cu ingaduinta si compasiune, decat cu manie.  Pe de alta parte, le mai spun, uitati-va la chipul celui care spune cuvinte urate si o sa vedeti ca e marcat, e uratit de ele.

Incerc, pe ocolite, cumva, sa ma refer la „pustiul de bine” ce-au incercat sa ni-l faca, sambata, 25 martie a.c., reprezentantii LGBT-ului din Romania si alti opozanti catraniti ai Marsului pentru viata. Cred ca multi dintre participantii la mars, dar mai ales copiii de acolo, au fost socati de limbajul violent si obscen, folosit in anti-lozincile scrise pe blocuri, pe asfalt sau pe panourile publicitare. Ce impresie iti produce o fraza obscena scrisa pe un zid? Te agreseaza, te violenteaza, in primul rand. E o distanta infima de la injuratura pana la pumn.

Unele ziare (ca Adevarul, dar nu numai), au reluat cu cinism cam toate aceste anti-lozinci. Fara sa se impotmoleasca – din pudoare, cel putin – in cuvintele scabroase, ziaristii au tinut sa fie „corecti” pana la capat. Au fost in aceasta situatie publicatii care scriu si ne avertizeaza de dimineata pana seara despre nocivitatea violentei de limbaj  in spatiul public sau duc campanii contra violentei in scoli, inclusiv contra violentei de limbaj.

Psihologia ne spune  ca violenta de limbaj e exprimata, deopotriva, si de omul slab, necultivat, care nu se poate abtine, si de cel puternic, care vrea sa-l controleze pe celalalt, sa-i controleze emotiile. Astfel, in acele anti-lozinci, s-a auzit scrasnet de masele, sasait veninos, urmat de spuma alba din coltul gurilor inclestate. In alta ordine de idei, in acele anti-manifeste – scrise, desigur, nu de niste oarecare, ci de oameni „luminati”, cu carte, cu facultati – s-a vazut sufletul lor ranit si suferind. Apelul lor la limbajul obscen arata ca au o problema cel putin cu construirea relatiei cu cei din jur, daca nu chiar cu propria lor sexualitate.

Acesti oameni „luminati”, care au scris anti-lozinci vulgare  si hidoase  si care deplang, pe bloguri si in reviste de lux, „indoctrinarea si manipularea copiilor cu religia in scoli” (dar marea lor majoritate nu au copii), doresc sa-si impuna opiniile in scoli. Printre altele, sa-i invete pe copii, nici mai mult, nici mai putin, decat „educatia sexuala”.

Domnule profesor Astarastoae, v-am apreciat din toata inima editorialul dvs. despre educatia sexuala, scris cu delicatete si profunzime, dar, iata, o astfel de ora risca sa intre pe mana unor oameni care apeleaza la limbajul violent si obscen pentru a intimida si a se impune. Iar de la limbajul violent pana la agresiunea fizica e o distanta de secunde. Prin urmare, domnule profesor, mai bine deloc decat asa.

Pe de alta parte, acesti oameni, aflati intr-o mare suferinta si deznadejde sufleteasca, au nevoie de rugaciunea noastra. Sa ne rugam, asadar,  pentru primenirea lor sufleteasca!

P.S. Mai nou, aflam ca si o coscogea consiliera parlamentara se exprima ca in grajd, atunci cand se refera la una dintre organizatoarele Marsului pentru viata. Sa ne inchipuim acum si modul in care il/o consiliaza respectiva pe alesul sau pe aleasa noastra…

 

Leave a Reply