Din nou despre „acordul prezumat”

Doua articole ample consecutive, dedicate „acordului prezumat”, sunt publicate in ziarul „Adevarul”. Autoarea lor afirma ca, in prezent, in conditiile existentei  acordului informat (subl. n.), „familiile decid daca medicii vor preleva organele de la ruda decedata”. Iar, in viitor, (cand se va aproba modificarea legii ce presupune „acordul prezumat”) medicii „vor tine cont de opinia donatorului, exprimata in scris, in timpul vietii”.  De asemenea, aflam din articol ca, in 2008, s-au facut 300 de transplanturi. (www.adevarul.ro, 7 februarie 2009; www.adevarul.ro, 8 februarie 2009) Comentariu Provita Media: Voit sau nu, autoarea induce cititorii intr-o mare eroare, neexplicand ca, de fapt, in cazul „acordului prezumat”, daca consimtamantul decedatului nu a fost dat in timpul vietii, organele sale vor fi prelevate, fara a se mai cere acordul familiei. Cu alte cuvinte, statul considera ca organele decedatului ii apartin de drept sau presupune ca neexprimarea publica a refuzului decedatului echivaleaza cu consimtamantul sau. Totusi, dictonul Cine tace consimte nu se poate aplica decat celor vii. Jurnalistul francez Roger-Pol Droit numea „acordul prezumat” „un monstru juridic, logic si etic” (Le Monde, 3 oct.2008).  Exista mai multe dovezi ca „acordul prezumat” nu creste numarul de donatori, in tarile unde acesta functioneaza. Spre exemplu, in Franta, unde exista un registru national de refuz al donarii organelor dupa moarte, in timp de 10 ani, doar 72.000 de cetateni, din 65 de milioane, si-au exprimat refuzul de a-si dona organele. In unul din articolele publicate de „Adevarul” se mai mentioneaza ca in Anglia ar functiona acordul prezumat, ceea ce nu este adevarat. Recent, o comisie consultativa guvernamentala britanica a respins propunerea premierului britanic (www.timesonline.co.uk) de introducere a acordului prezumat in legea transplantului de organe.