Comentariu Provita Media: Putina lume cunoaște astazi ca in Rusia bolșevica, in primii ani dupa instaurarea puterii sovietice, vajnicii ei conducatori doreau abolirea familiei traditionale, ca fiind „un element burghez, invechit” și formarea unei noi structuri, care nu știau nici ei cum arata, doar voiau sa fie ceva nou, „progresist”, in pas cu „schimbarile aduse de viata noua, socialista”. Propunerile au fost care mai de care mai nastrușnice și mai extremiste ( de la „iubirea libera”, la „socializarea femeilor de 20-36 de ani” ș.a.). Aceste idei chiar au fost puse practica, dupa cum vom vedea din articolul publicat mai jos, tradus din limba rusa, de pe site-ul „Svobodnaya Pressa” (Presa libera). Drept rezultat, s-a ajuns la creșterea vertiginoasa a imbolnavirilor cu boli venerice, copii lasati in orfelinate, avorturi pe banda rulanta și alte grozavii.
Tatal cunoscutei pictorite și scriitoare Lena Constante (care a indurat ani grei de temnita comunista, autoarea cartii „Evadarea tacuta”), Constantin Constante, a traversat Rusia, in tren, impreuna cu familia sa, in primul an al revolutiei bolșevice, de la Odessa, la Murmansk. El povestește in memoriile sale ca, pe parcursul calatoriei, ajunși la Samara, au aflat despre una dintre acele incercari de „socializare a femeii de la 20 la 36 de ani”. Iata ce insemna aceasta mai exact: „Am intrebat, de curiozitate, pe unul din acești extremiști cum intelege aplicarea acestui deziderat și iata explicatia lui: «Se va crea – mi-a spus el – pe langa fiecare soviet cate un comisariat al dragostei publice. Fiecare cetatean sovietic va avea dreptul la un bon de dragoste pe zi. Cu acest bon el se va prezenta femeii socializate care va fi obligata sa i se puna la dispozitie , fara vreo opunere și fara plata, in schimbul bonului eliberat de comisariat. Ea este libera in aceeași zi de a accepta sau refuza pe al doilea candidat la insuratoarea de-o clipa… Copiii nascuti din aceste impreunari vor apartine Statului Sovietic care-i va crește și-i va ingriji pana la varsta cand urmeaza sa fie repartizati școlilor sovietice sau la ateliere dupa aptitudini… Acești copii – continua interlocutorul meu –, neavand nici o afectiune de familie, vor fi cei mai sinceri sprijinitori ai familiei sovietice care este Statul Sovietic». Aberatiuni ale unor creiere dezechilibrate ar fi singura explicatiune ce se poate da unor astfel de nazuinti”. („Colindand prin Rusia Sovietica. Note și impresii de calatorie 1916-1918”, Ed. Curtea veche, București, 2004, p.64) Alte asemenea marturii din acea perioada am mai publicat pe site-ul nostru, vedeti materialul „Mostre de erotica bolșevica”.
Bolșevicii au fost primii care au reușit „emanciparea moravurilor”
Autor: Pavel Preanikov, http://svpressa.ru/blogs/article/28756/
Anii revolutiei sexuale se numara de la mijlocul anilor 1960, cand in Occident apare mișcarea hippie (droguri, sex și rock-n-roll). Dar, de fapt, „revolta senzualitatii” („bunt ciuvstvennosti”, termen folosit chiar de Lenin) a fost mult timp unul dintre fundamentele statalitatii in URSS. Am putea spune chiar un pilon al tarii in care socialismul ieșise invingator.
Corespondenta pe teme intime
„Senzualitatea și sexualitatea” au fost teme discutate la congresele de partid ale bolșevicilor cu mult inainte de revolutia din octombrie. Și nu numai ca au fost discutate. La Congresul al III-lea al Partidului Muncitoresc Social-Democrat Rus, chiar lui Leon Trotki i-a fost incredintat sa dezvolte o noua teorie a relatiilor dintre sexe, in cazul in care bolșevicii caștiga. Iar Vladimir Lenin inca in 1904 scria ca „emanciparea spiritului de senzualitate, energie, indreptat nu spre valorile pseudofamiliale, va arunca acest strop de energie spre cauza socialista a victoriei”.
Psihologul german Wilhelm Reich, in lucrarea sa „Revolutia sexuala” (1934, I editie) citeaza un pasaj din corespondenta dintre Lev Trotki și Vladimir Lenin (1911), dedicat acestui subiect. Iata ce scria Trotki: „Fara indoiala, opresiunea sexuala este principalul mijloc de inrobire a omului. Atata vreme cat exista aceasta opresiune, nu poate fi vorba de adevarata libertate. Familia, ca institutie burgheza, și-a trait complet traiul. Trebuie de spus mai mult despre asta muncitorilor… ”. Lenin a raspuns: „… Și nu numai familia. Toate interdictiile cu privire la sexualitate ar trebui sa fie eliminate… Avem ce invata de la sufragete: chiar interzicerea dragostei intre persoanele de același sex ar trebui sa fie eliminata”.
Contributiile bolșevicilor in domeniul sexualitatii și-au spus cuvantul: odata cu victoria revolutiei socialiste din 1917, s-a putut pune teoria in practica, cu indrazneala și, cel mai important, foarte repede.
«Tineti-o tot așa, tovarași!»
Mai multe prevederi ale bolșevicilor in domeniul „legislatiei sexuale”, chiar și astazi ar arata ultraliberale. La scurt timp dupa celebrele decrete „Despre pace” și „Despre pamant”, sunt emise decretele lui Lenin (la 19 decembrie 1917) „Cu privire la abolirea casatoriei” și „Cu privire la abolirea pedepsei pentru homosexualitate” (acesta din urma era parte a decretului „Cu privire la casatoria civila, copii și despre modificarea actelor de stare civila”). In special, ambele decrete confereau femeii „autodeterminarea materiala, precum și sexuala” și au introdus „dreptul femeilor la libera alegere a numelui și a locului de reședinta”. Potrivit acestor decrete, „uniunea sexuala” (al doilea nume „uniunea prin casatorie”), era posibil sa se incheie rapid și sa se desfaca la fel de ușor.
In anul 1919, directorul Institutului de Igiena Grigorii Batkis observa cu satisfactie: „Casatoria și desfacerea ei a devenit in mod exclusiv o chestiune privata… Cu bucurie putem vedea ca numarul de perversiuni sexuale (anormalitati), ca violul, abuzul sexual etc., ca urmare a emanciparii .. moravurilor, s-a redus foarte mult”. Anume in acele vremuri a aparut și teoria iubirii, echivalenta cu „a bea un pahar de apa”.
Aceeași emancipare a moravurilor a mers atat de departe incat a provocat uimire chiar la nivel mondial. De exemplu, scriitorul H.G. Wells, care a vizitat in acel moment revolutionar Moscova, mai tarziu, se minuna:„cat de simpla era chestiunea sexului intr-o tara a socialismului victorios, prea simpla”.
In paralel cu evenimentele revolutionare, in URSS, se organizau cu mare fast și alte sarbatori. De exemplu, la Petrograd (Sank-Petersburg), la 19 decembrie 1918, a defilat o parada a lesbienelor, care au aniversat un an de la decretul „Cu privire la abolirea casatoriei”. Trotki nota, in memoriile sale, ca Lenin a afirmat cu bucurie la auzul acestei vești: „Tineti-o tot așa, tovarași!”. La acea parada, se purtau pancarte de tipul: „Jos cu rușinea”. Acest apel, in cele din urma, a fost preluat și utilizat pe scara larga, in iunie 1918, atunci cand mai multe sute de reprezentanti ai ambelor sexe au marșaluit prin centrul Petrogradului complet goi.
Tara care a cucerit sexul
Schimbarea relatiei dintre sexe in acele momente era de natura ampla. De exemplu, la ruperea relatiilor intr-o familie cu copii, pensia alimentara se platea numai timp de șase luni, și numai daca unul dintre parteneri era șomer sau cu handicap. Legislatia privind sexele, in anii de dupa revolutie, se schimba in mod constant, se dezvolta, se actualiza, se completa. Astfel, Alexandra Kollontai, faimoasa ambasadoare sovietica, unul dintre autorii „Codului cu privire la casatorie”, scria: „Cu cat mai mult dureaza criza sexuala, cu atat comporta un caracter cronic”. Și apoi adauga: „Educatia sexuala in școli trebuie sa inceapa de la 12-13 ani. In caz contrar, ne vom confrunta tot mai mult cu astfel de excese, cum ar fi inceputul sarcinii la o varsta mica. Nu este o raritate faptul ca astazi se da naștere la aceasta varsta de 14 de ani”.
Guvernul bolșevic incepuse a da directive de introducere in școli a educatiei sexuale. Dar, acest efort intalnea piedici, cum erau „inertia in gandire” in localitatile din adancurile Rusiei, precum și lipsa de profesori calificati, sexologi. Daca primul obstacol era intr-adevar dificil de manevrat, cel de-al doilea – deficitul de educatori sexuali – a putut fi gestionat, cat de cat. In Rusia au inceput sa vina sexologi din strainatate – in special din Germania. De exemplu, din 1919 și pana in 1925, in Uniunea Sovietica au ajuns aproximativ 300 de astfel de specialiști din strainatate. De exemplu, sexologul german Fanina Halle iși amintea: „URSS, in 1925, intr-adevar, mi-a aparut ca ceva fantastic. Acolo sa vedeti sfera de munca! Intreaga lume, și mai ales Germania ar trebui sa fie invidioasa pe ceea ce s-a intamplat aici. Atat de mult au avansat psihologia aplicata și sexologia aici, incat material pentru studiul lor va exista pentru mai multi ani”. Printre altele, Uniunea Sovietica a fost prima tara din lume, care a recunoscut oficial teoria lui Sigmund Freud.
In același timp, nu au incetat dezbaterile cu privire la argumentele pro și contra ale iubirii libere. De interes au fost concluziile unui lucrator de partid, pe nume Markov, la conferinta „Pentru mai multa igiena sociala” din 1924: „Va avertizez ca se prefigureaza un dezastru colosal, in sensul ca am inteles greșit conceptul de «iubire libera». Ca urmare, s-a dovedit ca prin aceasta iubire libera comuniștii au tot facut copii… Daca razboiul ne-a dat o multime de oameni invalizi, iubirea libera prost inteleasa ne va pricopsi cu niște monștri.”
Dar aceste argumente, din cand in cand se inecau in corul general al vocilor aprobatoare. In URSS, se tiparesc milioane de carti și broșuri cu privire la acest subiect (cea mai cumparata broșura din 1925 era una intitulata „Reflexele sexuale”, scrisa de un anume Enceanin). Se tineau seminarii. Temele unuia dintre ele erau, de exemplu: „1)E fireasca oare sexualitatea copilului? 2) Cum trebuie sa intelegem și sa reglementam relatia sexualitatii copilului cu munca?”. In presa vremii se vorbea despre faptul ca „mai inainte copiii se jucau de-a Armata Roșie, iar acum jocurile, din pacate, au devenit sexuale”.
La inceputul anilor 1920, se observa, de asemenea, o creștere a nașterilor de copii in afara casatoriei. Astfel, membrul de partid Lisenko, din Moscova, cita cifre care aratau ca, in capitala, in 1923, cel putin jumatate dintre copiii nascuti erau in afara casatoriei. Insași familia, cunoscuta drept „celula societatii” se inlocuiește cu termenul de „cuplu” (astazi aceasta coabitare se numește „casatorie civila”). In 1924, dupa datele detinute de Zeitlin, un angajat al institutiei conduse de Trotki, „in orașele mari, „cuplurile”, in comparatie cu familiile, alcatuiesc majoritatea”.
In același timp, pe scara larga, se ridica problema contraceptiei. Avorturile sunt binevenite, deoarece acestea „eliberau femeia”. Productia de prezervative crește de cateva ori in comparatie cu nivelul din perioada pre-revolutionara. Academicianul Pavlov a efectuat experimente de sterilizare pe caini, in speranta ca in viitor va transfera experimentele pe poporul sovietic. O gramada de șarlatani confectionau noi contraceptive, pastile pentru potenta sau ofereau femeilor inseminari artificiale.
Dupa cum s-a mentionat mai sus, directivele „cu privire la igiena sociala” erau emise de Moscova, „la discretia muncitorilor”. Adica, in provincie, autoritatile trebuiau singure sa decida ce politici sexuale sa duca. Adesea, decizia lor era foarte interesanta…
De exemplu, in guvernul provinciei Reazani, in 1918, s-a emis un decret „Cu privire la nationalizarea femeilor”, iar in Tambov, in 1919 – „Cu privire la distributia femeilor”. In Vologda, sunt puse in practica, astfel de dispozitii: „Fiecare membra a komsomolului, studenta la cursurile de calificare sau orice alta studenta, care primește o oferta de a intra in relatii sexuale, de la un komsomolist sau student la cursurile de calificare, aceasta ar trebui sa o duca la indeplinire. In caz contrar, ea nu merita titlul de studenta proletara”.
Prototipul familiei suedeze
Dar, desigur, revolutia sexuala a fost implementata mai complet in cele doua capitale ale Rusiei socialiste – la Moscova și la Petrograd. Avem tendinta sa credem ca „familia suedeza”, adica coabitarea mai multor cupluri de ambele sexe este o inventie pur suedeza. Se pare, de asemenea, ca aceasta inventie este a noastra, pur ruseasca.
Mai sus-pomenitul Batkis, in 1923, in broșura sa „Revolutia sexuala in Uniunea Sovietica”, a scris: „Obiectul pedagogiei sexuale in URSS este de a educa oameni sanatoși, cetateni ai societatii noastre viitoare intr-o armonie deplina intre inclinatiile naturale și marile provocari sociale care ii așteapta… Comuna proletara cu ale sale libertati ale relatiilor ar trebui sa-i ajute in acest sens”. Argumentul era ca odata ce casatoria era o relicva a trecutului burghez, comuna komsomolista era viitorul familiei.
Un fenomen obișnuit, in acel moment, erau comunele komsomoliste. Pe baza de voluntariat, intr-o asemenea „familie” locuiau, de obicei, 10-12 persoane de ambele sexe. La fel ca și in „familia suedeza” de astazi, intr-un astfel de colectiv, exista o gospodarie comuna și viata sexuala comuna. Iata ce scrie despre asta psihologul nostru contemporan Boris Beșt: „Separarea in cupluri intime constante nu era permisa: cei care nu se supuneau erau lipsiti de titlul onorific. Spre deosebire de echivalentul sau suedez, nașterea copiilor nu era binevenita, deoarece creșterea lor putea distrage atentia tinerilor comunarzi de la construirea viitorului luminos. In cazul in care se naștea un copil, el era dat la orfelinat… Treptat, comunele sexuale s-au raspandit in toate marile orașe ale tarii”. S-a ajuns chiar pana acolo incat, de exemplu, la comuna din cadrul Bibliotecii de Stat din Moscova, comunarzii nu doar ca imparteau aceeași haina și pantofi, dar și aceeași lenjerie intima.
Un model in acest sens era considerata comuna de munca a Directiei Politice de Stat pentru copiii fara adapost in Bolșevo, infiintata in 1924, din ordinul personal al lui Dzerjinski. In ea au existat aproximativ o mie de tineri infractori de la 12 la 18 ani, dintre care aproximativ 300 erau fete. Educatorii comunei salutau „experientele sexuale comune”, fetele și baietii locuiau in baraci comune. In unul dintre rapoartele acestei comune era scris: „Actul sexual se dezvolta intr-un mediu complet nou. Colectivul complica relatia individului cu altii, astfel ca este imposibil sa te ascunzi de schimbarea partenerului sau de inceputul unei noi relatii. Pe langa asta, viata comuna distrage atentia studentilor de la acte ilegale și stari proaste”. Astfel, putem spune ca aceasta comuna Bolșevo a fost (și este) cea mai mare „familie suedeza” din istorie. De altfel, o astfel de practica a existat in toate casele de copii și chiar in tabere de pionieri.
„De la lumina, la intuneric”
Așa și-a intitulat articolul sau psihologul german Wilhelm Reich, articol dedicat prabușirii revolutiei sexuale in URSS.
Intr-adevar, odata cu venirea la putere a lui Stalin, la sfarșitul anilor 1920, revolutia sexuala trece pe „nu”. Ca de obicei, pentru justificarea acestor actiuni, comuniștii s-au folosit de autoritatea lui Lenin. Tot mai mult și mai mult, este reprodus un citat din conversatia lui Lenin cu Clara Zetkin: „Deși eu sunt cel mai putin ascet, dar pentru mine așa-numita «noua viata sexuala» a tineretului – și adesea a adultilor – imi pare adesea burgheza, ca un fel de bordel burghez”.
Industrializarea URSS a inceput sa ceara ca individul sa nu-și mai piarda fortele in divertismentele sexuale, ci pentru construirea comunismului. „Moravurile ușoare” au inceput a fi oficial dezaprobate. Opinia publica din nou inclina sa creada ca „familia era celula societatii”, iar baza ordinii era monogamia.
Legislatia sovietica tinea pasul cu opinia publica. Odata cu adoptarea constitutiei staliniste și-a pierdut puterea și decretul „Cu privire la abolirea casatoriei”. In anul 1934, avortul a fost interzis, iar in luna martie a aceluiași an, Kalinin a semnat o lege care sa interzica și sa sanctioneze contactul sexual intre barbati. Apoi au inceput arestarile in masa ale homosexualilor in marile orașe ale URSS.
Educatia sexuala in randul tinerilor s-a oprit, s-au oprit și lucrarile știintifice cu privire la acest subiect. In URSS, vine un moment in care orice cetatean putea spune cu mandrie: „In tara noastra, sex nu exista…” (Aluzie la o emisiune televizata americano-sovietica, din 1986, in urma careia, aceasta ultima fraza ilara – raspunsul unei rusoaice la intrebarea americana – a ramas pe veci in vocabularul rus. Intrebarea din partea americana era cum sta situatia in URSS cu privire la reclama, ca la ei este toata sexualizata. O doamna a raspuns: „La noi, in URSS, nu exista sex”. Publicul a ras și a completat, „sex exista, nu avem reclama”. – n.tr.)
Sexualitate © Asociatia Provita Media
About Post Author
