Răspunsuri la dezbaterile privind homofobia în Franța

Sursa: Liberte Politique, 18 noiembrie 2008

Articol – atat de actual – scris, acum aproape un deceniu, de Thierry Boutet, purtător de cuvânt al organizației Fondation Politique.

În numele luptei împotriva homofobiei, ministrul Educației (din Franța – n.t.) promovează o campanie de propagandă în favoarea normalizării comportamentului homosexual în școli. Mobilizarea noastră împotriva acestei campanii a declanșat numeroase reacții, pozitive și negative.

Sunt oameni care, prezentându-se ca homosexuali, spun că sunt răniți de refuzul nostru de a accepta ca homosexualitatea să fie prezentată adolescenților în clasă, ca o orientare naturală a sexualității, printre altele.

Tuturor – inclusiv celor care ne insultă și în ciuda anonimatului după care mulți se ascund – doresc să le scriu personal. Există suferințe în legătură cu homosexualitatea, ca toată suferința. Nimic nu mai este personal, unic, intim, singular. Este greu de înțeles chiar propria suferință și atunci cum să înțelegi cu adevărat suferința celuilalt? Această incapacitate de a înțelege nu înseamnă indiferență sau dispreț, dimpotrivă. Orice persoană în suferință este demnă de respect; ea face apel la mai multă atenție și sprijin, chiar dacă asta ar însemna să pună în mișcare toate forțele.

Că unii dintre cei care se simt răniți au dorit să se exprime, vărsându-și focul inimii – fie! Atitudinea lor nu mă va împiedica să cred că ei greșesc, dacă speră să găsească soluția la dificultățile lor, forțând societatea să-și schimbe paradigmele și substanța sa fondatoare. Conținutul acestor reacții îmi cere să mă explic în continuare prin specificarea câtorva puncte în discuție.

Suferința nu poate împiedica exercițiul rațiunii

În primul rând, aș dori să spun celor care ne acuză că am confunda homosexualitatea cu pedofilia. Pedofilia este, în general, definită ca atracția sexuală a adulților față de persoanele minore. Aceasta este clasificată ca o tulburare sexuală de CM1 (Clasificarea statistică internațională a bolilor și a problemelor de sănătate asociate), care e nomenclatorul cauzelor de morbiditate și mortalitate, publicat de OMS. Homosexualitatea vine dintr-un proces psihologic foarte diferit și mulți o consideră drept o orientare înnăscută.

În Franța, vârsta majoratului este de 18 ani, vârsta consimțământului sexual este 15 ani. Dar, neținând cont de această barieră legală, a normaliza homosexualitatea în rândul adolescenților – care, știm foarte bine, sunt de multe ori încă în căutarea maturității – îi face vulnerabili la riscul real de banalizare a pedofiliei, facilitând încălcarea acestei bariere permeabile și neclare. În acest sens, atunci când Gérard Longuet se întreabă cu surprindere, dacă școala promovează noi forme de sexualitate, în timp ce luptă cu pedofilia, nu greșește: el pune degetul pe o divergență care merge dincolo de un simplu paradox.

O altă persoană scrie că este disperată când citește ce scriu, și îmi pune această întrebare: V-ați întrebat vreodată cum e să fii homosexual și 90% dintre persoanele din jurul tău să fie heterosexuale și să-ți impună standardul (majorității)? Cu riscul de a surprinde acest corespondent, răspund, da, m-am întrebat cum se simt homosexualii într-un mediu heterosexual!

Din sondajul pe care l-am realizat am aflat că sunt la fel de multe moduri de a-ți trăi homosexualitatea cât de mulți homosexuali sunt. Fără îndoială, există constante, dar, în ciuda unor generalizări brute, există tot atâtea modalități de a fi fericit sau nefericit câți indivizi sunt, tocmai pentru că identitatea și aspirațiile lor nu pot fi reduse la acest lucru.

O luptă politică

Mulți homosexuali au sentimentul că sunt marginalizați, că sunt minoritari, că sunt prost acceptați, neînțeleși. Acesta este motivul pentru care de multe ori stau între ei și cu greu încearcă să se integreze în societate. Traiul în comun (comunitarismul) pentru ei e o  ispită frecventă. Această constatare permite să înțelegem natura reală a suferinței lor? A pune cuvinte în locul profundei lor suferințe îi ajută să fie înțeleși?

Asociațiile de homosexuali cer ca toți homosexualii să fie respectați și asta este o cerere legitimă. Dacă acest respect nu este asigurat în unele școli sau universități, este normal ca ele să sesizeze autoritatea competentă și să ajungă până la ministru, dacă este necesar.

În schimb, încercând să preia educația sexuală a copiilor, ei schimbă registrul și dezvăluie adevăratele lor intenții. Nu mai avem de a face cu o cerere corectă, ci cu o pornire militantă, destinată să consolideze puterea unui mic grup, care se folosește de suferința unora și de vina altora, pentru a-și atinge scopurile. A exploata politic problemele unei minorități, a te juca cu chestiuni personale, morale, intime, sunt metode caracteristice ideologiilor revoluționare, care au însângerat secolul al XX-lea.

Dacă organizațiile de lobby ale homosexualilor încearcă să convingă homosexualii că vor fi fericiți și respectați atunci când comportamentul homosexual va fi – în cele din urmă – recunoscut ca fiind egal cu comportamentul heterosexual, datorită luptei lor, se înșală… Cum a fost înșelată și clasa muncitoare din Rusia de Partidul Comunist, în 1917.

Anume aici funcționează capcana politică; pentru că este vorba, de asemenea, despre politică și libertatea politică, motiv pentru care această problemă ne privește. Departe de a elibera homosexualii, asociațiile de homosexuali, care doresc să structureze viața socială pe respectarea unor identități false, instituționalizează alienarea și conflictele care constituie cauza alienării.

La asta visează lobby-ul gay, care dorește să introducă  în predarea sexualității ideea că nu există doar două sexe, ci diferite orientări, toate echivalente de drept: hetero-masculin, hetero-feminin, homo-masculin, homo-feminin, și, în cele din urmă, bi- și trans-sexuali.

Această utopie poate va crește un pic numărul tinerilor homosexuali, dar îi va face oare mai respectuoși unul față de altul și mai buni? Având în vedere numeroasele mărturii, experiența, inclusiv cea a vieții în cercurile gay sau lesbiene, n-aș spune. Raporturile de dominație nu sunt eliminate din câte știu; pur și simplu se schimbă suportul.

Noțiunea de identitate

Pentru a respecta o persoană, nu este necesar să  o cunoaștem, din fericire, și nici să-i calificăm comportamentul sexual. Că acest răspuns este luat drept ofensator sau revoltător de o parte a comunității gay demonstrează că e într-adevăr o problemă. Dar această problemă nu există atât de mult în societate, cât în mintea celor care, din motive ideologice, doresc să facă prozelitism.
Această problemă se bazează pe mai multe confuzii: î
n primul rând, e vorba de reducerea individului la acțiunile sale, oricare ar fi acestea. Dar orice persoană le depășește în mod infinit, din fericire pentru noi toți. În schimb, a-i conferi unei persoane o identitate pe baza comportamentului său, în special sexual, înseamnă să-l înstrăinezi în mod sigur prin includerea sa într-o limită chiar mai fără de speranță decât actul, care, odată stabilit, devine ireversibil și de neiertat.

Această confuzie menținută – cu bună știință sau nu – ignoră, pe de o parte, libertatea fundamentală a fiecăruia, mai mult sau mai puțin realizată prin actele sale, iar de cealaltă parte, ignoră posibilitatea schimbării, în bine sau în rău, pe baza progresului posibil al fiecăruia în comportamentul său. Prin urmare, judecând un act, ajungi să judeci persoana, adică, să o respingi, dacă acest act care îl definește acum e refuzat sau judecat negativ de alții sau de tine însuți. Acesta este motivul pentru care, fără a-l cunoaște în mod clar, unii sunt disperați de propriile lor acte, și renunță la orice posibilitate de a se schimba, ajungând în punctul de a fi tentat să se sinucidă.

Este bine cunoscut faptul că adolescența îți oferă de multe ori posibilitatea experimentelor de orice fel, inclusiv a homosexualității, de multe ori pasagere sau reduse la stadiul preliminar de tendință, experiențe care reflectă o ambivalență care durează mai mult sau mai puțin, până ce se stabilizează. Dar, din cauza confuziei între act și identitate, tinerii care au avut o relație homosexuală doar ocazional, pornesc de la acel singur fapt să se definească ca homosexuali și sunt forțați să se retragă în ceea ce se impune asupra lor ca identitate. Cu prețul unei imense disperări.

Cu riscul de a-i răni pe cei 5-7% dintre francezi care au avut, au sau vor avea o experiență homosexuală (potrivit site-ului militant monchoix.net), nu a existat niciodată, nu există, și nu va exista nicicând o identitate homosexuală, așa cum nu există o identitate heterosexuală. În cadrul unei relații sexuale, nu există decât identitate masculină și feminină, și această diferență o primim, dorim noi sau nu: e ceva ce nu poate fi controlat, așa cum nu putem controla multe dintre celelalte componente din ceea ce înseamnă identitatea noastră, specifică și unică pentru fiecare dintre noi, începând cu părinții noștri, cu familia noastră, cu țara în care ne naștem. Un comportament, o înclinație, un obicei, nu constituie o identitate: nu ne identificăm prin onestitatea noastră (sau lipsa de onestitate), prin curaj (sau lașitate), prin profesia noastră, prin credința pe care o mărturisim sau prin hobby-urile noastre.

Că există diferite bipolarități, că bi-sexualizarea psihică e, în parte, culturală, că ea poate fi dificilă pentru unii – nimeni nu contestă acest lucru. Ca să rămâi femeie nu îți trebuie nimic mai mult decât să te naști dintr-un sex ca al tău, și ca să rămâi bărbat  nu îți trebuie nimic mai mult decât să te naști dintr-un corp de sex diferit. Nu este necesar să ai o mulțime de cunoștințe de psihologie pentru a înțelege că, deoarece este sexuat, omul va trebui să renunțe să fie ceea ce este la originea sa – uniunea diferențelor. El nu-și va găsi identitatea decât identificându-se cu cel care este ca el la origine [bărbatul] și renunțând la a se identifica cu cel care nu este ca el [femeia] și care, în același timp, se află, la fel, la origine. (Thibaud Collin, în Le Mariage gay, les enjeux d’une revendication, Eyrolles, 2005)

Toți indivizii sunt structurați diferit, datorită unei rețele de relații complexe care încep înainte de naștere. Sexualitatea intră aici în mare măsură, dar nu este singura cauză, de departe. Relațiile umane nu sunt în totalitate sexuale, chiar dacă societatea actuală erotizată tinde să uite asta. Prietenia, coparticiparea, comuniunea dintre două persoane pot fi astfel în primul rând spirituale, intelectuale sau estetice. Aceste relații sunt, în același timp, mai bogate, căci sunt libere de orice conotație sexuală, spre deosebire de procesul de identificare prin homosexualitate.

Alienarea prin închiderea între limitele opiniei altuia

Afirmația potrivit căreia diferența sexuală, masculin-feminin, ar fi o sursă de înstrăinare și ar promova proiecția unei poziții dominante a heterosexualilor asupra homosexualilor rezultă din aceeași confuzie. Unul dintre detractorii noștri scrie: Tu crezi că ești superior pentru faptul că ești atras de fete? Asta te face să fii superior? Aiurea! Și un altul declară același lucru, doar că apelând la mai multă curtoazie: Această campanie va permite tinerilor homosexuali sau bisexuali și bisexuale să se poată afirma și să nu se mai simtă devalorizați și umiliți în mod constant.

Confuzia rezultă dintr-o eroare fundamentală care se manifestă în direcția în care funcționează și alienarea. Revendicarea homosexualilor constă în a-i face pe ceilalți să creadă că un om nu poate exista decât în ochii celorlalți, astfel, vrând să impună celuilalt să se conformeze propriei lui viziuni potrivit căreia toată lumea nu-și dorește decât acest unghi de vedere al său.

Un elev de liceu scris pe site-ul nostru: sunt homosexual, și cunosc homofobia din școală: insulte, batjocura de zi cu zi, stimă de sine scăzută din cauza acelor cuvinte, care ne umilesc în mod constant, așa că noi nu alegem să fim gay! E risc de agresiune fizică, trebuie să taci, ca să eviți respingerea etc.
Nu se pune problema să ne îndoim de această mărturie. Dar oare cauza respingerii suferite de acest tânăr este homosexualitatea sa sau fragilitatea sa internă într-un mediu școlar, în care nu se mai aplică regulile cele mai elementare de respect reciproc? A-i face pe tineri să creadă că vor fi fericiți atunci când opinia altora asupra lor se va schimba este să-i plasezi într-o dependență opusă oricărei adevărate libertăți. Toată lumea știe că maturitatea emoțională nu este posibilă decât atunci când ne eliberăm de opiniile altora, în special de cele ale părinților, ca să exiști de unul singur și să te accepți așa cum ești, și nu cum ne văd ceilalți sau cum ne imaginăm noi că suntem.

Cea mai sigura cale de a fi respectat și recunoscut, prin urmare, este mai întâi să știi tu însuți cine ești. Indiferent de grup sau de comunitate, cei care nu au încredere în ei înșiși riscă să fie transformați, la urma urmei, într-un moment sau altul, în țapi ispășitori.

În cele din urmă, a ne imagina că putem promova respectul reciproc prin aruncarea unui văl peste structura profundă a personalității, confundând identitatea cu comportamentul sexual, la o vârstă la care personalitate este în mișcare, înseamnă să ne încadrăm în cea mai pură utopie și într-un refuz grav al realității.

Cele mai multe reacții pe care le-am primit confirmă faptul că petiția, pe care am lansat-o pentru a trimite un semnal de alarmă publicului și ministrului Educației, este mai justificată decât oricând. Prin urmare, invităm toți oamenii de bun simț să o semneze, inclusiv persoanele gay care nu doresc să fie manipulate de lobby-uri ce nu le apără interesele lor, în aparență, ci instrumentalizează suferința lor în scopuri politice.

Pentru a încheia cu accent pe respectul pentru diferențe, nu pot trece sub tăcere insultele cu care unii și-au decorat propunerile. Site-ul Liberté politique.com este un site interactiv. Le mulțumim tuturor celor care ne-au trimis comentarii, într-un fel sau altul, chiar dacă nu sunt de acord cu noi. Unii și-au exprimat suferința: îi respectăm. Alții și-au strigat supărarea sau ne-au insultat sub masca anonimatului: nu le-o acceptăm.

Accesul la acest forum e liber, există libertatea cuvântului, dar această libertate are o condiție fără de care nu va putea supraviețui: respectul pentru celălalt și pentru argumentele sale. Cei care speră să ne intimideze greșesc. Refuzăm terorismul intelectual al celor care cred, astăzi, de o parte sau de cealaltă, că dețin gândirea corectă a zilei.

Prin urmare, facem apel la responsabilitatea tuturor. Dacă unii nu înțeleg, le vom elimina comentariile.

Leave a Reply