Chestiuni etice în cazul naşterii de octupleţi

Le Figaro revine asupra naşterii, în Statele Unite, a opt copii, într-o familie care are deja 6 copii, scoţând în evidenţă problemele etice care decurg de aici. Amintim că mama a urmat un tratament de fertilitate. Tratamentele de fertilitate sunt cunoscute că favorizează naşterile multiple. Atfel, în Marea Britanie, riscul sarcinilor multiple, estimat la 1,3% în cazul concepţiilor naturale, ajung la 20% în procrearea artificială, iar în Franţa, „în jur de 23% din sarcinile obţinute prin procrearea artificială asistată medical sunt multiple şi 2% sunt triple sau cvadruple.” Or, sarcina multiplă comportă riscuri atât pentru mamă, cât şi pentru copii, în primul rând, „riscul de naştere prematură mai înainte decât naşterile gemelare”.  Pe lângă stimularea ovariană, numărul embrionilor implantaţi influenţează riscul sarcinii multiple. În Statele Unite, American Society for Reproductive Medicine (ASRM) recomandă să nu se implanteze mai mult de 2 embrioni la femeile care au sub 35 de ani. Acest număr creşte cu vârsta, ajungând până la 5 embrioni implantaţi la femeile de peste 40 de ani.  În Marea Britanie, numărul embrionilor transferaţi e fixat la 2, la femeile care au sub 40 de ani, şi la 3 embrioni se implantează femeilor de peste 40 de ani. În Franţa, începând cu decizia din 11 aprilie 2008, transferul este „posibil să se limiteze la 2 embrioni (…), chiar la unul, în anumite situaţii recomandate. Motivele implantării a unui număr mai mare de 2 embrioni trebuie justificate în dosarul medical al cuplului”. Anumite ţări scandinave reflectează asupra reducerii numărului embrionilor pentru reimplantare la unu.  Pentru autorul articolului, pe lângă toate aceste chestiuni enumerate, rămâne cea a „posibilităţii practicării PAM la o pacienta care este deja mamă a 6 copii, la 33 de ani”.  (Le Figaro.fr, 30 ianuarie 2009)