Interviu cu Gregor Puppinck, directorul Centrului European pentru Lege și Justiție (European Center for Law and Justice), doctor în drept. Traducere după Genethique.org, 18 septembrie 2018.
Gregor Puppinck dezvăluie [1] cea mai recentă versiune a „Declarației privind avortul terapeutic”, care urmează să fie votată de către organizațiile medicale naționale la Adunarea Generală a Asociației Medicale Mondiale (AMM) la 6 octombrie 2018 de la Reykjavík. Această organizație internațională a medicilor cooperează în special cu Organizația Mondială a Sănătății (OMS).
Gènéthique: Ne-ați avertizat în luna aprilie (Vezi proiectul „Declarația cu privire la avortul terapeutic” în scopul limitării obiecției de conștiință) privind posibila adoptare de către Asociația Mondială Medicală (AMM) a unei noi „Declarații privind avortul terapeutic”, care pune sub semnul întrebării dreptul la obiecții de conștiință [vezi website dedicat, n. red.] al personalului medical. Unde este acest proiect acum?
GP: AMM reunește organizațiile medicale naționale și adoptă cu regularitate „declarații”, „rezoluții” și „luări de poziții”. Aceste texte nu înseamnă lege ca atare, ci ele au o mare influență asupra legislației internaționale privind drepturile omului, care devine obligatorie pentru state.
În cadrul ședinței Consiliului AMM de sfârșitul lunii aprilie de la Riga (Letonia), reprezentanții medicilor au discutat o nouă declarație privind Întreruperea Medicală de Sarcină (adică avortul terapeutic). Le-am trimis o scrisoare, cerându-le să se opună anumitor pasaje din textul, care le cerea în mod explicit medicilor care obiectează să practice ei înșiși avorturi în anumite circumstanțe.
Membrii AMM au modificat declarația, luând în considerare argumentul nostru și cel al asociațiilor prietene, în special americană. Cu toate acestea, dacă versiunea actuală a textului nu mai include nici o obligație explicită de a efectua avorturi, formularea sa imprecisă menține o confuzie periculoasă.
Aceasta impune responsabilitatea medicilor de a asigura accesul efectiv la avort solicitându-se celor care au obiecții de conștiință să „asigure continuitatea asistenței medicale de către un coleg”. Această obligație de trimitere încalcă obiecțiile de conștiință ale medicilor, cerându-li-se să coopereze într-o practică pe care ei o condamnă.
Declarația AMM va fi discutată din nou la Adunarea Generală a AMM la începutul lunii octombrie la Reykjavik (Islanda). Sperăm că nu va fi adoptată așa cum este. De aceea voi trimite o a doua scrisoare organizațiilor naționale de medici pentru a le propune un text de înlocuire.
G: Ce schimbări propuneți?
GP: Noua declarație AMM trebuie modificată, clarificată și completată. În versiunea sa actuală, medicii sunt obligați să „efectueze procedurile necesare pentru a salva viața femeii și a preveni deteriorarea gravă a sănătății acesteia”. Cum să fii sigur că aceste „proceduri necesare” nu includ avortul? Ar trebui clarificat.
În plus, ambiguitatea periculoasă a termenului „sănătate” trebuie eliminată. OMS definește sănătatea ca pe o „stare complet bună fizică, mentală și socială”, inclusiv „sănătatea reproducerii”. Invocarea „sănătății” femeii însărcinate a permis multor țări să facă o primă încălcare a interzicerii avortului. Acesta este, de exemplu, cazul Irlandei, care a dezincriminat avortul în caz de pericol pentru „sănătatea” mamei, inclusiv bunăstarea ei psihologică: cinci ani mai târziu, dreptul la viață al copilului nenăscut a fost eliminat din Constituția acestei țări. Din acest motiv, Declarația privind întreruperea medicală de sarcină trebuie să precizeze că se referă la „sănătatea fizică” a mamei, și nu la „sănătate” în general.
În afară de aceasta, aș dori să reamintesc membrilor AMM că dreptul internațional încă protejează puternic obiecțiile de conștiință ale medicilor. Nu este rolul medicilor, ci cel al statului de a organiza sistemul de sănătate pentru a face avortul legal [2]. AMM nu trebuie să încalce acest principiu prin crearea unei obligații de referință, ci mai degrabă să păstreze independența și libertatea de conștiință a medicilor.
Proiectul declarației întreruperii medicale de sarcină conține, de asemenea, grave omisiuni. Într-adevăr, Declarația în prezent în vigoare privind avortul terapeutic, adoptată în 2006, afirmă că „AMM cere medicului să păstreze respect față de viața umană” și face referire la „copilul nenăscut”. [3] Noul proiect de lege, în forma sa actuală, elimină principiul respectului pentru viață și menționarea copilului, a cărui eliminare este chiar scopul avortului… Aceste omisiuni, dacă se confirmă, ar dezvălui o schimbare radicală în politica etică a AMM de la fondarea sa, în 1948.
G: În contextul actual al liberalizării avortului, cererile dvs. către AMM par a fi deosebit de exigente. Există într-adevăr o șansă ca această nouă declarație privind avortul terapeutic să fie modificată înainte de a fi adoptată, ținând cont de propunerile dvs.?
GP: Atacurile asupra obiecției de conștiință și viața nenăscută sunt într-adevăr frecvente. În Franța, politicienii și jurnaliștii s-au pronunțat recent împotriva clauzei de conștiință, după cuvintele curajoase ale președintelui Sindicatului ginecologilor Bertrand de Rochambeau. La ONU, Comitetul pentru Drepturile Omului revizuiește interpretarea „dreptului la viață” în dreptul internațional, în scopul de a impune tuturor statelor legalizarea avortului, sinuciderea asistată și eutanasia.
AMM, pe de altă parte, rămâne sensibilă la apărarea independenței profesioniștilor din domeniul sănătății și a vieții care se naște, deoarece aceasta este misiunea și istoria sa. Într-adevăr, AMM a fost fondată în 1947, ca răspuns la experimentele medicale naziste, având ca obiectiv „asigurarea independenței medicilor și a celor mai înalte standarde de etică și îngrijire” [4]. Astfel, ea „a oferit [sprijinul său] și continuă să asiste și să acționeze în numele medicilor care sunt împiedicați să practice într-un context etic” [5]. În plus, Declarația de la Geneva adoptată de Adunarea Generală a AMM din 1948, prezentată ca o versiune modernă a jurământului lui Hipocrat, a afirmat datoria medicilor de a „menține cel mai mare respect pentru viața umană din momentul concepției”.
În plus, organizațiile medicale naționale, membre ale AMM, sunt adesea reticente în acceptarea avortului. În Franța, Consiliul Ordinului Medicilor s-a opus mult timp dezincriminării avortului fără rezerve și banalizării sale, uneori cu mai mult curaj decât anumiți prelați. Astăzi, progresele în imagistica medicală au arătat realitatea avortului, ceea ce face ca tot mai mulți medici să refuze să efectueze avorturi, astfel distingându-se de „generația mai 1968”, care s-a pensionat.
Mai multe organizații medicale naționale nu acceptă noua declarație AMM privind avortul terapeutic în forma sa actuală. Conform informațiilor noastre, ar exista un cvasi consens de a adăuga o măsură de siguranță în text cu scopul de a preciza în mod explicit că politica ce îl definește se aplică exclusiv avortului terapeutic și nu avorturilor din „motive nemedicale”. Această precizare este departe de a fi suficientă, dar încă mai oferă speranță!
[1] În curând va apărea cartea sa Les droits de l’homme dénaturé, Le Cerf, 2018. [2] CEDO, R.R. v. Polonia, 27617/04, 26 mai 2011, § 206 și CEDO, P. & S. v. Polonia 57375/08, 30 octombrie 2012, § 106: „Statele sunt obligate să-și organizeze sistemele de sănătate astfel încât să se asigure că exercitarea efectivă a libertății de conștiință a cadrelor medicale în contextul profesiunii lor nu împiedică accesul pacienților la serviciile la care au dreptul în temeiul legislației în vigoare”. [3] “WMA Declaration of Oslo on Therapeutic Abortion”, octombrie 2006, articolele 1 și 3. [4] https://www.wma.net/ro/who-we-are/ [5] https://www.wma.net/en/who-we-summary/lammed-history/
About Post Author
