Publicatia franceza La Croix dedica un articol diagnosticului prenatal (DPN), la rubrica „ABC-ul bioeticii”, practica ce „alimenteaza mitul copilului perfect” si „duce la numeroase intreruperi de sarcina”, punand in discutie selectia copilului la nastere. Concret, DPN ascunde mai multe lucruri: tuturor femeilor gravide li se propun trei ecografii, apoi un test sanguin pentru depistarea trisomiei 21. Aceasta pentru sarcinile asa-zis „de risc”, adica cele al caror rezultat primar indica un risc de trisomie sau malformatie. Tot in aceasta categorie sunt cuprinse si sarcinile la femeile de peste 38 de ani, precum si cele din familii purtatoare de maladii genetice sau cromozomale. Dupa care li se propune amniocenteza (prelevarea de lichid amniotic). Aceasta ultima tehnica, care antreneaza pierderea de sarcina in proportie de 1% din cazuri, ar putea fi inlocuita cu analiza ADN-ului fetal din sangele matern. Facut in primul trimestru de sarcina, acest simplu test de sange va largi „si mai mult si mai precoce campul diagnosticului prenatal”. Lista patologiilor diagnosticate nu inceteaza sa se extinda, cuprinzand de la trisomie pana la mucoviscidoza (fibroza chistica), trecand prin sindromul oaselor de sticla, hemofilie, maladia Huntington si, de putin timp, „anumite forme ereditare de cancere susceptibile de a duce la deces precoce (cum e polipoza adenomatoasa sau retinoblastomul).
Conform cifrelor date publicitatii de Agentia de biomedicina, in 2006, s-au efectuat 655.732 de teste pentru depistarea trisomiei, ceea ce reprezinta peste 80% din femeile gravide si, in caz de depistare a trisomiei, 84% din cazuri sfarsesc prin intrerupere medicala de sarcina (IMS). Din 7.311 de patologii grave detectate in decurs de un an la centrele de diagnostic prenatal, 6.787 au sfarsit prin intrerupere medicala de sarcina. In 122 de cazuri, medicii au refuzat IMS, iar 402 familii au ales sa nu avorteze copilul.
Exista 48 de centre pluridisciplinare de diagnostic prenatal in Franta, unde cuplurile se pot adresa daca copilul lor pare sa prezinte un handicap sau o malformatie. IMS poate fi practicata pana in luna a noua de sarcina. Legea precizeaza pur si simplu ca doi medici trebuie sa ateste existenta „unei probabilitati mari ca fatul va fi atins de o afectiune de o gravitate particulara recunoscuta ca incurabila in momentul diagnosticului”. Totodata, daca medicii refuza practicarea IMS ceruta, cuplul se poate adresa unui alt centru de diagnostic prenatal. (La Croix, 18 martie 2009)
About Post Author
