Profesorul francez René Frydman, „parintele” primului copil nascut in eprubeta in Franta (Amandine, 1982), a explicat de ce a semnat manifestul celor 82 de personalitati franceze impotriva legalizarii „gestatiei pentru altul”.
Convins ca aceasta practica va servi „doar catorva femei superbogate” si care nu vor putea avea mame-purtatoare fara a apela la acestea ca la o tranzactie comerciala, el denunta cu vehementa aceasta „inchiriere a uterului in beneficiul altei persoane, cu intermediari, avocati, medici, unde fiecare isi face datoria pe spatele femeii”. „Este ceea ce eu numesc alienare, sclavie, dependenta”, sustine profesorul Frydman.
Pentru René Frydman, aceasta chestiune este departe de a fi o problema de sanatate publica. Ea nu priveste decat un numar prea mic de persoane, dintre care unele nu au motivatii medicale. „De ce sa ne preocupam de aceasta chestiune, cand noi nu putem satisface nevoile cele mai importante?”
„A trecut timpul cand le spuneam femeilor care primeau un ovocit donat: acesta nu este copilul dvs. biologic, insa, timp de 9 luni, il veti purta in pantece, il veti absoarbe fizic si simbolic, iar cand veti naste, el va fi cu adevarat al dvs. Imaginati-va acum un discurs in fata unei mame-purtatoare: «Doamna, veti purta un copil, dar sa nu va atasati de el deloc, va va fi luat, va pleca si nu-l veti mai vedea niciodata». Nu ma imaginez pe mine facand asta!”, afirma Frydman. „Exploatarea omului de catre om este inacceptabila. In ziua cand voi vedea defiland pe strada o manifestatie a femeilor care striga «Dorim sa purtam copiii pentru altii!”, probabil ca atunci imi voi schimba pozitia»”, este de parere profesorul francez.
Cat priveste donarea de gameti, porfesorul Frydman a propus stabilirea unei remunerari, pentru a se face fata „penuriei” de ovocite donate, fara a scapa din vedere ca „s-a instalat o anume logica mercantila” in acest domeniu. (L’Express, 15 mai 2009)
About Post Author
