Beneficiarul proiectului de lege pentru consilierea inainte de avort este, in primul rand, femeia

1. Proiectul de lege initiat de Sulfina Barbu impreuna cu Marius Dugulescu a generat cateva controverse. De ce ati ales dumneavoastra sa sustineti acest proiect ?

Acest proiect poate imbunatati sanatatea femeilor din Romania, informandu-le despre ceea ce inseamna un avort si care sunt consecintele lui asupra lor. Suntem multumiti ca, in sfarsit, doi parlamentari au initiat un asemenea proiect si alti 49 il sustin. de când ne-am infiintat ca asociatie, in 2003, observam cum, in ultima vreme, lucrurile evolueaza pozitiv. Tot mai multi oameni sunt reticenti la avort si-si pun probleme cu privire la consecintele lui. Acum cativa ani, mai exact, in 2003, cand am facut o ancheta printre parlamentari, pe aceasta tema, aproape nu am gasit o persoana, un parlamentar, in speta, care sa fie atent, cat de cat, la problemele avortului. Nu mai vorbesc de cineva care sa fi initiat un asemenea proiect de lege. Si atunci am vorbit cu reprezentantii organizatiilor de femei din partidele principale din Parlament. Acum, dupa cum vedeti, parlamentarii si institutiile devin din ce in ce mai atente. Eu cred ca lucrurile vor evolua chiar mai bine decat atat. Stim cu totii ca, dupa 1990, avortul evoluase atat de ingrijorator, incat in ochii strainilor, aceasta situatie era cel putin ciudata. Strainii se uitau – si se mai uita la noi – ca la un popor barbar, iesit din comunism, cu totul fara frica de Dumnezeu. Si acest interviu este semnul ca presa a devenit atenta la problemele din jurul avortului, nu numai la cifrele lui. Si, apoi, sa nu uitam ca, avortul, ca fenomen social la scara larga, este de data relativ recenta. La peste o jumatate de secol de la legalizarea lui in tarile industrializate au inceput sa apara si reactii impotriva, in principal, deoarece avortul lasa rani adanci, atat in inima mamelor, cat si in inima tatilor. In Marea Briatnie, SUA, Franta, Italia, Germania, Spania si in multe alte tari ale lumii se extinde miscarea „Silence no More”. Acum, aceasta exista si in Romania, prin proiectul „Rupe tacerea”. In cadrul acestei miscari, femei si barbati, tineri sau batrani, marturisesc in public tragedia avortului pe care l-au trait, tocmai ca societatea sa inteleaga ce inseamna drama unui avort.

2. Care credeti ca vor fi beneficiarii acestui proiect si la ce rezultate pozitive va asteptati ca urmare a lui ?

– Beneficiarul acestui project este, in primul rand, femeia si cei din jurul ei. Problema femeii, in Romania, in ultimii ani, este destul de controversata. Pe de o parte, feminismul vrea ca femeia sa devina activa social, sa fie cat mai prezenta in realitati politice, dar toate acestea facandu-se pe fondul deteriorarii unei situatii, a unor comunitati si institutii cu traditii. Familia incepe sa aiba din ce in ce mai multe probleme, femeia nu mai are timp sa se ocupe de educatia copilului. Cand vorbesc de educatie, nu ma refer doar la a-l ajuta pe copil sa-si faca temele, ci la a-l pregati sa faca fata unei realitati specifice, unei societati deschise la tot felul de noutati. Iar unele din aceste „noutati” ii deruteaza pe copii, ii deturneaza afectiv, ii tulbura. Nimeni nu contesta, cred, faptul ca, in acest moment, in societatea romaneasca exista foarte multa violenta. Violenta se manifesta ca o infractiune, dar mai ales ca atitudine comuna. De aceea rolul femeii, al mamei este foarte important in a ajuta la intrarea copiilor in lume, a-i asigura un suflet sau un psihic echilibrat, cum se spune. Avortul, iar spun, are consecinte fizice multiple. Nimeni nu contesta acest lucru. Toate aceste suferinte se aduna undeva, mai ales, in familie, mai ales in jurul mamei. Toti din jurul femeii sufera, de la sot, la copil. Daca discutam doar la general aceasta lege, ea nu ar face decat sa ridice o problema morala femeilor care vor sa faca un avort. Le-ar face sa inteleaga ca avortul nu este un fapt comun, ca acela de a manca sau a bea un pahar de apa. Avortul este o operatie complexa din punct de vedere fizic, precum si o problema din punct de vedere psihic si moral. Legea nu face decat sa ridice un semn de intrebare. Ea le face pe femei sa se mai intrebe inca o data, daca e bine sau rau ceea ce fac. In proiectul de lege, nu exista nici un paragraf prin care sa se interzica avortul.

3. Credeti ca pot exista si consecinte negative ale acestui proiect, dupa cum sustin ONG-urile care au cerut retragerea lui ?

– ONG-urile care cer retragerea lui, a caror activitate o cunosc bine, sustin de 20 de ani o deschidere si mai mare pentru avort. Ce consecinte negative ar putea avea aceasta lege, daca, asa cum vedeti, ea ridica doar probleme de natura teoretica? Practic, ea nu obstructioneaza pe nimeni. Faptul ca a aparut un grup de parlamentari care au initiat un asemenea proiect, ne spune ca exista deja un curent social care se impotriveste avortului. In aceste intrebari din lege se regasesc punctele de vedere ale acestei parti din populatie. Asa evolueaza realitatea. Raspund acum cu argumentele grupurilor care vor sa blocheze legea. Daca as raspunde cu argumentele noastre, ale acelor care practica crestinismul, mersul la biserica, lucrurile ar sta cu totul altfel. As intreba, de ce marile ziare si televiziuni, in zilele de mari sarbatori crestine, dau cifre impresionante despre majoritatea oamenilor care sarbatoresc aceste evenimente crestine? Televiziunile fac rating pe sarbatorile crestine. Guvernul da liber oamenilor de Pasti si de Craciun. Asta insemnand ca majoritatea oamenilor vrea sa se bucure, sa sarbatoreasca. Este doar, credeti, un eveniment cultural? Si daca ar avea doar valoare culturala asemenea evenimente, asta ar insemna ca o mare parte din oameni isi orienteaza viata, cel putiun din punct de vedere cultural, dupa Biserica. Atunci nu credeti ca ar trebui sa fie luata in seama si morala crestina? Daca n-am face-o nu ne-am situa, oare, intr-o pozitie schizoida, din punct de vedere psihic? Am fi duali.

4. Exista posibilitatea ca o astfel de lege sa incalce in vreun fel drepturile femeilor ?

– Daca vorbim despre „drepturile femeii de a dispune de propriul corp”, concepte ultraliberaliste, da. Dar avortul nu este o procedura terapeutica, de vindecare. Gama complicatiilor medicale, care urmeaza unui asemenea „drept”, este mare, putand ajunge chiar pana la deces. Acest „drept al femeii de a dispune de propriul corp” poate fi inteles si ca un fel de automutilare. Mentalitatea acestor „drepturi” nelimitate, din pacate, a creat aceasta situatie cu totul speciala a femeii din Romania. Femeia din Romania, n-o spun eu, o spune chiar mass-media, are din ce in ce mai multe suferinte. Suferintele provin si din viziunile pe care le-au adoptat in ultimii ani. Nimeni nu poate contesta faptul ca in ultimii ani Romania a fost dominata de idei extremiste feministe, viziuni ateiste. Mie aceasta situatie mi se pare asemanatoare cu inceputul revolutiei bolsevice, la 1918, asa cum am citit ca s-a intamplat atunci. Cativa ani, dupa instaurarea bolsevismului, tot felul de mentalitati ultraliberaliste au fost prezente in societatea rusa. De acolo a venit „actul sexual echivalent cu a bea un pahar de apa”, daca o citam pe prima femeie-ambasador din URSS, Alexandra Kollontai. La fel este inteles si astazi. Ai nevoie –  bei un pahar cu apa. Ei bine, aceasta lege pune cateva intrebari pertinente asupra acestei situatii desantate. Inseamna oare ca, prin aceasta lege, sunt obsrtuctionate libertatile femeii? As mai avea doua obiectiuni referitor la felul cum este inteles conceptul de libertate a femeii. Prima se refera la limba de lemn a ideologiilor noi. Ca si in comunism, unde in ideologie se vorbea de libertatile omului, in politicile actuale de acest gen, cand se vorbeste de libertatea femeii „de a dispune de propriul corp”, intr-un limbaj natural, aceasta ar insemna: femeia sa nu mai aiba grija de copii, femeia sa renunte la casatorie in orice moment, femeia sa intre aiba relatii sexuale de la cea mai mica varsta posibila, fara nicio opreliste morala, femeia sa faca avort fara a se intreba daca e bine sau e rau etc. A doua obiectie, legat de libertatile femeii, consta in aceea ca nu luam in seama problemele pe care le-a creat acest concept in ultimii ani. Daca tinem seama de consecintele practicarii conceptului „tuturor drepturilor si libertatilor”, de 20 de ani la noi, situatia femeii s-a agravat foarte mult, mergand spre tot felul de extremisme. Avortul este unul dintre aceste acte duse la extrem. Nu se automutileaza ea prin astfel de operatii repetate cu frecventa tot mai mare? Si s-ar putea ca este din ce in ce mai nefericita. Ce castigam, atunci, mergand in continuare pe acest concept?

5. Probabil ca, in multe dintre cazuri, alegerea pe care o au de facut femeile este aceea dintre a naste sau nu un copil care nu poate fi ingrijit, crescut, educat sau iubit corespunzator. Care alegere este cea fireasca in acest caz si de ce ?

– Intrebarea dvs trimite la o anume viziune de viata. Daca ii intrebam pe copiii orfani daca sunt fericiti ca traiesc, ca s-au nascut, sa vedeti cum multumesc mamelor lor ca i-au adus pe lume. Vorbind despre „alegerea de a avea un copil la timpul potrivit”, nu intotdeauna ne reuseste acest lucru. Totusi, femeia alege sa aiba o relatie fundamentala cu un copil sau nu? Este aceasta cea mai frumoasa relatie din punct de vedere moral si sufletesc – cea a mamei cu copilul sau? Va las sa raspundeti. Mai mult, femeia se schimba in bine, in relatia cu copiii sai, prin faptul ca fiecare este unic si aduce cu el ceva pe lumea asta. Din toate aceste relatii, femeia are numai de castigat. Este incomparabil ceea ce primeste o femeie din relatia ei cu un copil atunci cand il iubeste, fata de orice relatie a ei cu o functie sau cu un salariu mare. Eu cred ca orice femeie trebuie sa opteze pentru situatiile care sunt benefice sufletului ei. Daca se imbunatateste situatia femeii din punct de vedere sufletesc, si situatia sociala din Romania se va imbunatati. In primul rand, femeia trebuie sa opteze pentru o situatie care s-o aseze intr-o relatie benefica cu sufletul ei. Daca va reusi acest lucru, va reusi sa-si rezolve si pozitia ei sociala.

6. Cum poate o astfel de lege, privita deja drept o privare de drepturi pentru femei, sa fie o solutie pentru aceste femei ?

– Sa discutam in termeni politici… Faptul ca exista o initiativa parlamentara, aceasta inseamna ca parlamentarii care au initiat-o considera ca exista in societate un numar de femei care accepta acest punct de vedere. Daca n-ar exista o asemenea realitate, fiti sigura ca nici un parlamentar n-ar misca un deget. Cum v-am mai spus, situatia la noi este in prefacere. Tot mai multi oameni imbratiseaza punctul de vedere care contravine acceptarii libertatii excesive a avortului. Desigur ca exista si un numar de femei care, in continuare, nu pot fi zdruncinate din viziunea care domnia de 20 de ani Romania. Daca ele vor sa-si asume in continuare consecintele acestei situatii in care se afla femeile din Romania, situatii deplorabile, din punct de vedere fizic si sufletesc, atunci sa continue asa. Eu cred ca tot mai multe femei, daca vor exista semne de intrebare, cel putin – caci legea nu ridica decat semne de intrebare si nu opreste pe nimeni – vor incerca sa-si reconsidere viata, sa accepte alta viziune. Orice om rational, caruia nu-i merge bine, urmand un anume curs al vietii, cred ca incearca sa si-l schimbe. Orice om cauta o cale a reusitelor lui. Iar reusitele omului, in primul rand, sunt cele care vorbesc despre suflet. Despre impacarea sufleteasca.

7. In timp ce o parte a propunerilor din proiectul de lege au fost primite bine – informarea cu privire la riscuri si complicatii, explicarea alternativelor la avort ; alte prevederi au fost considerate ca facand apel la emotivitatea pacientelor – informarea cu imagini foto/video a procedurii de avort, sublinierea faptului ca embrionul este o fiinta umana din momentul conceperii.

– Daca ne-am uita la legile americane privind consilierea inainte de avort, am fi foarte uimiti sa constatam ca, acolo, 33 de state cer ca femeii sa i se dea informatii despre procedura de avort specifica, in timp ce 21 de state cer ca femeii sa i se dea informatii despre toate procedurile obisnuite de avort. Alte 11 state includ informatii despre abilitatea fatului de a simti durerea. De asemenea, 18 state includ informatii exacte despre posibilul efect al avortului asupra fertilitatii viitoare; 6 state ofera informatii despre legatura dintre cancerul mamar si avort; 20 de state includ informatii despre posibile reactii psihice ale femeii dupa avort etc. Desigur ca, asa cum am spus pana acum, legea nu face decat sa puna probleme din punct de vedere moral si sufletesc. Unde exista suflet, exista si emotivitate. Cat priveste felul cum numim noi copilul, fie „embrion”, „fat” sau „copil”, aici se ascunde una dintre deturnarile facute de limbajul de lemn. Limba de lemn a celor care sustin avortul numeste copilul „masa celulara”, „produs de conceptie”. Nicidecum embrion, fat sau copil. Asta inseamna ca ei se feresc sa raspunda la intrebarea pe care mi-ati pus-o, se feresc sa spuna ca in pantecele mamei insarcinate este un copil. Iar copilul este o fiinta umana din momentul conceptiei. Asta este o problema fundamentala, la care raspunde in mod misterios afectivitatea femeii, nu aceasta rationalitate de tip ideologic. Orice femeie insarcinata are intuitia ca poarta in pantece o fiinta umana. Sa spunem acest adevar. Daca nu-l spunem, psihicul nostru devine schiziod. El lucreaza cu doua adevaruri, dintre care unul cu siguranta este fals. Asta duce la crearea de ambiguitati de natura psihica, accentuate de alte greutati, pana la boli psihice. Mai mult, chiar sustinatorii avortului recunosc ca femeia insarcinata este, de obicei, nelinistita atunci cand se afla in fata unui avort. De ce se intampla acest lucru ? Daca in uterul ei nu se afla o fiinta umana, un fat, un copil, de ce s-ar nelinisti? Una din explicatii ar fi ca inconstient, intuitiv, femeia stie ca are acolo un copil, pe care doreste sa-l apere cumva.

8. De ce credeti ca sunt necesare aceste precizari, mai ales in conditiile in care, in cazul nici unei alte proceduri medicale, nu exista obligatia de a vedea cum va decurge procedura respectiva ?

– Noi vorbim de o procedura cu totul speciala. Nu vorbim de o operatie la unghii sau la par. Vorbim de o operatie in care o femeie are probleme emotionale si morale. O sarcina este rezultatul unei experiente afective. Nu este ceva doar rational si mecanic. De aici rezulta complexitatea operatiei. Mai sus, am explicat ca la mijloc este vorba nu de o „masa biologica”, „de o ingramadire de celule”, ci de un fat, de un copil. Imaginati-va un medic care face fertilizare in vitro si explica la televizor ca, „din momentul conceptiei, putem sti ce culoare va avea parul si ochii lui, putem sti si de ce sex va fi bebelusul”. Atunci: are femeia insarcinata in pantece un copil, cum spune specialistul in FIV, sau are „o masa de celule”, cum spune medicul care face avort? Judecati si singura. Si atunci o astfel de operatie nu trebuie cumva monitorizata de masuri speciale? Iar in lege sunt prevazute cateva asemenea masuri. Asemenea masuri nu sunt decat de preventie. Si, din datele pe care le avem, nici o femeie consiliata nu a regretat ca a nascut, am auzit insa foarte multe femei care au regretat avortul. Totusi, legea prevede ca decizia finala este a femeii.

9. Credeti ca o asociatie crestina are datoria de a sustine astfel de proiecte, chiar daca unii dintre cei afectati de proiectele respective nu sunt crestini ? De ce ?

– Referitor la prima parte a intrebarii, raspund cu toata convingerea ca nu numai crestinii accepta o asemenea viziune, ca o femeie insarcinata poarta in pantece un copil, iar aceasta relatie este de natura cu totul speciala. Si orice suferinta a copilului se rasfrange si asupra sufletului ei. De altfel, as vrea sa va intreb si eu de ce cei care se opun avortului, trebuie sa plateasca pentru avorturi din contributia lor catre stat? Dupa cum stim, mare parte din avorturile din spitalele de stat sunt subventionate de la buget. Legea nu face apel la credinta, ci pune cateva intrebari de natura sufleteasca, de natura psihica. In prezent, exista peste 250 de studii in lume, care arata ca avortul are consecinte psihice. Sustinatorii avortului afirma ca aceste studii ar fi „un mit” si nu sunt „recunoscute de Organizatia Mondiala a Sanatatii”. Dar OMS sustine avortul, accesul liber la avort, cum poate fi impartial fata de aceste studii? Iar studiile exista, publicate in reviste de prestigiu de specialitate si numai cei care nu doresc sa auda de ele spun ca nu exista. Nu mai vorbesc de studiile care trimit la legatura dintre avort si bolile fizice. Amintesc aici ca 6 state americane ofera informatii, in cadrul consilierii inainte de avort, despre legatura dintre cancerul mamar si avort. Pentru asta nu trebuie sa faci apel la credinta, ci doar la cunostinte elementare medicale. Cum am aratat mai sus, numarul celor care incep sa fie atenti la consecintele avortului a crescut la noi. Din pacate, nu avem inca studii care sa spuna celor neconvinsi ca situatia se schimba. As spune ca aceasta este una din datoriile presei. Presa sa „ia pulsul” realitatii, cum se spune, si sa informeze corect oamenii. Daca faceti anchete printre oameni, veti vedea ca multi sunt nemultumiti de problema morala din Romania, doresc o „renastere morala”. Intre toate aceste probleme de natura morala si sufleteasca exista o legatura directa sau indirecta cu avortul si cu cresterea excesiva a mentalitatilor in favoarea sexualitatii fara limite.