Pretul libertatii sexuale

De catva timp, in lume, se poate urmari o crestere a activitatii sexuale in afara casatoriei si tot mai multi si mai multi oameni sustin ca nu exista nimic grav in acest lucru. Aceasta “libertate” in mare parte este un rezultat al activitatii mijloacelor de informare in masa. Acestea pot sa faca in decursul unei zile un erou din cineva anume. Mass-media poate lansa o moda sau chiar tendinte sociale, promovand o idee oarecare. Si in acest caz foarte greu mai putem sa ne mai controlam. Ne simtim bine cand facem ceea ce fac altii. “Daca atatia oameni spun ca asa este bine sa faci, inseamna ca acest lucru nu este chiar atat de rau”, suna astfel o supozitie generala. E adevarat oare acest lucru?

Sa ne lasam dusi de valuri?… Trebuie sa spunem clar ca atitudinea noastra personala fata de etica sexuala, intr-o anumita masura, depinde de pozitia societatii fata de aceasta chestiune. Putem noi oare sa producem “o revolutie morala”, daca ne opunem acestei libertati sexuale? Lista victimelor “revolutiei sexuale este foarte lunga”… Sunt implicati aici oameni care sufera din cauza divorturilor, fiind in situatia de a educa de unul singur un copil sau mai multi, sunt oameni care sufera din cauza bolilor de natura sexuala, inclusiv SIDA, sunt copii de care se abuzeaza sexual, sunt femei violate si asa mai departe. Pretul acestei revolutii – sunt vietile oamenilor simpli. Cine e gata sa moara pentru “libertatea” sexuala a lumii contemporane?…

In toata lumea, anual, sunt omorati 7 milioane de copii prin avort. Degradarea morala constituie pricina unei noi relatii fata de viata: copilul in uterul mamei nu este considerat om. Acesta este pur si simplu extirpat ca un tesut canceros, nu este ingropat crestineste ci pur si simplu aruncat la gunoi impreuna cu resturile chirurgicale. Adesea, la mitingurile impotriva avortului din Statele Unite, participa cu mult entuziasm o tanara fata, Joana Jessen. Aceasta tanara doreste sa transmita oamenilor ceea ce este scris pe tricoul sau: “Am fost candva embrion si sunt impotriva avortului.”

Joana Jessen are o poveste foarte interesanta. In 1977, mama ei a plecat la o clinica in Los Angeles ca sa faca un avort. Cu toate acestea, copilul a supravietuit injectiei cu solutie salina si nasterii provocate. Unul dintre colaboratorii medicului a observat ca copilul traieste, a chemat o ambulanta si fetita a fost dusa la un spital de care medicii s-au ingrijit pana in momentul in care ea a putut fi luata la orfelinat. La 3 ani ea a fost adoptata. “Ceea ce inseamna dreptul femeii de a alege, spune Joana Jessen, este dreptul la omor. Daca medicii ar fi gresit in acel moment, nu as mai fi fost aici. Stiu ca in timpul unui avort se intampla ceva ingrozitor”.

In aprilie 1991, tot in Statele Unite, in fata tribunalului a venit Alexander Lozzer si 16 inculpati in aceeasi chestiune. Lozzer a incercat sa o faca pe sotia sa sa renunte la un avort. Aceasta era insarcinata in saptamana a opta. Sotul ei a garantat ca se va ocupa personal de copil, insa eforturile sale nu au dus la nimic si atunci s-a adresat tribunalului. Cauza sa a fost respinsa. Dupa utilizarea tuturor metodelor legale de salvare a copilului, cand a fost planificat avortul, Lozzer si alti 16 oameni au mers la clinica respectiva si s-au prins cu lanturi de gardul acelei clinici unde aveau loc avorturi. Toti au fost arestati pentru incalcarea drepturilor altor oameni. Avortul a fost facut. Avocatul lui Lozzer, a chemat drept martor pe profesorul Jerome Lejeune, cunoscutul genetician francez, descoperitorul sindromului Down. Profesorul si-a inceput pledoaria prin descrierea procesului inmultirii sau reproducerii omului. “Stiinta nu are dubii ca viata omului incepe in momentul fecundarii. Viata fiecaruia dintre noi are un inceput unic. Acesta este momentul in care toata informatia genetica necesara si suficienta pentru a alcatui un individ special pe care il vom numi mai tarziu Petru sau Maria, in dependenta de constructia genetica, atunci cand va fi adunata informatia suficienta si necesara. Acest lucru are loc anume in acel moment cand capul spermatozoidului patrunde in celula feminina, in ovul. In asemenea momente, informatia, transmisa de catre tata, se intalneste in celula feminina cu informatia transmisa de mama. (…) Cunoastem ca acest lucru este cunoscut tuturor biologilor, anume ca, dupa fecundare, nici o alta informatie nu mai poate fi dobandita. In orice etapa a dezvoltarii sale, embrionul isi pastreaza individualitatea si umanitatea sa si el apartine speciei homo sapiens. In momentul fecundarii, avem de a face cu un om, caci informatia care se contine in cromozomi este informatia transmisa de un om.”

La rugamintea tribunalului, profesorul Lejeune a descris embrionul de 8 saptamani. L-a numit pe acesta “Baietel-Degetel”, “pentru ca omul la 8 saptamani de viata are dimensiunile unui Baietel-Degetel intr-adevar”. Poti sa-l iei in palma. Se stie ca atunci “cand deschizi palma vezi un omulet mic care are degete de la maini, picioare, are fata, are linii capilare pe care le poti vedea la microscop. Se stie deja daca acesta este fetita sau baiat. Fiecare dintre noi a fost candva un Baietel-Degetel in uterul mamei sale, in acest adapost minunat, in care patrunde numai lumina rosie, si unde poti sa auzi doar doua sunete unul mai tare – bataile incete ale inimii mamei si altul mai rapid si mai slab, care inseamna bataile inimii copilului.”

La sfarsitul procesului, presedintele juriului a spus: “Judecata recunoaste marturiile profesorului Lejeune drept adevarate si confirma ca viata umana incepe in momentul fecundarii. Afirmam, bazandu-ne pe datele stiintifice care au fost aici prezentate, ca un embrion la 8 saptamani a fost o personalitate umana vie”. Totusi, Lozzer, si impreuna cu el cei 16 inculpati, au fost declarati drept vinovati. Pe de alta parte, Decizia Tribunalului Suprem din 1973 (Roe vs. Wade), care permite avortul, adica omorarea copiilor nenascuti, este de fapt legea si completul de judecata s-a supus acesteia.

In alt caz, profesorul Lejeune vorbeste despre urmarile fatale ale avortului. Aceste consecinte se rasfrang asupra unei femei dublu. In primul rand, pentru ca ea este mintita iar unele dintre ele chiar cred in faptul ca nu au in uterul lor o fiinta vie. In al doilea rand, deoarece poti amagi ratiunea, nu si inima. Femeia care este mintita de lege si-si omoara propriul copil isi provoaca sie insasi o rana care nu poate scadea in intensitate si care nu poate fi uitata. La multi ani dupa un avort, femeile vorbesc despre copilul pe care nu l-au nascut, exprimandu-se astfel de parca acesta ar trai si s-ar dezvolta in inimile lor.

Mama copilului de 8 saptamani, pe care a dorit sa-l protejeze Alexandru Lozzer, nu va auzi niciodata aceste cuvinte. Insa dupa ce a facut acel avort ea a scris: “Niciodata nu am plans atat de amar: durerea din inima era mai mare decat cea a organismului. Am strigat catre Domnul si i-am cerut iertare.”

“Revolutia sexuala” incepe sa-si devoreze propriii copii. In 1981, in Statele Unite a fost inregistrat al 31-lea caz a unei boli mortale. Iar dupa un an aceasta boala a primit denumirea de SIDA. Mortalitatea crestea in diverse grupuri ale populatiei, insa s-a observat ca aceasta cifra crestea in special in randul adolescentilor. Abstinenta pana la casatorie si fidelitatea conjugala reprezinta conditiile de indepartare 100% a bolii SIDA. Chiar ideologii “revolutiei morale” au o alta abordare a acestei teme. Abstinenta si fidelitatea nu incap in sistemul lor de valori. Conform parerii lor, omul nu se bucura de o vointa libera ca sa-si formeze viata in chip destoinic. El ar fi o marioneta al propriilor placeri, un robot, care trebuie sa reactioneze la orice impuls sexual. Drept rezultat se spune ca trebuie sa dam oamenilor o anumita garantie ca ei sa nu se infecteze cu virusul HIV. Trebuie cu alte cuvinte sa promovam asa-numitul sex protejat, cu alte cuvinte, sa promovam folosirea prezervativelor.

Cum suna sloganul lor? “Poti sa fii salvat de prezervativ.” Deci, ei cred ca oamenii pot sa-si construiasca viata sau fericirea lor, sa traiasca cu alte cuvinte sau sa moara, in dependenta de folosirea sau nu a prezervativului. Oare nu pare cumva acest slogan jalnic pentru cineva care se respecta cat de cat? Cat de inofensiv este asa-numitul “sex protejat”? Studiile diverse care au fost facute atat la Universitatea din California, cat si la Universitatea din Miami au aratat ca virusul HIV penetreaza si prin prezervativ in 10 pana la 50% din cazuri. Deci, acesta este inca un mit periculos al promotorilor libertatii sexuale. Epidemia de SIDA a schimbat toata discutia despre abstinenta. In Occident, anumiti propagandisti ai amorului liber acum incep sa observe rezultatele activitatii lor si isi schimba tonul. De ce? Pana in 1960, erau cunoscute doar doua boli transmise pe cale sexuala. In prezent, sunt cunoscute 30 de asemenea boli.

Era nevoie de moartea a mii si milioane de oameni ca anumiti promotori ai revolutiei sexuale sa inteleaga ceva. Restul tin la opinia lor. Ideea libertatii sexuale cuprinde tot mai multe cercuri ale societatii. Daca suntem de acord cu aceasta, trebuie sa ne asumam si responsabilitatea consecintelor sale. Pastrarea integritatii sexuale nu a fost niciodata usoara. Uneori se intampla ca tinerilor sa le fie rusine sa recunoasca ca nu avut o experienta sexuala. Cu alte cuvinte, le este rusine ca traiesc in mod corect. Si cand acest comportament devine mai mult sau mai putin constant e ca si cum ar merge impotriva valului. Dimpotriva, cel care ajuta la crearea sau continuarea unei vieti sexuale libere intareste un mod de viata, care, mai tarziu, se rasfrange negativ asupra oamenilor din preajma. Nimeni nu traieste izolat, tot ceea ce facem actioneaza si asupra altor oameni din jurul nostru.