Trebuie sa aratam oamenilor care este adevarata fata a organizatiilor de tipul UNFPA sau IPPF

Interviu cu dl John Smeaton, presedintele Societatii pentru Protejarea Copiilor Nenascuti, Londra

Societatea pentru Protejarea Copiilor Nenascuti a fost infiintata in 1967, ca reactie la legalizarea avortului in Marea Britanie, in acelasi an. Organizatia sustine respectarea vietii umane, in special a vietii copiilor nenascuti. Statutul ei a fost si ramane nereligios. Unul dintre scopurile sale este sa sustina principiul stabilit de Declaratia Natiunilor Unite privind drepturile copilului din 1959, conform caruia orice copil “are nevoie de ocrotire si ingrijire speciala, inclusiv de protectie adecvata legala, atat inainte, cat si dupa nastere”. Organizatia pentru Protejarea Copiilor Nenascuti este recunoscuta de catre Parlamentul britanic, mass-media britanica si, din ce in ce mai mult, de catre institutii internationale, ca un organism important de lobby. Prezenta acestei organizatii in societatea britanica a contribuit la salvarea vietii multor copii si a constituit un sprijin constant pentru victimele avortului.

– Domnule Smeaton, va rog sa faceti cateva aprecieri privind situatia organizatiilor pro-vita din Europa si SUA, punctand plusurile sau minusurile acestora.
– In Statele Unite, exista grupuri pro-vita foarte mari, formate din cateva organizatii, care activeaza la nivelul fiecarui stat. Acest lucru am reusit sa facem si noi in Marea Britanie. Prin natura lor, aceste organizatii sunt educationale si politice. Dar, in America, s-au dezvoltat foarte mult organizatiile care ofera consiliere femeilor in criza de sarcina. In Marea Britanie, insa, nu este atat de dezvoltata aceasta activitate. Avem si noi organizatii foarte bune, de acest profil, cum ar fi Good Counsel Network, dar este trist ca exista foarte putine grupuri de acest fel in spatiul britanic. In Europa Occidentala, mai mult, se simte foarte mult lipsa unor astfel de grupuri dinamice si bine organizate. Cred ca doar cele din Italia sunt mai bine organizate, cum ar fi organizatia Movimento per la Vita. Dar altceva decat ceea ce avem noi aici, in Marea Britanie, e greu de distins. De asemenea, mai sunt grupuri importante pro-vita in Spania. Ceea ce mi-ati spus despre Romania, mi se pare foarte incurajator. Din pacate, organizatiile pro-vita din Europa Occidentala nu prea participa la evenimentele pro-vita internationale. Episcopii din Biserica Catolica spaniola au puncte de vedere clare in ceea ce priveste protejarea vietii. Din pacate, in toata Europa, episcopii catolici au avut o activitate foarte slaba din acest punct de vedere. Dar si in situatia in care ne aflam, mai buna, noi, aici, in Marea Britanie, trebuie sa lucram in continuare foarte mult.

– Ce va propuneti sa faceti in mod deosebit?
– Cred, in primul rand, ca trebuie sa stopam aceasta legislatie, care este impotriva vietii. Prioritatea noastra o constituie activitatea de blocare a tot ce duce la inrautatirea situatiei. In majoritatea tarilor, nu se pot restrictiona avorturile in mod real, deoarece nu exista suficienti parlamentari care sa voteze pentru acest lucru, care sa sustina un cadru legislativ ce sa impulsioneze aceste activitati. Totusi, din acest punct de vedere, pot spune ca situatia din Polonia reprezinta o exceptie. Acolo exista o asemenea legislatie. Poate alte parlamente europene, unde situatia nu este nici pe departe la nivelul Poloniei, vor avea mai mult succes decat noi, cei din Marea Britanie. Cred ca in Marea Britanie, ca si in Franta, dar si in alte tari europene, va fi stopata legalizarea eutanasiei. Dar natiunile europene trebuie sa invete lectia Poloniei. In Polonia, reducerea numarului avorturilor s-a produs inainte ca legea sa se schimbe. Astfel, in 1988, de exemplu, existau 1.500 de avorturi legale pe an. In 1993, numarul acestora a ajuns la 777. Legea nu s-a schimbat pana in 1993, perioada in care a functionat o lege pro-avort. Este foarte interesant ce s-a intamplat acolo si inainte si dupa 1993. In Marea Britanie, noi spunem, nu se va schimba numarul avorturilor, pana nu vom schimba legea. Dar, iata, in Polonia s-a intamplat cumva pe dos. De fapt, acest lucru s-a petrecut fiind determinat de schimbarea culturala, care s-a infaptuit, prin educatie, cum propuneti dvs. In Romania. Sunt foarte interesat de cum vor evolua lucrurile in Romania, in acest sens. Cu siguranta ca ar trebui sa ne concentram mai mult asupra activitatilor educationale. Desigur, sa nu slabim in nici un fel eforturile sustin activitatea noastra privind restrictionarea legislatiei pro-avort, dar, in acelasi timp, trebuie sa ne intarim activitatea educationala.

– Noi, de foarte multe ori, ne punem intrebarea cum am putea sa opunem o anume rezistenta la campaniile masive, cu un rol foarte importante in a da un sens pro-avort activitatilor educationale, campanii sustinute financiar de organizatii foarte puternice pe plan international, care odata cu ideile pro-avort, distribuie in Romania cantitati foarte mari de contraceptive. Ce solutie ne sfatuiti sa adoptam?
– Cand majoritatea oamenilor afla ce urmaresc de fapt organizatii de genul IPPF sau UNFPA, cu siguranta ca nu sunt de acord cu politicile acestora. Cred ca nimeni nu ar vrea sa-si dea acordul pentru politicile lor de impunere a avortului in China, politici care urmaresc sa nu existe familii cu mai mult de un copil. Oamenii raman socati cand aud informatii despre tacticile si planurile acestor organizatii, care urmaresc sa faca avorturile cat mai mult disponibile. De aceea trebuie sa aratam oamenilor care este adevarata fata a acestor organizatii. Trebuie sa facem publice intentiile lor, in special, sa alertam politicienii, liderii bisericilor, liderii locali, oamenii pro-vita.

– Un alt grup de rezistenta la ideile pro-vita il constituie cei care lucreaza in domeniul stiintei si cercetarii. Cum ar putea fi influentati oamenii din aceasta lumea ca sa-si dea seama de gravitatea avortului?
– Desigur, in industria cercetarii si la nivelul profesiei medicale exista interese de grup de a promova politici impotriva vietii. Adesea, liderii acestor grupuri sunt responsabili de efectele nefaste ale avortului, deoarece ei reprezinta o autoritate. Cred ca unicul mod de a schimba situatia este sa incepem sa avem un dialog cu oamenii tineri, in special, trebuie sa incepem sa le formam constiinta, incurajandu-i sa fie pro-vita, sa faca acest pas. Chiar astazi am primit un telefon de la tatal unei absolvente a unui colegiu de asistente medicale, care a facut o cerere pentru o slujba de asistent de moasa. Ei bine, i s-a spus ca una din indatoririle sale va fi sa pregateasca pacientele pentru avort. Ea a raspuns, nu pot sa fac acest lucru, este impotriva constiintei mele. Pot sa ingrijesc pacientele care au avut un avort, insa nu pot sa pregatesc pacientele sa aiba un avort. L-am sfatuit pe acest parinte sa contacteze un avocat si sa vedem daca exista vreo posibilitate s-o ajutam pe aceasta tanara, incercand sa schimbam chiar politica din spitale. E nevoie de oameni curajosi, care sa intre in cercetare, in lumea medicala si sa spuna cu voce tare, nu vom lua parte la activitati de cercetare care au ca efect uciderea oamenilor. Dar este foarte greu sa faci acest lucru, din cauza culturii care s-a impus, e greu sa te opui curentului si e greu sa te opui pozitiei puternice a oamenilor care sunt impotriva vietii, mai ales a oamenilor u functii inalte. Unele lucruri din acest domeniu pot fi schimbate mai ales prin educarea tinerilor, prin raspandirea informatiilor la toate nivelele societatii.

– Societatea pentru Protejarea Copiilor Nenascuti este una dintre organizatiile din lume cu o istorie indelungata in ceea ce priveste activitatile pro-vita. Care ar fi deficientele unei asemenea organizatii? Observatiile dvs ne-ar fi de folos pentru a le transmite organizatiilor pro-vita din Romania.
– Multe… Cand ma refer la situatia din Marea Britanie, ma gandesc ca avortul a afectat aproape fiecare familie. Chiar familiile cu credinta in Dumnezeu sunt profund afectate de acest lucru. Ce se intampla, totusi? Oamenii trebuie sa fie constienti de sustinerea si ajutorul care li se poate oferi de catre societate in aceste situatii. Trebuie sa ne intensificam activitatea noastra educationala, acesta este unul din raspunsuri. De asemenea, trebuie sa ne intensificam activitatea noastra de sustinere a femeilor insarcinate.

Interviuri © Asociatia Provita Media

Varia

Leave a Reply