Printr-o hotarare luata la 6 februarie 2008, Curtea de Casatie a Frantei a decis ca fetii nascuti morti (dupa decesul in utero) pot fi declarati de acum incolo la Starea civila, indiferent de greutatea si durata sarcinii. Aceasta decizie va deveni precedent juridic si va „incita legiuitorii sa elaboreze o lege in acest sens”, spera Alain Legoux, avocatul general al acestui caz.
Cazul a fost introdus in justitie de trei familii carora li s-a refuzat posibilitatea de a-si inregistra nasterea copiilor lor nascuti morti la Starea civila (cu varsta cuprinsa intre 18 pana la 22 de saptamani si cantarind intre 155 si 400 de grame), din motiv ca, dupa definitia Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS) din 1977, un copil poate fi declarat viabil in conditiile in care este mai mare de 22 de saptamani sau cantareste peste 500 de grame. Fetii mai mici de 22 de saptamani sunt deci, in majoritatea cazurilor, incinerati impreuna cu deseurile blocului operator si cei care corespund definitiei OMS nu pot beneficia, incepand cu 1993, decat de o „declaratie de copil nascut mort”.
Curtea de Casatie a decis ca instanta de apel, unde cele trei familii au initiat cazul, a incalcat articolul 79-1, alineat 2 al Codului civil, care „nu stabileste incheierea unui act al copilului nascut mort nici dupa greutatea fatului, nici dupa varsta sarcinii”.
Aceasta decizie repune in dezbatere problema „statutului fatului”, discutata in mai multe randuri, cum ar fi cazul Grosmangin. In acesta caz, Curtea de apel din Reims a decis, in februarie 2000, ca un automobilist, care a provocat moartea unui fat de 8 luni, poate fi urmarit in instanta. Cazul a fost anulat in iunie 2001. (Libèration, 7 februarie 2008, La Croix, 7 februarie 2008, Nouvel Observateur, 7 februarie 2008, Le Parisien, 7 februarie 2008, Le Quotidien du Médicin, 8 februarie 2008, Le Monde, 8 februarie 2008, Liberté politique.com, 8 februarie 2008, Valeurs Actuels, 15 februarie 2008, L’Espress, 14 februarie 2008)
About Post Author
