De ce stilul de viață homosexual nu e un model pentru copii

Despre adolescenții homosexuali, organizația boy-scout-ilor și politica Asociației Medicale Americane

Autor: Dale O’Leary; Sursa: Dijg.de

În iunie anul trecut, Asociația Medicală Americană (AMA) a votat drept politică oficială o rezoluție care spune că există un risc pentru sănătate ca să le interzici „homosexualilor declarați” să adere la organizații de tineret deoarece „politicile discriminatorii cresc riscul sinuciderii și depresiei în rândul tinerilor orientați spre homosexualitate”.

Este adevărat că băieții care se identifică drept „homosexuali” prezintă un risc crescut la o serie de probleme, inclusiv ideație suicidară și depresie. Dacă discriminarea este definită ca fiind convingerea că actele homosexuale sunt contrare legii morale și că homosexualitatea nu este egală cu heterosexualitatea, atunci nu există nici o îndoială că există o „discriminare” semnificativă.

Marea majoritate a părinților nu doresc ca copiii lor să devină homosexuali. De fapt, cercetările sugerează că un procent semnificativ de homosexuali nu cred că homosexualitatea este la fel de dezirabilă ca și heterosexualitatea.¹

AMA pare să fi acceptat afirmația neîntemeiată conform căreia numeroasele probleme psihologice și comportamentul auto-distructiv descoperite în rândul persoanelor care se autoidentifică drept homosexuali, lesbiene sau bisexuali (GLB) sunt cauzate de discriminarea societății. AMA a ignorat dovezi substanțiale că aceste rezultate negative au legătură cu homosexualitatea însăși.

Stil de viață cu risc crescut
Garofalo et al.² cercetează factorii de viață asociați cu adolescenții GLB într-un studiu pe 4 159 de elevi, de la clasa a 9-a până la a 12-a, din Massachusetts, dintre care 104 (2,5%) se autoidentificau drept GLB.

Elevii GLB aveau mai multe șanse față de elevii non-GLB să se angajeze în 30 de comportamente diferite de risc ridicat pentru sănătate, inclusiv următoarele:

Elevi de liceu, clasa a IX-a și a XII-a

Potrivit studiului, „elevii cu șase sau mai mulți parteneri sexuali în viața lor erau de 7,62 ori mai susceptibili de a fi clasificați ca GLB față de elevii, care nu au avut niciodată un act sexual”. Și cu cât numărul partenerilor sexuali în timpul vieții este mai mare, cu atât este mai mare riscul de a contracta o boală cu transmitere sexuală.

Garofalo et al. clarifică faptul că eșantionul lor nu include adolescenți care au părăsit școala. Autorii au concluzionat că: „Tinerii GLB care se autoidentifică în timpul liceului raportează un risc disproporționat al unei varietăți de riscuri de sănătate și comportamente problematice, inclusiv sinuciderea, victimizarea, comportamentele de risc sexual și utilizarea multiplă a substanțelor. În plus, acești tineri au o probabilitate mai mare de a raporta angajarea în comportamente de risc multiplu și de a iniția comportamente de risc la o vârstă mai mică decât colegii lor”.

Autorii dau vina pe „stigmatizarea socială”, dar nu prezintă dovezi care să arate că acesta este cazul. Ei recomandă programe educaționale, dar nu prezintă dovezi că astfel de programe vor preveni de fapt problemele enumerate.

Cel mai mare risc: HIV/SIDA

Din studiul Garofalo reiese clar că băieții care se autoidentifică drept „homosexuali” se angajează în comportamente care îi expun unui risc ridicat de infectare cu HIV. Potrivit unui studiu recent al Centrului pentru Controlul Bolilor³, printre bărbații care fac sex cu bărbați (BSB):

Cei care îi încurajează pe băieți să se identifice drept homosexuali la o vârstă fragedă susțin că „ieșirea la suprafață” va ridica stima de sine a băiatului, îi va permite să primească educație sexuală (prezervativ) și, prin urmare, îl va proteja de infecția cu HIV. Cifrele arată că, în ciuda educației pentru prezervativ și a sprijinului pentru „ieșirea la suprafață”, în rândul tinerilor care întrețin relații sexuale cu bărbați, procentajul celor infectați cu HIV crește. Atunci când un băiat adolescent începe să aibă relații sexuale cu bărbații, este mai probabil să își asume riscuri și să se infecteze față de un bărbat în vârstă de 20 spre 30 de ani.

Probleme psihiatrice
AMA acuză politica organizației boy-scoutilor și a altor forme instituționale de discriminare socială pentru sentimentele suicidare și depresia adolescenților homosexuali, dar trei studii bine concepute recente arată că problemele psihiatrice, inclusiv ideea suicidară și depresia, sunt comune printre bărbații homosexuali, nu numai în Statele Unite, dar și în Noua Zeelandă și în Olanda.

1) Olanda este recunoscută pentru toleranța sa la multe forme de deviație sexuală. Sandfort et al.⁴ au comparat prevalența pe durata vieții a tulburărilor psihiatrice DSM-III-R la bărbații homosexuali și heterosexuali din țara respectivă. Studiul a constatat diferențe semnificative:

Prevalența pe viață a tulburărilor DSM-III R

2) Un alt studiu realizat de Fergusson et al.⁵ al unei cohorte urmărite de la naștere din Noua Zeelandă a constatat, de asemenea, diferențe semnificative între tinerii GLB și non-GLB. Persoanele din acest studiu au fost alese la naștere și au fost urmărite până la vârsta de 21 de ani. Acest tip de studiu elimină eșantioanele imparțiale. La vârsta de 21 de ani, 2,8% din cohortă s-a identificat drept GLB. Când a fost comparat cu grupul non-GLB, au existat diferențe semnificative:

3) Herrell et al.⁶ a studiat gemeni într-un grup de americani de sex masculin care au făcut parte dintr-un studiu mai amplu și au constatat că cei care au avut relații sexuale cu un bărbat aveau mult mai multe șanse de a încerca să se sinucidă. Gemenii au fost împărțiți în 4 categorii, iar procentul celor care au încercat să se sinucidă este după cum urmează:

Riscuri de sinucidere

Tinerii care au relații sexuale cu bărbați (BSB) sunt în mod clar în pericol de depresie și suicid, dar acest risc nu este distribuit în mod egal în cadrul acelei populații. Potrivit lui Gary Remafedi⁷, care a publicat mai multe articole pe tema adolescenților identificați drept homosexuali și suicid, șase studii pe tineri homosexuali au făcut comparații între cei cu tentativă și cei fără tentativă. Ei au descoperit că încercările de sinucidere au fost semnificativ mai frecvente în rândul bărbaților non-conformiști din punct de vedere sexual, cei care au avut o conștientizare timpurie a homosexualității, cei cu probleme familiale și cei care au abuzat de droguri sau aveau alte probleme psihiatrice.
Într-unul din studiile la care au făcut referire, Remafedi et al.⁸ s-au studiat 137 de bărbați homosexuali și bisexuali cu vârste între 14 și 21 de ani dintre care 41 au raportat o tentativă de sinucidere, iar aproape jumătate dintre aceștia au raportat multiple încercări. Potrivit articolului: „În comparație cu cei care nu au încercat, cei care au încercat să se sinucidă își asumau mai mult rol de gen feminin și au adoptat identitatea bisexuală sau homosexuală la vârste mai tinere. Cei care au încercat să se sinucidă aveau o probabilitate mai mare decât colegii de a raporta abuz sexual, abuz de droguri și arestări pentru abateri”.

Iată câteva dintre diferențele cheie. Observați că problemele de identitate de gen reprezintă un indicator cheie; de asemenea, rețineți că dintre cei care nu au încercat să se sinucidă cu greu găsești printre ei reprezentanți fără probleme:

Diferențele dintre cei care au încercat și cei care nu au încercat să se sinucidă în studiul Remafedi sugerează că încercările de sinucidere sunt legate de probleme specifice, și anume tulburarea de identitate  de gen (TIG) a bărbaților netratată și trauma neidentificată și netratată, asociată cu abuzul sexual. Prostituția adolescentină este frecvent un semn al abuzului sexual din copilărie. Consumul de alcool și droguri, suicidul și depresia au fost, de asemenea, legate de un istoric al abuzului sexual în copilărie.

Soluții reale

Asociația Medicală Americană nu a prezentat nici o dovadă care să ateste că a nu fi admis în organizația boy-scoutilor este un factor semnificativ pentru problemele menționate mai sus sau că admiterea ar ameliora problemele care stau la baza acesteia.

Totuși, există lucruri care se pot face.

1. Diagnosticul și tratamentul agresiv al băieților cu tulburare de identitate de gen în copilărie (TIG). Acești băieți sunt expuși unui risc mai mare pentru aproape orice rezultat negativ. TIG este ușor de recunoscut. Părinții știu, vecinii știu, profesorii știu și pediatrii știu că acești băieți au o problemă. Cu toate acestea, pediatrii nu reușesc să recomande tratamentul, deși tratamentul – în special când e început mai devreme – poate avea succes în eliminarea simptomelor¹⁰. Mulți părinți afirmă că deși ei își exprimă în mod special îngrijorarea față de medicul pediatru, acesta le spune, nu vă faceți griji, băiatul va depăși problema. Acest optimism nu se naște din cercetare, ceea ce sugerează că băieții cu TIG din copilărie prezintă un risc ridicat pentru o serie de rezultate negative.

Băieții cu TIG sunt extrem de susceptibili de a fi victimizați de bătăuși și pot fi vizați de pedofili. S-a estimat că, fără intervenție, 75% din aceștia vor deveni atrași sexual de bărbați și se vor implica în comportamentul homosexual¹¹. Având în vedere rata ridicată a HIV în rândul bărbaților care întrețin relații sexuale cu bărbați (BSB), preocupările părinților sunt pe deplin justificate. Deși nu există nici o garanție că tratamentul va preveni atracția homosexualilor în adolescență, acesta poate atenua problemele asociate cu TIG în copilărie. Aceștia sunt copii tulburați care au nevoie de ajutor.

De ce AMA nu promovează tratamentul agresiv al TIG la băieți dacă consecințele negative sunt atât de bine documentate? Declarând vina pentru problemele adolescenților care se autoidentifică drept homosexuali, de ce să nu existe cel puțin o parte din responsabilitate pe umerii pediatrilor și profesorilor care nu recomandă tratamentul atunci când simptomele au fost observate pentru prima dată?

2. AMA poate alerta profesioniștii din domeniul sănătății și educatorii cu privire la legătura dintre abuzul sexual asupra copiilor și diferitele rezultate negative.
   Activiștii homosexuali au creat o campanie mondială, menită să încurajeze băieții adolescenți, care au o confuzie cu privire la modelul lor de atracție sexuală, ca să „iasă la suprafață”. Mulți dintre acești băieți au fost victime ale abuzului sexual asupra copiilor. Băieții ar putea crede că sunt homosexuali deoarece au fost vizați de un pedofil de sex masculin sau că, în ciuda umilinței, au simțit, de asemenea, senzații plăcute în timpul abuzului. Terapia îndreptată spre abordarea acestei traume ar putea fi benefică.

Opțiuni

Care sunt opțiunile când un adolescent se confruntă cu atracția față de același sex – dar vrea și el să fie un boy-scout?

1. Ar putea alege să se autoidentifice drept „homosexual”. În acest sens se va identifica cu o comunitate a cărei valori și interese sunt antitetice față de cele ale boy-scoutilor (cercetașilor). Comunitatea homosexuală promovează agresiv eliberarea sexuală fără vină sau restricții. Atitudinile lor față de reducerea vârstei consimțământului, prostituție și comportamentele sexuale extreme sunt bine documentate. Consumul de alcool și droguri este, de asemenea, răspândit în această comunitate. Această alegere între aceste două lumi este una gravă și nici un băiat nu ar trebui să se grăbească să o facă.
2. Fie băiatul ar putea amâna autoidentificarea ca fiind homosexual și să nu acționeze după atracțiile sale, fie să continue calitatea de membru al boy-scoutilor și să spere că atracțiile se vor diminua sau vor dispărea. În timp, e posibil; dar chiar dacă nu și într-o etapă ulterioară, el alege să se identifice drept „homosexual”, amânarea autoidentificării va reduce totuși riscul personal de a contracta HIV și de a duce la alte rezultate negative.
3. Băiatul poate căuta ajutor pentru aceste atracții. Consilierea ar trebui să fie îndreptată spre a-i ajuta să identifice și să se ocupe de conflictele și traumele din copilărie. Organizația boy-scoutilor nu are resursele necesare ca să ofere acest tip de terapie, și, din păcate, terapia de acest fel pentru adolescenți nu este universal disponibilă.

Vina

Revoluționarii sexuali, activiștii homosexuali și colaboratorii lor au dezvoltat o strategie pentru transmiterea agendei lor. Ei promovează o problemă reală – în acest caz, un comportament cu risc ridicat în rândul adolescenților care se autoidentifică drept TIG. Ei promit să remedieze problema cu mai multă educație. „Dați-ni-i pe toți copiii voștri, spun ei, și vom face lucrurile mai bune”. Rezultatul este previzibil: lucrurile se înrăutățesc. Problema crește. Apoi, activiștii folosesc propriul eșec pentru a-și justifica cererea pentru mai mulți bani, mai multă putere, mai multe programe, mai mult „educație”. Și, ia ghiciți: problema se înrăutățește și mai mult. Eșecurile lor costă vieți – așa cum demonstrează cele mai recente cifre despre HIV în rândul tinerilor care fac sex cu bărbații.

Aceștia continuă să folosească această strategie, deoarece știu că nu vor fi trași la răspundere niciodată de către mass-media și că organizațiile de profil pot fi manipulate în sprijinul agendei lor. Iar apoi, răsucind cuțitul în rană, ei se întorc și îi învinuiesc de problemele produse chiar de programele lor pe oamenii cărora chiar le pasă și care chiar doresc să protejeze copiii.

Note:

1 Shidlo, A. “Internalized Homophobia: Conceptual and Empirical Issues.” In Green, B., Herek, G. Lesbian and Gay Psychology. Thousand Oaks CA: Sage 1994, p. 176-205.

2 Garofalo, R., Wolf, R., Kessel, S., Palfrey, J., DuRant, R., “The association between health risk behaviors and sexual orientation among a school-based sample of adolescents (Youth Risk Behavior Survey)”, Pediatrics, Vol. 101, No. 5, 1998 p. 895-903.

3 Mortality and Morbidity Weekly Report, “HIV Incidence Among Men who Have sex with Men – Seven US Cities 1994-2000”, 1 iunie  2001/50: 440-444, de pe internet. HIV Listserv Manager, Centers for Disease Control & Prevention, National Center for HIV, STD & TB Prevention, Divisions of HIV/AIDS Prevention, (http://www.cdc.gov/mmwr/preview/mmwrhtml/ mm5021a4.htm#tab1), HIV/AIDS Surveillance Report (Year-end 1999 Edition), Vol. 11, No. 2.

4 Sandfort, T. et al. “Same-Sexual Behavior and Psychiatric Disorders“, Archives of General Psychiatry 2001, Vol. 58. p. 85-91.

5 Fergusson, D. et al. “Is sexual orientation related to mental health problems and suicidality in young people?” Archives of General Psychiatry. 1999, Vol. 56, No. 10. p. 875-880.

6 Herrel, R. et al. “Sexual Orientation and Suicidality.” Archives of General Psychiatry. Vol. 56, No. 10, 1999, p. 867-874.

7 Remafedi, G., Farrow, J., Deisher, R., “Risk Factors for Attempted Suicide in Gay and Bisexual Youth.” Pediatrics, Vol. 87, No. 6 iunie 1991, p. 869-875. Remafedi, G.”Sexual Orientation and Youth Suicide.” Journal of the American Medical Association, 1999, Oct. 6. Vol. 282, No. 13. p. 1291.

8 Remafedi et al. (1991).

9 Remafedi et al. (1991), p. 869.

10 Zucker, K., Bradley, S. (1995) Gender Identity Disorder and Psychosexual Problems in Children and Adolescents. New York: Guilford. Bradley, S., Zucker, K. (1998) “Drs. Bradley and Zucker reply.” Journal of the American Academy of Child and Adolescent Psychiatry. Vol. 37, No. 3, p. 244-245.

11 Zucker (1995)

Textnachweis: O´Leary, Dale, Amerikanisches Original: AMA`s Resolution Puts Boys at Risk, Heartbeatnews, vol. 20, Juni 21, 2001

About Post Author

Provita Media

See author's posts